ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4340/2023

Ședința publică din data de 4 octombrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. 1. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, reclamanta A., împreună cu alți reclamanți, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași:

Prin încheierea din 16 februarie 2023, pronunțată de Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022, s-a disjuns cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași de către reclamantul Sindicatul Finanțe Publice Iași, în numele și pentru membrul de sindicat A., cu domiciliul în județul Constanța și formarea unui nou dosar, respectiv dosarul nr. x/2023 cu termen de judecată la data de 16.02.2023, în care a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași, rămânând în pronunțare pe această excepție.

În considerentele sentinței s-a reținut că acțiunea a fost introdusă după modificarea Legii nr. 554/2004 prin Legea nr. 212/2018, dată la care reclamanta nu avea domiciliul pe raza județului Iași, ci pe raza judetului Constanța, după cum rezultă din cartea de identitate depusă la dosar.

A mai reținut că ceea ce trebuie stabilit este obiectul acțiunii, constând în dreptul sau interesele ce se urmăresc a fi protejate prin recurgerea la justiție, respectiv pretenția concretă a reclamantului.

Astfel, Tribunalul Iași a avut în vedere dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 și pe cele ale art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, în vigoare la data introducerii cererii, ce instituie o competență teritorială exclusivă la domiciliul reclamantului.

Cum în cauza de față, reclamanta A. are domiciliul în județul Constanța, a constatat că se impune declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

2.2 Prin sentința civilă nr. 859/2023 din 27.06.2023, Tribunalul Constanța, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă - contencios administrativ și fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

În considerentele sentinței a reținut că prin sentința de declinare a competenței, Tribunalul Iași a avut în vedere domiciliul reclamantei.

Tribunalul Constanța a reținut competența teritorială prevăzută de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, precum și faptul că deși reclamanta are domiciliul în municipiul Constanța, în fapt, aceasta și-a stabilit reședința în municipiul Iași, efectuând demersuri înregistrării reședinței sale.

Faptul că reclamanta nu are domiciliul în Iași nu atrage în mod automat competența Tribunalului Constanța, cu atât mai mult cu cât raportul juridic dedus judecății se desfășoară între reclamantă și angajatorul acesteia - DGRFP Iași.

Invocă jurisprudența constând în decizia nr. 1446/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, referitoare la domiciliul persoanei fizice.

Astfel, instanța a reținut că reclamanta locuiește efectiv în Iași, unde și-a stabilit și reședința, coroborat cu împrejurarea că raportul juridic dedus judecății privește drepturi salariale rezultate din relația de serviciu a reclamantei cu DGRFP Iași, motiv pentru care competența aparține Tribunalului Iași, o asemenea abordare fiind oportună și din perspectiva pronunțării unei soluții unitare cu privire la toți reclamanții din dosarul inițial.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, prin care a solicitat: 1. obligarea pârâtei la stabilirea salariului reclamantei începând cu data de 01.11.2019 prin raportare și egalizare la nivelul maxim al indemnizației de bază aflate în plată din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași și din cadrul celorlalte direcții generale regionale din structura ANAF, pentru aceeași funcție, grad profesional și gradație cu cel al reclamantei, nivel care să includă și drepturile solicitate și obținute de funcționarii publici prin hotărâri judecătorești definitive; 2. obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre drepturile efectiv achitate reclamantei și drepturile ce i s-ar fi cuvenit prin egalizarea salariilor la nivel maxim în plată din cadrul acelorași instituții, pentru funcții similiare, începând cu data de 01.11.2019 și până la stabilirea drepturilor reclamantei conform capătului nr. 1 de cerere; 3. obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale din capătul nr. 2 de cerere, actualizate cu indicele de inflație și la plata dobânzii legale de la data exigibilității, până la data plății efective.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește competența teritorială de soluționare a cauzei din perspectiva interpretării noțiunii de domiciliu.

Conform art. 536 din Codul administrativ, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

Potrivit dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social:

"(1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși. (2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres."

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv 07.03.2023:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

În cauză, având în vedere că acțiunea de față a fost formulată în numele reclamantei de către Sindicatul Finanțe Publice Iași, sunt incidente și prevederile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

"Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, se constată că, fiind vorba despre o normă de procedură, pentru determinarea instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În consecință, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, modificate prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 07.03.2023.

Astfel, Înalta Curte constată că textul de lege menționat instituie o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză este o persoană fizică, aceasta se adresează exclusiv instanței de la domiciliul său, în speță domiciliul reclamantei fiind în Municipiul Constanța, conform copiei de pe cartea de identitate a acesteia, depusă la f. xdin dosarul de fond, respectiv în raza de competență a Tribunalului Constanța.

Înalta Curte observă că norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 se referă strict la domiciliul persoanei fizice, fără a se face vreo distincție cu privire la ipoteza în care persoanele fizice au și o adresă de reședință.

Prin urmare, având în vedere obiectul cererii deduse judecății, precum și faptul că reclamanta are domiciliul în Municipiul Constanța, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

SECȚIUNEA a 4

În consecință, pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea în favoarea Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. prin Sindicatul Finanțe Publice Iași și Sindicatul Finanțe Publice Iași și pârâtul Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași în favoarea Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 4 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.