ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4335/2023

Ședința publică din data de 4 octombrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 11 decembrie 2019 pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Externe și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, să se constate mai multe fapte de discriminare, săvârșite de persoane cu atribuții de decizie din cadrul acestor instituții, cu privire la interzicerea ca reclamantul să o însoțească la post pe soția sa, reclamanta A., respectiv de a-i respecta obligația legală de a-i întreține soțul, interzicerea dreptului copilului acestora de a beneficia de prezența și sprijinul tatălui, interzicerea dreptului tatălui de a-și îndeplini îndatoririle legale față de copil, interzicerea dreptului acestora de a locui împreună, precum și interzicerea drepturilor salariale și de altă natură ce i se cuvin, ca urmare a însoțirii la post de către soțul său, aflat în întreținerea sa permanentă, în perioada 15.12.2018 -15.12.2021.

Prin încheierea din data de 31 mai 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea formulată de recurenții A. și B. privind sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 din Legea nr. 495/2004, a art. 12 alin. (1) teza a II-a din H.G. nr. 837/1995, a art. 3 pct. 2 din Ordinul M8/2018 și a art. 249 alin. (4) și (6) din Ordinul M172/2007, precum și a dispozițiilor art. 1 pct. 1 lit. e) și lit. m), art. 2 Cap. IV, Secțiunea 1, art. 4 pct. (1) lit. d), art. 6 pct. 1 lit. c) Cap. IV, Secțiunea 3 și art. 12, Cap. IV, Secțiunea 7 din Anexa IV - Familia ocupațională de funcții bugetare "Diplomație" Ministerul Afacerilor Externe din Legea - cadru nr. 153/2017.

Împotriva încheierii din data de 31 mai 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs recurenților-reclamanți A. și B., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, anularea încheierii recurate și admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate invocată.

Deși au fost legal citați, intimații-pârâți nu au formulat întâmpinări.

La data de 7 iunie 2023, recurenții-reclamanți A. și B. au formulat, în temeiul art. 406 C. proc. civ., o cerere de renunțare la judecarea cererii de recurs, solicitând să se ia act de această cerere și să se dispună anularea încheierii recurate.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 20 iulie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 4 octombrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Înalta Curte reține că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al reclamantului, care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Având în vedere dispozițiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora se poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă, dar și pe cele ale art. 22 alin. (6) C. proc. civ., care impun judecătorului să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, precum și dispozițiile art. 406 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora, atunci când renunțarea se face în căile extraordinare de atac, instanța va dispune și anularea în tot sau în parte a hotărârii, Înalta Curte va lua act de cererea recurenților-reclamanți privind renunțare la judecata cauzei ce formează obiectul prezentului dosar și va anula încheierea pronunțată de către prima instanță.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 406 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea recurenților-reclamanți A. și B. la judecarea recursului declarat împotriva încheierii din data de 31 mai 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și va anula încheierea din data de 31 mai 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea recurenților-reclamanți A. și B. la judecarea recursului declarat împotriva încheierii din data de 31 mai 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Anulează încheierea din data de 31 mai 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 4 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.