Decizia nr. 4167/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la 01.10.2020, sub nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională de Finanțe Publice Bucuresti - Administrația sector 2 a Finanțelor Publice pentru Persoane Juridice, în temeiul art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, art. 70 și art. 124 din O.G. nr. 92/2003 (pentru perioada 2010 - 2015) și art. 182 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală (pentru perioada 2015-2020), obligarea pârâtei la plata sumei totale de 2.971.907 RON compusă din: suma de 2.347.358 RON, cu titlu de dobânzi calculate până la data introducerii acțiunii la suma de 2.391.603 RON, reprezentând TVA aprobată la rambursare, scadentă la plată la 19.11.2010 (dată la care trebuia finalizată inspecția fiscală pornită pentru verificarea decontului de TVA întocmit de societate pentru perioada 18.11.2009- 30.09.2010); suma de 358.740 RON, cu titlu de majorări de întârziere sub formă de penalități, calculate până la data introducerii acțiunii la suma de 2.391.603 RON, reprezentând TVA aprobată la rambursare, scadentă la plată la 19.11.2010(dată la care trebuia finalizată inspecția fiscală pornită pentru verificarea decontului de TVA întocmit de societate pentru perioada 18.11.2009-30.09.2010); suma de 265.808 RON (echivalentul sumei de 55.669 euro), reprezentând diferența de curs valutar dintre suma de 556.549 euro - curs euro/leu: 4,2972 RON/euro la suma 2.391.603 RON ce putea fi restituită societății la 19.11.2010 - dată la care trebuia finalizată inspecția fiscală pornită pentru verificarea decontului de TVA întocmit de societate pentru perioada 18.11.2009- 30.09.2010) și suma de 500.880 euro - curs euro/leu: 4,7748 RON/euro la data de 17.02.2020, dată la care a fost plătită suma de 2.391.603 RON, rambursare TVA. I.

Prin sentința nr. 199 din 8 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației sector 2 a Finanțelor Publice, și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.338.353 RON Ron cu titlu de dobânzi, respingând în rest cererea. I.

Împotriva sentinței de fond a declarat recurs pârâta Administrația sector 2 a Finanțelor Publice pentru Persoane Juridice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 2 iunie 2022, sub nr. x/2020. A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei cu consecința respingerii în totalitate a cererii de chemare în judecată. Prin întâmpinarea înregistrată la 21 iunie 2022, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat, în principal constatarea nulității recursului pentru neformularea unor critici de nelegalitate la adresa sentinței de fond, iar pe fond respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate. Totodată, a solicitat să se ia act că va solicita pe cale separată cheltuielile de judecată constând în taxa judiciară de timbru, cheltuieli privind plata onorariului de expert și a onorariului de avocat. I.

Prin decizia nr. 2136 din 27 aprilie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a constatat nul recursul declarat de pârâta Administrația sector 2 a Finanțelor Publice pentru Persoane Juridice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București împotriva sentinței nr. 199 din 8 februarie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. I.

Cererea de completare a dispozitivului hotărârii instanței de recurs. La data de 12 mai 2023 intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a transmis instanței supreme, prin poșta electronică, o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 444 alin. (1) și alin. (3) din C. proc. civ., solicitând completarea hotărârii pronunțate la data de 27 aprilie 2023, în sensul de a se menționa în cuprinsul deciziei și al dispozitivului faptul că a solicitat, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., să se ia act că va solicita pe cale separată cheltuielile de judecată constând în taxa de timbru, cheltuieli privind plata onorariului de expert și a onorariului de avocat. În motivare a arătat că mențiunile respective nu au fost cuprinse în dispozitivul deciziei pronunțate la 27 aprilie 2023, deși, prin întâmpinarea depusă la dosar, precum și în concluziile scrise transmise la aceeași dată a solicitat următoarele: "În temeiul art. 452 alin. (1) C. proc. civ., vă rugăm să luați act că vom solicita pe cale separată cheltuielile de judecată constând în taxa de timbru, cheltuieli privind plata onorariului expert și a onorariului de avocat." Pentru termenul din 28 septembrie 2023, intimata-reclamantă a depus concluzii scrise prin care a reiterat solicitarea de completare a dispozitivului deciziei pronunțate în cauză, astfel cum a fost formulată. I.

Apărările formulate cu privire la cererea de completare a dispozitivului. Recurentei-pârâte i-a fost comunicată cererea de completare a dispozitivului hotărârii pronunțate de instanța de recurs și a fost legal citată pentru termenul stabilit în vederea soluționării acesteia la 28 septembrie 2023, însă nu a formulat un punct de vedere cu privire la solicitarea intimatei-reclamante. II. Soluția Înaltei Curți cu privire la cererea de completare a hotărârii. Analizând cererea formulată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 2136 din 27 aprilie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în raport de dispozițiile legale incidente și de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată și o va respinge pentru motivele ce succed: II.1. Argumente de fapt și de drept relevante. În speță, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat completarea dispozitivului hotărârii pronunțate în dosarul nr. x/2020, anume decizia nr. 2136 din 27 aprilie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub aspectul cheltuielilor de judecată solicitate pe cale separată. Înalta Curte constată că, în faza procesuală a recursului, intimata-reclamantă a formulat întâmpinare la recursul exercitat de pârâta Administrația sector 2 a Finanțelor Publice pentru Persoane Juridice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București împotriva sentinței de fond, prin care a solicitat să se ia act că va solicita pe cale separată cheltuielile de judecată constând în taxa judiciară de timbru, cheltuieli privind plata onorariului de expert și a onorariului de avocat . În motivarea cererii de completare a dispozitivului deciziei pronunțate la 27 aprilie 2023, intimata-reclamantă a arătat că instanța de recurs nu a cuprins în decizie și în dispozitivul acesteia mențiunile referitoare la solicitarea de a se lua act de faptul că solicită cheltuielile de judecată pe cale separată, apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 444 alin. (1) și alin. (3) din C. proc. civ. Potrivit prevederilor legale invocate: "(1) Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. În cazul hotărârilor definitive pronunțate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare"."(3) Dispozițiile prezentului articol se aplică și în cazul când instanța a omis să se pronunțe asupra cererilor martorilor, experților,traducătorilor, interpreților sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor." Normele legale anterior citate statuează asupra mijlocului procedural pus la dispoziția persoanei interesate de a remedia vătămarea produsă prin nepronunțarea asupra unei cereri cu care a înțeles să învestească instanța, situație ce nu se neregăsește în speță, având în vedere că instanța de recurs a constatat nul recursul recurentei-pârâte Administrația sector 2 a Finanțelor Publice pentru Persoane Juridice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, reținând în considerentele hotărârii pronunțate că intimata-reclamantă și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată. Pentru a beneficia de remediul prevăzut de art. 444 alin. (1) C. proc. civ., partea trebuie să demonstreze că a formulat o cerere principală sau accesorie, conexă sau incidentală, asupra căreia instanța a omis să se pronunțe, ipoteză ce nu se verifică însă în prezenta cauză, întrucât intimata-reclamantă nu a solicitat instanței de recurs obligarea părții adverse la plata unei anumite sume determinate cu titlu de cheltuieli de judecată și dovedite ca atare, precizând doar faptul că înțelege să solicite pe cale separată cheltuielile de judecată constând în taxa judiciară de timbru, cheltuieli privind plata onorariului de expert și a onorariului de avocat, mențiune cu privire la care instanța de recurs a luat act în considerentele hotărârii. Astfel, verificând decizia nr. 2136 din 27 aprilie 2023 sub aspectul sesizat de intimata-reclamantă, în raport de dispozițiile art. 444 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că în cuprinsul hotărârii, mai exact la pct. 4 "Apărările formulate în cauză", s-a reținut că, prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă a solicitat să se ia act că va solicita pe cale separată cheltuielile de judecată precizate, iar la pct. II.1."Argumente de fapt și de drept relevante", în finalul considerentelor expuse, s-a reținut că: "În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate în cauză, Înalta Curte constată că prin întâmpinarea formulată în faza procesuală a recursului, intimata-reclamantă a arătat că va solicita pe cale separată cheltuielile de judecată constând în taxa de timbru, cheltuieli privind plata onorariului de expert și a onorariului de avocat". Așadar, deși intimata-reclamantă susține că instanța nu a dat curs cererii de a se lua act că a solicitat cheltuielile de judecată pe cale separată, din considerentele expuse supra rezultă, dimpotrivă, că s-a luat act de solicitare, fiind reținută în considerentele hotărârii pronunțate, existența sau nu în dispozitivul deciziei a mențiunii în discuție neafectându-i dreptul de a solicita pe cale separată cheltuielile de judecată generate de prezentul litigiu. În egală măsură, este de observat că pretinsa lipsă din dispozitivul hotărârii pronunțate, a mențiunii referitoare la cheltuielile de judecată pe care intimata-reclamantă înțelege să le solicite pe calea unei cereri separate, nu poate fi valorificată în procedura reglementată de art. 444 C. proc. civ., întrucât, pe de o parte, acest mijloc procedural este menit să remedieze vătămarea produsă prin nepronunțarea asupra unei cereri cu care partea interesată a înțeles să învestească instanța, situație în care nu se regăsește intimata-reclamantă, iar, pe de altă parte, întrucât nu este îndeplinită condiția omisiunii instanței de a se pronunța asupra unui petit cu care a fost învestită, formulat de intimata-reclamantă în condițiile legii. În concluzie, cheltuielile de judecată ocazionate de acest demers judiciar vor putea fi solicitate de intimata-reclamantă prin intermediul unei cereri separate, cum de altfel a și precizat. Așa cum s-a arătat, faptul că în dispozitivul deciziei nu s-a menționat acest aspect n-o afectează în a-și exercita acest drept și nici nu reprezintă un aspect ce vizează completarea hotărârii pronunțate în recurs și care să poată fi valorificat în condițiile art. 444 C. proc. civ.. Aceasta, deoarece dreptul părților de a recurge la recuperarea cheltuielilor de judecată pe calea unei acțiuni separate este acordat de lege, în condițiile prevăzute de art. 452 și art. 453 din C. proc. civ., în măsura în care nu au fost pretinse în cadrul demersului judiciar care le-a generat, și nu în mod explicit de către instanță prin dispozitivul hotărârii pronunțate. II.2. Temeiul legal al soluției adoptate. Pentru considerentele expuse la pct. II.1. din prezenta decizie, constatând că solicitarea intimatei-reclamante S.C. A. S.R.L. privind completarea deciziei nr. 2136 din 27 aprilie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2020, nu se circumscrie cerințelor art. 444 din C. proc. civ., în aplicarea dispozițiilor alin. (2) al aceluiași articol, Înalta Curte o va respinge ca neîntemeiată.