Decizia nr. 4167/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 05.10.2021 pe rolul Curții de Apel Iași, astfel cum a fost modificată prin cererea înregistrată în data de 20.10.2021, reclamanții A., B., C. și D. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Comitetul Național pentru Situații de Urgență, Prefectul Județului Iași, Instituția Prefectului Județului Iași, Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Mihail Sturdza" al Județului Iași, Guvernul României, Ministerul Administrației și Internelor și Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Iași: - anularea Hotărârii CNSU nr. 76 din 30.09.2021; - anularea Hotărârii nr. 128/28.09.2021 emisă de Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Iași; - anularea Hotărârii nr. 826 din 5 august 2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 11 august 2021, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19; - anularea Hotărârii nr. 990 din 17 septembrie 2021 pentru modificarea și completarea anexelor nr. 2 si 3 la Hotărârea Guvernului nr. 932/2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 10 septembrie 2021, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19; - anularea Hotărârii Guvernului nr. 932/2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 10 septembrie 2021, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 9 septembrie 2021. La data de 2.11.2021 petenta E. a depus cerere de intervenție principală, solicitând la rândul său: - anularea în tot a H.G. nr. 826 din 5 august 2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 11 august 2021 precum și stabilirea masurilor care se aplica pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19; - anularea în tot a H.G. nr. 932/2021 din 9 septembrie 2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 10 septembrie 2021, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 si anularea in integime a H.G. nr. 990/17.09.2021 din 17 septembrie 2021 pentru modificarea și completarea anexelor nr. 2 și 3 la Hotărârea Guvernului nr. 932/2021 care face parte integrantă din actul atacat - anularea în întregime a Hotararii CNSU nr. 80/2021 din 06 octombrie 2021 privind prelungirea stării de alertă și a măsurilor necesare a fi aplicate pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 - anularea in intregime a H.G. nr. 1.090 din 6 octombrie 2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 10 octombrie 2021, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 - anularea H.G. nr. 394/2020 privind declararea stării de alertă și măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, - anularea stării de alertă pe teritoriul Romaniei, respectiv pe teritoriul judetului Constanta si judetului Iasi și să se dispuna încetarea stării de alertă.

Hotărârea instanței de fond Prin încheierea de ședință din data 17 noiembrie 2021 Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibile în principiu cererile de intervenție formulate în cauză, inclusiv cea formulată de E., reținând că nu a fost indicată care este legătura dintre vătămarea pretinsă de această intervenientă și vătămarea reclamanților, așa cum a fost indicată în cuprinsul cererii de chemare în judecată, simpla identitate de obiect, chiar și parțială, nejustificând acea legătură suficientă, care să impună soluționarea cererilor împreună. Ulterior, prin sentința nr. 165 din data de 26 noiembrie 2021, aceeași curte de apel a hotărât următoarele: "Respinge cererea de repunere a cauzei pe rol, cerere formulată de reclamanți. Respinge excepțiile lipsei de interes și lipsei calității procesuale active a reclamanților. Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Prefectul Județului Iași, Instituția Prefectului Județului Iași, Inspectoratul pentru Situații de Urgență Mihail Sturza al Județului Iași si Ministerul Afacerilor Interne. Respinge acțiunea formulată de reclamanții A., B., F., C., D., în contradictoriu cu pârâții Prefectul Județului Iași și Instituția Prefectului Județului Iași, Inspectoratul pentru Situații de Urgență Mihail Sturza al Județului Iași, Ministerul Afacerilor Interne, pentru lipsa calității procesuale pasive a acestor pârâți. Respinge excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, excepție invocata de pârâții Inspectoratul pentru Situații de Urgență Mihail Sturza al Județului Iași și Ministerul Afacerilor Interne. Respinge excepțiile inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile și lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Guvernul României. Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Comitetul Național pentru Situații de Urgență. Respinge acțiunea formulată de reclamanții: A., B., F., C. și D., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Comitetul Județean pentru Situații de Urgență prin Prefectul Județului Iași și Comitetul Național pentru Situații de Urgență, prin Departamentul pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, ca neîntemeiată."

Recursul exercitat în cauză Împotriva încheierii de ședință din data 17 noiembrie 2021 și împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs E., solicitând casarea acestora și rejudecarea cererii de intervenție principală. În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a respins, în mod nelegal, ca inadmisibile în principiu cererile de intervenție principală formulate în cauză, fără a se pronunța asupra solicitărilor recurentei de comunicare prin email a actelor de procedură și de participare prin videoconferință la ședința de judecată sau prin orice alte mijloace de telecomunicație audiovizuală, care permit verificarea identității părților și garantează securitatea, integralitatea, confidențialitatea și calitatea transmisiei, în vederea respectării dreptului la apărare, principiului contradictorialității și celorlalte principii fundamentale. La termenul de judecată din 17.11.2021, fără a respecta dispozițiile art. 64, alin. (2) C. proc. civ., care impuneau ascultarea intervenientului, instanța s-a pronunțat și a dispus respingerea ca inadmisibilă în principiu a cererii de intervenție principală formulată în cauză. În acest context, se reține nelegalitatea încheierii interlocutorii pronunțate cu lipsă de procedură la termenul de judecată din 17.11.2021. A mai arătat recurenta că dispozițiile art. 61 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că "intervenția este principală când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta.", iar instanța a substituit, în mod nelegal, conjuncția "sau" cu "și", astfel încât a reținut lipsa legăturii necesare dintre dreptul pretins prin cererea de intervenție și dreptul dedus judecății prin cererea de chemare în judecată.

Apărările formulate de intimați Intimații-pârâți Prefectul județului Iași, Instituția Prefectului - Județul Iași, Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Mihail Sturza " al județului Iași, Comitetul Național pentru Situații de Urgență au depus întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legale a hotărârilor pronunțate de prima instanță.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea căii de atac promovate în cauză, invocată din oficiu, Înalta Curte constată caracterul întemeiat al acesteia, pentru considerentele ce se vor expune în continuare. Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac. Înalta Curte va avea în vedere și prevederile art. 29 C. proc. civ., potrivit cărora acțiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecția judiciară a drepturilor și intereselor civile legal ocrotite, ceea ce, în materia contenciosului administrativ, presupune dovedirea existenței actuale a unui drept sau interes legitim încălcat printr-un act administrativ emis de o autoritate publică sau prin refuzul emiterii unui astfel de act. În cauza de față, la stabilirea interesului procesual în susținerea recursului promovat împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă în principiu a cererii de intervenție principală, trebuie avute în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, obiectul cererii de intervenție, împrejurarea că reclamanții nu au recurat soluția de respingere ca neîntemeiată a acțiunii formulate, dar și modificările legislative survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate. Astfel, prin cererea de chemare în judecată, dar și prin cererea de intervenție principală, s-a solicitat anularea mai multor hotărâri de guvern și hotărâri CNSU/CJSU emise în perioada 5.08.2021-6.10.2021, în vederea prelungirii stării de alertă pe teritoriul României și stabilirii măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. Totodată, recurenta din prezenta cauză, titulara cererii de intervenție principală, a solicitat expres "anularea/încetarea stării de alertă pe teritoriul României". Înalta Curte reține că, pe parcursul soluționării cauzei, ulterior înregistrării prezentului recurs și anume începând cu data de 9 martie 2022, a încetat aplicabilitatea H.G. nr. 171 din 3 februarie 2022 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, încetând astfel toate restricțiile, precum și restrângerea sau interzicerea unor activități așa cum erau prevăzute în actul normativ menționat. În acest context, se apreciază că recurenta nu a făcut dovada interesului în continuarea demersului de verificare a legalității unor acte administrative normative ale căror efecte au încetat în totalitate, demers inițiat prin cererea de intervenție principală ce nu a fost admisă în principiu de către prima instanță. Această împrejurare fundamentează concluzia că interesul procesual al susținerii recursului nu mai subzistă, nefiind îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac impusă de art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului invocată din oficiu și va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.