ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4096/2023

Ședința publică din data de 26 septembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 10.02.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019 a fost respinsă cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de petentul A..

Împotriva acestei încheieri, petentul-contestator A. a formulat contestație în anulare, înregistrată sub nr. x/2022 la data de 18.04.2022.

Prin decizia civilă nr. 1627/02.06.2022 pronunțată în dosarul x/2022, Curtea de Apel București a respins contestația în anulare formulată de către contestatorul A. împotriva încheierii de ședință din 10.02.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.

Împotriva deciziei civile nr. 1627/02.06.2022 în dosarul nr. x/2022, A. a formulat cerere de revizuire.

Prin decizia civilă nr. 2282 din 27 septembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva deciziei civile nr. 1627/02.06.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Împotriva deciziei civile nr. 2282 din 27 septembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs revizuentul A..

În considerarea dispozițiilor prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte analizând condițiile de admisibilitate ale cererii de recurs, va respinge cererea de față, ca inadmisibilă.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Totodată, se va avea în vedere că sfera hotărârilor supuse căii de atac a recursului este determinată de dispozițiile art. 483 C. proc. civ.

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Înalta Curte constată că hotărârea ce face obiectul recursului, respectiv decizia civilă nr. 2282 din 27 septembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a fost pronunțată în soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1627/02.06.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, prin care s-a respins contestația în anulare formulată de către contestatorul A. împotriva încheierii de ședință din 10.02.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.

Decizia civilă nr. 2282 din 27 septembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal este definitivă și nu putea fi atacată cu recurs.

Prin urmare, recursul declarat de recurentul A. privește o hotărâre cu caracter definitiv, potrivit art. 634 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., republicat, care nu face parte din categoria hotărârilor susceptibile de recurs în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Cu alte cuvinte, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. 7 din C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva deciziei civile nr. 2282 din 27 septembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 26 septembrie 2023.