ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1926/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 28.10.2021 sub nr. x/2021, pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F. și G., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Generală Juridică, Comitetul Național pentru Situații de Urgență, H. și Departamentul pentru Situații de Urgență, au solicitat: 1. să se constate nulitatea absoluta a Hotărârii de Guvern nr. 1130/2021 pentru modificarea anexelor nr. 2 și 3 la Hotărârea Guvernului nr. 1.090/2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 10 octombrie 2021, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicata în Monitorul Oficial nr. 1013 din 22 octombrie 2021 2. să se constate nulitatea absoluta a Hotărârii de Guvern nr. 1090/2021 din 6 octombrie 2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 10 octombrie 2021, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicata în Monitorul Oficial nr. 962 din 7 octombrie 2021 3. să se constate inexistenta Hotărârii Comitetului National pentru Situații de Urgenta nr. 80/2021 adoptata în data de 06 octombrie 2021 4. să se constate inexistenta Hotărârii Comitetului National pentru Situații de Urgenta nr. 91/2021 adoptata în data de 22 octombrie 2021 5. să se constate nulitatea absoluta a Hotărârii nr. 1.161/25.10.2021 pentru modificarea și completarea anexelor nr. 2 și 3 la Hotărârea Guvernului nr. 1.090/2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 10 octombrie 2021, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicata în Monitorul Oficial nr. 1017 din 25 octombrie 2021 6. să se constate inexistenta Hotărârii Comitetului National pentru Situații de Urgenta nr. 94/2021. 7. să se constate inexistenta Hotărârii Comitetului National pentru Situații de Urgenta adoptata în data de 25 octombrie 2021. 8. să constate cadrul discriminator a H.G. nr. 1130/2021 9. să se constate încălcarea Constituției României la emiterea H.G. nr. 1130/2021 și a H.G. nr. 1.090/2021, H.G. nr. 1161/2021 10. să constate încălcarea Legii privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal. Prin încheierea din data 11 noiembrie 2021, instanța a dispus disjungerea cererilor formulate de către reclamanții B., C., D., E., F. și G..

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 324/2019 din 9 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului H. - Secretar de Stat în Ministerul Afacerilor Interne - Șeful Departamentului pentru Situații de Urgență, invocată de către acesta; s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Departamentul Pentru Situații De Urgență, invocată de către acesta; s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României; s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii formulate de reclamantă, invocată de către pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Guvernul României; s-a respins excepția lipsei de interes a reclamantei, invocată de către pârâții Comitetul Național pentru Situații de Urgență și Ministerul Afacerilor Interne; a fost respinsă, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Generală Juridică, Comitetul Național Pentru Situații de Urgență; s-a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul H. - Secretar de Stat în Ministerul Afacerilor Interne - Șeful Departamentului pentru Situații de Urgență și pârâtul Departamentul pentru Situații de Urgență, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane lipsite de legitimare procesuală pasivă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 324/2021 din 9 decembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal reclamanta A. a declarat recurs iar pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a formulat recurs incident. Recurenta-reclamantă A. a arătat că dorește să adauge faptul că există discriminare între persoanele vaccinate și nevaccinate cât timp și cei vaccinați și cei nevaccinați ajung la ATI. Totodată a arătat că hotărârile de guvern atacate introduc constrângeri prin șantaj împotriva celor care refuză restricțiile și încalcă dreptul la integritate al persoanei, dreptul la libertate, dreptul la liberă circulație, dreptul de întrunire și de asociere, dreptul la învățătură, accesul la cultură etc. Prin recursul incident recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a criticat sentința primei instanțe cu privire la soluția dată excepției inadmisibilității pentru lipsa plângerii prealabile și excepției lipsei de interes, solicitând admiterea recursului incident, casarea hotărârii primei instanțe și în rejudecarea excepțiilor invocate, admiterea acestora cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă sau ca lipsită de interes. În ceea ce privește soluția dată inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, consideră că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, prima instanță înlăturând de la aplicare prevederile contenciosului administrativ, apreciind că procedura prealabilă nu este compatibilă cu procedura de anulare a unei Hotărâri de Guvern emisă în temeiul Legii nr. 55/2020, deși, în opinia recurentului, instanța de fond ar fi trebuit să țină seama de toate regulile de procedură prevăzute de Legea nr. 554/2004, fără ca decizia Curții Constituționale nr. 392/2021 să afecteze/modifice acest lucru. În ceea ce privește interesul în promovarea acțiunii în anularea unei hotărâri de guvern a susținut recurentul că reclamanta nu a invocat motive de nelegalitate concrete și nu a arătat care este interesul propriu, particular vătămat, simpla susținere a părții de a fi persoană nevaccinată neputând fi primită ca o justificare a cererii de chemare în judecată.

Apărările formulate în recurs 4.1 Intimații-pârâți Departamentul pentru Situații de Urgență și H. secretar de stat în Ministerul Afacerilor Interne șeful Departamentului pentru Situații de Urgență au depus întâmpinare la dosar prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică. 4.2 Prin întâmpinarea formulată de intimatul-pârât Comitetul Național pentru Situații de Urgență a fost invocată excepția nulității recursului reclamantei față de nerespectarea prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. iar pe fond s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat. La data de 11 martie 2022 intimatul-pârât a transmis la dosar întâmpinare la recursul incident, prin care a solicitat admiterea acestuia, apreciind că instanța de fond în mod greșit a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile și excepția lipsei de interes. 4.3 Recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a transmis întâmpinare la recursul recurentei-reclamante prin care a invocat excepția nulității pentru nemotivare solicitând în principal anularea acestuia iar în subsidiar respingerea lui.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 1 martie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 30 martie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând cu prioritate excepția nulității recursului principal declarat de recurenta-reclamantă A., Înalta Curte urmează a o admite și a constata nul recursul declarat de aceasta și, totodată, urmează a respinge ca rămas fără efect recursul incident declarat de recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Generală Juridică, pentru considerentele ce urmează a fi expuse. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Instanța de contencios administrativ a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Generală Juridică, Comitetul Național pentru Situații de Urgență, H. și Departamentul pentru Situații de Urgență, a solicitat să se constate nulitatea absoluta a Hotărârilor de Guvern nr. 1130/2021, nr. 1090/2021 și nr. 1.161/25.10.2021 și să se constate inexistența Hotărârilor Comitetului Național pentru Situații de Urgenta nr. 80/2021, nr. 91/2021 și nr. 94/2021. Prin sentința recurată s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților H. - Secretar de Stat în Ministerul Afacerilor Interne - Șeful Departamentului Pentru Situații de Urgență și Departamentul Pentru Situații de Urgență; s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României; s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii formulate de reclamantă, invocată de către pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Guvernul României; s-a respins excepția lipsei de interes a reclamantei, invocată de către pârâții Comitetul Național Pentru Situații de Urgență și Ministerul Afacerilor Interne; s-a respins ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Generală Juridică, Comitetul Național pentru Situații de Urgență; s-a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâții H. - Secretar de Stat în Ministerul Afacerilor Interne - Șeful Departamentului Pentru Situații de Urgență și Departamentul pentru Situații de Urgență, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de legitimare procesuală pasivă. Împotriva acestei soluții reclamanta A. a declarat recurs iar pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a formulat recurs incident. Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., republicat: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Totodată, potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din același act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților. Cu toate acestea, prin cererea de recurs depusă de recurenta-reclamantă A. nu au fost formulate critici concrete cu privire la argumentele avute în vedere la pronunțarea soluției a cărei legalitate este supusă controlului instanței de recurs. Înalta Curte constată că în prezenta cauză recursul formulat de recurenta-reclamantă nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care aceasta își întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Argumentele expuse constau practic într-o reiterare a situației de fapt și vizează nemulțumirile recurentei legate de discriminarea dintre persoanele vaccinate cât și cele nevaccinate, fără a combate în mod efectiv considerentele hotărârii recurate. Or, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la prezentarea circumstanțelor factuale ale cauzei, ci condiția legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor și raționamentelor pe care se bazează. Niciuna dintre ipotezele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. nu a fost afirmată și dezvoltată ca atare pentru ca, în mod real, recursul să poată fi încadrat în acest text de lege. Înalta Curte reține că sunt date în competenta instanței de control judiciar exclusiv chestiunile care țin de legalitatea soluției instanței de fond, mai precis de corecta aplicare a prevederilor legale incidente. Conform art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greșeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres și limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt și critici în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot forma obiectul recursului. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.. De aceea, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege. Deoarece recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Având în vedere soluția dată recursului principal, instanța va constata ca rămas fără efect recursul incident declarat de recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Generală Juridică împotriva aceleiași decizii, în baza art. 472 alin. (2) C. proc. civ. legiuitorul stabilind regula dependenței soluției date apelului incident de soluția dată de instanță apelului principal, reglementarea aplicându-se și pentru calea extraordinară de atac a recursului, conform art. 491 din același cod. Prin urmare, dacă recurentul principal își retrage recursul sau acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului (anulat ca netimbrat, ca nesemnat, pentru nerespectarea mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e) ale art. 486 C. proc. civ. etc.), recursul incident rămâne fără efect. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va admite excepția nulității recursului și va constata nul recursul declarat de recurenta-reclamantă A., și, totodată, va respinge recursul incident declarat de recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Generală Juridică împotriva aceleiași sentințe, ca rămas fără efect. PENTRU ACESTE MOTIVE,