ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4149/2023

Ședința publică din data de 28 septembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 09.02.2022, sub nr. x/2022, reclamanta Parohia Ortodoxă Slobozia, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, a solicitat:

- anularea Deciziei nr. 9851/29.10.2021 emisă de pârâtă, de respingere a cererii de retrocedare pentru imobilul-teren în suprafață de aproximativ 2500 m.p. situat în comuna Tia Mare, vatra satului Doanca, județul Olt;

- să se constate calitatea sa de persoană îndreptățită în vederea acordării măsurilor compensatorii pentru imobilul-teren în litigiu, conform cererii de retrocedare nr. x/05.12.2005;

- să se constate existenta și întinderea dreptului de proprietate pentru care se vor acorda măsurile reparatorii, în conformitate cu prevederile legale;

- să fie obligată pârâta ca în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești din prezenta cauză să emită decizia de retrocedare pentru imobilul-teren în litigiu, la valoarea rezultată din probatoriul administrat în cauză, în conformitate cu prevederile legale;

- să fie obligată pârâta ca, în termen de 15 zile de la emiterea deciziei de retrocedare, să înainteze documentația Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire;

- să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.

Prin sentința nr. 138 din 6 iunie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta Parohia Ortodoxă Slobozia în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, ca nefondată.

Împotriva sentinței nr. 138 din 6 iunie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Parohia Ortodoxă Slobozia.

În dezvoltarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se arată că prima instanță a reținut faptul că nu s-a făcut o identificarea exactă a suprafeței de teren a cărei retrocedare s-a solicitat și că nu au fost depuse înscrisuri, la dosarul administrativ și în fața instanței, care să dovedească dreptul de proprietate asupra imobilului.

Recurenta-reclamantă susține că instanța de fond, pentru a ajunge la concluzia sus-menționată, a preluat apărările pârâtei, fără să se facă vreo verificare suplimentară, deși disp. art. 22 din C. proc. civ. obligă judecătorul să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului, iar la dosar au fost depuse înscrisuri în combaterea apărărilor formulate de autoritate.

Recurenta-reclamantă arată că s-au depus la dosar înscrisuri prin care dovedește dreptul de proprietate asupra imobilului, vecinătățile terenului la data la care acesta se afla în proprietatea sa, existând astfel un început de dovadă scrisă cu privire la identificarea imobilului, ceea ce permitea să se dea eficiență cererii de încuviințare a unei expertize de specialitate pentru a se identifica terenul în suprafață de 2.500 m.p., ce face obiectul cauzei de față.

În ceea ce privește opinia primei instanțe referitoare la lipsa documentelor care face dovada dreptului de proprietate, recurenta-reclamantă consideră că aceasta a fost făcută cu înscrisurile existente deja la dosar, potrivit disp. art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 95/2000 și pct. 13 din H.G. nr. 1164/2002.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 1 septembrie 2022, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, apreciind că nu sunt incidente motivele de casare invocate în cererea de recurs, pentru argumentele expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării.

La data de 6 iunie 2023 recurenta-reclamantă a depus la dosarul de recurs un raport de expertiză extrajudiciară, însoțit de un plan de ansamblu cu amplasamentul terenului în litigiu, precum și alte înscrisuri anexe.

Prin notele de ședință înregistrate la dosar la data de 09.08.2023, intimata-pârâtă a susținut că nici prin înscrisurile depuse în procedura judiciară de către reclamanta Parohia Ortodoxă Slobozia nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat, apreciind că se impune respingerea recursului și menținerea soluției pronunțate de prima instanță.

II. Soluția instanței de recurs

Analiza motivelor de casare Înalta Curte constată că potrivit disp. art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, pentru stabilirea dreptului de proprietate, solicitantul poate depune începuturi de dovadă scrisă, declarații de martori autentificate, expertize extrajudiciare, precum și orice acte care, coroborate, întemeiază prezumția existenței dreptului de proprietate al acestuia asupra imobilului, la data preluării abuzive.

De asemenea, pct. 13 din H.G. nr. 1164/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000, arată că prin sintagma "acte doveditoare" se înțelege orice înscrisuri care atestă dreptul de proprietate al solicitantului asupra imobilului, la data preluării abuzive, și orice acte care întemeiază prezumția existenței dreptului de proprietate al solicitantului asupra imobilului la data preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada de referință, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparținea solicitantului, pentru mediul rural - extras de pe registrul agricol, începuturi de dovadă scrisă, declarații de martori autentificate.

Prima instanță a reținut că cererea administrativă a reclamantei pentru retrocedarea imobilului a fost respinsă de către autoritatea pârâtă, întrucât nu s-a depus la dosar o identificare a imobilului solicitat, realizată printr-o lucrare întocmită de un expert tehnic autorizat în specialitatea topografie și cadastru și nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren.

Cu privire la primul motiv ce a condus la respingerea cererii de retrocedare, instanța de fond a considerat că reclamanta nu a criticat acest aspect prin cererea introductivă, iar cu privire la cel de-al doilea motiv ce a condus la respingerea cererii de retrocedare, prima instanță a arătat că reclamanta nu a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului, deși pârâta a solicitat completarea dosarului administrativ cu acte în acest sens.

A mai arătat prima instanță că reclamanta nu a reușit nici în fața instanței să identifice suprafața de teren și să dovedească dreptul de proprietate asupra acestuia.

Înalta Curte, analizând criticile formulate de recurenta-reclamantă, reține că aceasta a solicitat primei instanțe încuviințarea efectuării unei expertize tehnice de specialitate prin care să se identifice terenul în discuție, iar prin încheierea de ședință din data de 30.05.2022, judecătorul a respins proba ca "fiind inutilă soluționării cauzei, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, dar și de probele deja administrate în cauză, precum și de considerentele care au stat la baza actului a cărui anulare se solicită".

În considerentele sentinței recurate, cererea a fost respinsă pentru faptul că reclamanta nu a făcut dovada nici în fața Comisiei Speciale de Retrocedarea a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România și nici în fața instanței de judecată, a identificării imobilului printr-o lucrare realizată de un expert tehnic în specialitatea topografie și cadastru.

Înalta Curte, contrar celor reținute de judecătorul fondului, arată că reclamanta a contestat respingerea cererii de retrocedare pe motivul neidentificării terenului și a solicitat încuviințarea unei expertize tehnice de specialitate, cerere respinsă de prima instanță ca fiind inutilă cauzei.

Se constată că în calea de atac a recursului, recurenta-reclamantă a depus la dosar un raport de expertiză extrajudiciară prin care s-a identificat terenul în suprafață de 2.500 m.p., situat în vatra satului Doanca - Comuna Tia Mare, județul Olt, astfel că nu mai subzistă susținerea primei instanțe privind imposibilitatea identificării imobilului.

În ceea ce privește critica referitoare la existența dreptului de proprietate al recurentei-reclamante asupra terenului, Înalta Curte reține că au fost depuse la dosar o serie de înscrisuri ce se încadrează în noțiunea de "începuturi de dovadă scrisă", însă prima instanță a aplicat trunchiat prevederile art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000 și pct. 13 din H.G. nr. 1164/2002, nu a coroborat aceste acte astfel cum se arată în conținutul art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000, ajungând la concluzia greșită a nedovedirii acestui drept.

Se mai constată că, în realitate, prima instanță a preluat concluziile pârâtei, fără să realizeze o analiză proprie a înscrisurilor depuse de reclamantă.

Prin urmare, în temeiul disp. art. 497 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, Înalta Curte reține aplicarea greșită a dispozițiilor art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000 și pct. 13 din H.G. nr. 1164/2002, întrunirea motivelor de recurs invocate, ceea ce conduce la casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru analizarea condițiilor impuse de O.U.G. nr. 94/2000 și aplicarea dispozițiilor legale analizate, ținând seama de considerentele prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Parohia Ortodoxă Slobozia împotriva sentinței nr. 138 din 6 iunie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 28 septembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.