Decizia nr. 3069/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Circumstanțele cauzei Prin cererea formulată în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel București, petentul A. a solicitat lămurirea și completarea dispozitivului Deciziei nr. 2324 din 3 octombrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal. Prin încheierea din 8 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022 a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de petentul A. împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în dosarul nr. x/2022. La data de 22 noiembrie 2022, petentul A. a formulat cerere de completare a încheierii din 8 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022.

Hotărârea instanței Prin încheierea din 13 decembrie 2022, Curtea de Apel București -, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibile, excepțiile invocate și a respins cererea de completare a încheierii din 8 septembrie 2022 formulată de petentul A., ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva încheierii din 13 decembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs petentul A..

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. statuează că: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei", iar potrivit art. 129 din Constituția României:" Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii." Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior, rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii. În cauză, recurentul A. a promovat recurs împotriva încheierii din 13 decembrie 2022 prin care a fost respinsă cererea de completare a încheierii din 8 septembrie 2022. Prin încheierea din 8 septembrie 2022 a fost soluționată cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, încheiere care, potrivit art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, are caracter definitiv, astfel că, raportat la dispozițiile art. 446 din C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile de completare sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat completarea, și încheierea din 13 decembrie 2022 atacată în prezenta cauză este definitivă. Totodată, se va avea în vedere că sfera hotărârilor supuse căii de atac a recursului este determinată de dispozițiile art. 483 din C. proc. civ. Legiuitorul a impus în sarcina părților obligația îndeplinirii actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător. Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Ca atare, în raport de dispozițiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, încheierea din 13 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022, ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac. Cum această hotărâre nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, pentru considerentele anterior prezentate, recursul declarat împotriva încheierii din 13 decembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 13 decembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.