ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3985/2023

Ședința publică din data de 20 septembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău la data de 08.02.2021 sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. a formulat contestație împotriva Deciziei 129/13.11.2020 emisă de Administrația Fondului pentru Mediu în soluționareaContestației administrative împotriva Deciziei de impunere nr. x/31.07.2020 privind obligații fiscale suplimentare de plată la Fondul pentru mediu stabilite de inspecția fiscală impuse către S.C. A. S.R.L., solicitând anularea Deciziei 129/13.11.2020 emisă de Administrația Fondului pentru Mediu din cadrul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, în soluționarea Contestației administrative împotriva Deciziei de impunere nr. x/31.07.2020 privind obligații fiscale suplimentare de plată la Fondul pentru mediu stabilite de inspecția fiscală impuse reclamantei, anularea parțială a Deciziei de impunere nr. x/31.07.2020 privind obligații fiscale suplimentare de plată la Fondul pentru mediu stabilite de inspecția fiscală impuse S.C. A. S.R.L., în ceea ce privește aplicarea și întinderea contribuției în cuantumul prevăzut în anexa nr. 5 din O.U.G. nr. 196/2005, în sumă de 9.767.596,60 RON pentru perioada 1.01.2017-31.12.2018.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică specialitatea sisteme și echipamente termice.

Prin sentința civilă nr. 84 din data de 23 septembrie 2022, Curtea de Apel Bacău a respins acțiunea ca neîntemeiată.

II. Calea de atac exercitată și apărările intimatei

În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, după o reiterare a aspectelor invocate în fața instanței de fond și a considerentelor sentinței recurate, recurenta arată următoarele:

In ceea ce privește primul motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., respectiv " hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", recurenta arată că dispozițiile art. 425 din C. proc. civ. au în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant și nu în ultimul rrând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

În schimb, Curtea de Apel Bacău nu motivează respingerea apărărilor recurentei, în sensul în care centralele termice x reprezintă echipamente de transfer termic care folosesc apa pentru transferul termic, fiind astfel exluse expres de la aplicabilitatea O.U.G. nr. 5/2015.

Această apărare este esențială, admiterea ei ducând la admiterea cererii în cauza.

Prima instanță nu motivează în nicio manieră de ce a respins apărările recurentei, în ceea ce privește neîncadrarea centralelor termice pe gaz x în definiția echipamentelor electrice si electronice, după cum nu a făcut nicio precizare referitoare la constatările expertului judiciar în sensul în care energia electrică folosită de centrala termica pe gaz x este doar pentru funcții de suport și control, fiind astfel exclusă de la aplicabilitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 5/2015 coroborate cu art. 4.1 din Ghidul de întrebări frecvente cu privire la Directiva 2012/19/EU- ghid elaborat de Comisia Europeana pentru Mediu.

Curtea de Apel nu motivează de ce a respins apărările recurentei și constatările expertului judiciar in ceea ce privește înțelesul sintagmei "oricare dintre dimensiunile externe mai mare de 50 de cm din perspectiva pronumelului nehotărât "oricare", din definiția aparatelor de mari dimensiuni prevăzuta de Anexa 2 Categoria 4 din O.U.G. nr. 5/2015.

Atât expertul judiciar cât și expertul parte, au constatat că centralele termice x sunt din punct de vedere tehnic si funcțional echipamente de transfer termic, încadrarea acestora în categoria echipamentelor de mari dimensiuni fiind eronată și prin prisma definiției date de O.U.G. nr. 5/2015 echipamentelor de mari dimensiuni, având în vedere că "oricare" conform logicii aplicate si conform DEX-ului român presupune că fiecare latură a echipamentului trebuie sa fie mai mare de 50 cm, nu doar o latură.

Mai arată recurenta că, potrivit jurisprudenței instanței de la Strasbourg, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuși, în mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse și nu doar să reia pur și simplu concluziile uneia dintre părți.

Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile/apărările pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.

Art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.

In ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", recurenta învederează că prin sentința recurată s-au interpretat și aplicat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 5/2015, extinzându-se sfera de aplicare a acestui act normativ dincolo de domeniul său intrinsec, explicit, de aplicare.

Aplicarea eronată a O.U.G. nr. 5/2015 este consecința interpretării eronate a principiului interpretării conforme a dreptului intem, acesta din urmă fiind temeiul în baza căruia instanța a extins aplicabilitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 5/2015 la echipamente neprevăzute de acest act normativ.

Astfel, O.U.G. nr. 5/2015 care reglementează la nivel național echipamentele electrice si electronice si care reprezintă transpunerea națională a Directivei 2012/19/UE, prevede, în forma transpusă de legiuitorul român, categorii limitative, enumerative, de echipamente la care se aplică.

Motivând că trebuie sa se ajungă la scopul urmărit de Directiva Europeana 2012/19/UE, instanța a extins aplicabilitatea O.U.G. nr. 5/2015 si la echipamente neprevăzute de act act normativ, prin invocarea eronată a principiului interpretării conforme a dreptului intern.

In ceea ce privește principiul interpretării conforme a dreptului intern, recurenta precizează că Directivele europene nu au aplicabilitate directă, fiind necesară transpunerea lor în dreptul național al statelor membre.

Insă, pentru protejarea intereselor individuale ale particularilor, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a oferit instrumente juridice menite a înlesni atingerea acestui deziderat precum mecanismul efectului direct vertical al directivelor, interpretarea dreptului național în conformitate cu prevederile directivei și într-un stadiu ceva mai recent, principiul responsabilității delictuale statale pentru prejudiciul cauzat indivizilor prin încălcarea dreptului comunitar.

Curtea Europeana de Justiție a adoptat o abordare novatoare a problematicii efectului direct, arătând că atât timp cât prevederile dreptului european sunt suficient de operaționale prin insăși natura lor, atunci respectivele prevederi beneficiază de efect direct.

În mod special, directivele, ca instrumente predilecte de armonizare a legislațiilor statelor membre, potrivit jurisprudentei Curții Europene de Justiție, sunt capabile a conferi drepturi individuale, care pot fi invocate împotriva statelor membre, în fața instanțelor naționale.

Efectul direct a unei directive este recunoscut doar intr-un singur sens, doar intr-o direcție, de la particular către autoritățile statului ("Cauza C-41/74 Yvonne van DuynlHome Office), nu și invers, de la stat către particulari (hotărârea din data de 5 aprilie 1979, Ratti) nici de la particular către particular (n Cauza C-152/84 M. H. MarshalllSouthampton and South-West Hampshire Area Health Authoritv (învățământ)

Așa fiind, în situația in care exista o diferență de substanță între dispozițiile comunitare și cele naționale, datorate netranspunerii suficiente a unei directive, statul nu poate obține avantaje ca urmare a omisiunilor sale.

In cazul dedus judecății, Curtea de Apel Bacău a aplicat extensiv și eronat O.U.G. nr. 5/2015 prin referire la dispozițiile din Directiva 2012/19/UE care menționează că anexele cuprind categorii orientative de echipamente, spre deosebire clară de O.U.G. nr. 5/2015, creând astfel un prejudiciu major recurentei.

Intimata Administrația Fondului pentru Mediu (AFM) a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanța de fond a prezentat motivele care au determinat-o să pronunțe soluția respingerii cererii de chemare în judecată., iar simpla nemulțumire a părții recurente de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru a conduce la o altă concluzie.

Intimata mai arată că recurenta reia susținerile din acțiunea formulat și că interpretarea dată prevederilor legale incidente este corectă.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 10 ianuarie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 20 septembrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

III. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin recursul formulat, recurenta invocă cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează ipoteze variate, precum nemotivarea, motivarea insuficientă, confuză sau motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Or, lecturând sentința civilă atacată, Înalta Curte constată stabilirea în conținutul acesteia a situației de fapt, încadrarea în drept, examinarea argumentelor relevante ale părților, expunerea raționamentului logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată; în plus, considerentele dezvoltate de prima instanță sunt în legătură cu obiectul cererii de chemare în judecată și cu soluția pronunțată. În consecință, Înalta Curte constată că respectivele considerente sunt detaliate în mod corespunzător obligației legale de motivare a hotărârii pronunțate și nu rezultă a cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei, astfel încât un astfel de motiv de casare/nelegalitate nu este incident.

Instanța de judecată nu este obligată legal să răspundă oricărui argument de fapt și de drept invocat de parte, ci să analizeze chestiunea litigioasă, sens în care poate să analizeze global argumentele respective, printr-un raționament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esențial - ceea ce face de prisos analiza restului argumentelor menționate în cererea de chemare în judecată în sprijinul aceluiași motiv, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmație a unei părți nu deschide calea recursului pentru nemotivare.

Simplul fapt că acele considerente expuse de prima instanță nu concordă modului în care apreciază partea recurentă că trebuia motivată hotărârea judecătorească în acest proces nu determină incidența motivului de casare în discuție, după cum acesta nu trebuie confundat nici cu motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., prin intermediul căruia se poate critica aplicarea de către prima instanță a dreptului material.

Cât despre faptul că prima instanță a înlăturat concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, Înalta Curte reține că expertiza este o probă care are aceeași valoare probatorie ca celelalte probe, iar instanța trebuie să dea eficiență fiecăreia prin coroborare cu celelalte, astfel că poate să valorifice parțial concluziile unui raport de expertiză tehnică dispus în cauză.

Motivul de casare/nelegalitate de la art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ. intervine în caz de încălcare prin hotărâre sau aplicare greșită a nomelor de drept material, fiind incident acest motiv atunci când instanța de fond, deși a recurs la textele de lege substanțială aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauză, contrar criticilor recurentei, prima instanță a făcut o corectă aplicare și interpretare a normelor de drept material, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, în esență, problema care se trebuie clarificată în cauză vizează calificarea centralelor termice pe gaz marca x în categoria echipamentelor electrice și electronice și, pe cale de consecință, incidența în cauză a prevederilor O.U.G. nr. 5/2015.

În acest sens, Înalta Curte notează că, începând cu 15.08.2018, O.U.G. nr. 5/2015 a introdus o nouă clasificare a produselor incluse în sfera sa de aplicare, astfel cum se arată în articolul 2.

Potrivit acestuia, prevederile ordonanței de urgență se aplică echipamentelor electrice și electronice (EEE): a) până la data de 14 august 2018, pentru EEE incluse în categoriile prevăzute în anexa nr. 1, cu excepția celor prevăzute la art. 4; b) de la data de 15 august 2018, pentru toate EEE clasificate în categoriile prevăzute în anexa nr. 2, cu excepția celor prevăzute la art. 4 și 5.

Cele 10 foste categorii de produse din Anexa 1 sunt clasificate începând cu 15.08.2018, în 6 categorii, astfel că aparatele de uz casnic de mari dimensiuni din Anexa 1 se regăsesc în Anexa 2 în: categoria 1 - echipamente de transfer termic; categoria 4 - Echipamente de mari dimensiuni, având oricare dintre dimensiunile externe mai mare de 50 cm, inclusiv. Această categorie nu include echipamentele prevăzute la categoria 1.

Așadar, începând cu 15.08.2018, s-a introdus o nouă clasificare a produselor incluse în sfera de aplicare a O.U.G. nr. 5/2015, în sensul că cele 10 categorii de produse din Anexa 1 sunt clasificate începând cu această dată în 6 categorii din cuprinsul Anexei 2.

Pentru perioada subsecventă, aparatele de uz casnic de mari dimensiuni se regăsesc în Anexa 2, în categoria 1 - echipamente de transfer termic, inclusiv frigidere, congelatoare, aparate de aer condiționat, pompe de căldură și alte echipamente de transfer termic și categoria 4 - echipamente de mari dimensiuni, inclusiv mașini de spălat rufe, mașini de gătit, plite electrice, mașini de spălat vase și altele.

Pe cale de consecință, contrar criticilor recurentei, pentru perioada ulterioară datei de 15 august 2018, centralele termice pe gaz x se încadrează în categoria echipamentelor de mari dimensiuni.

Excluderile sunt prevăzute de art. 4 și 5 din O.U.G. nr. 5/2015, care reglementează strict situațiile în care prevederile ordonanței nu se aplică, ceea ce înseamnă că orice echipament care corespunde definiției EEE prevăzută în Anexa 5 din O.U.G. nr. 5/2015 și nu face parte din excluderile menționate explicit la art. 4 și 5 din O.U.G. nr. 5/2015, intră în domeniul de aplicare al ordonanței.

Or, centralele termice B. produse de S.C. A. S.R.L. nu se încadrează în niciuna dintre situațiile de excepție menționate.

Astfel cum corect a reținut prima instanță, faptul că centralele termice B. nu sunt incluse la categoria 1 nu înseamnă că ele exceptate din categoria EEE pentru care se aplică O.U.G. nr. 5/2015 sau Directiva 2012/19/UE, ci înseamnă doar că ele se încadrează într-o altă categorie, respectiv în categoria 4 - Echipamente de mari dimensiuni, având oricare dintre dimensiunile externe mai mare de 50 cm, inclusiv.

Cât despre caracterul limitativ sau exhaustiv al listelor cuprinse în anexele O.U.G. nr. 5/2015 cu privire la produsele/echipamentele care fac obiectul de reglementare a acestei ordonanțe de urgență, se observă, din analiza comparativă a prevederilor Directivei 2012/19/UE și ale ordonanței de transpunere că, în timp ce art. 2 din directivă arată că Anexa II cuprinde o listă orientativă a EEE care fac parte din categoriile prevăzute în anexa I, Anexa IV cuprinde o listă neexhaustivă a EEE care fac parte din categoriile prevăzute în anexa III.

În procesul de transpunere, legiuitorul național a eliminat mențiunea "listă orientativă" pentru EEE care fac parte din categoriile prevăzute în anexa I și "listă neexhaustivă" a EEE care fac parte din categoriile prevăzute în anexa III, menționând că anexele 3 și 4 cuprind "lista" din care fac parte categoriile prevăzute în anexele 1 și 2.

Cu toate acestea, însă, raportarea la Directiva 2012/19/UE trebuie realizată din perspectiva aplicării principiului interpretării conforme a dreptului intern, astfel cum este acesta ilustrat în jurisprudența CJUE reținută de instanța de fond.

Astfel, în Hotărârea din 24 iunie 2019, pronunțată în cauza C-573/17, CJUE a arătat că "La aplicarea dreptului intern, aceste autorități sunt obligate, așadar, în măsura posibilului, să interpreteze dispozițiile acestuia în lumina textului și a finalității deciziei-cadru pentru a atinge rezultatul urmărit de aceasta (...) 76. De asemenea, principiul interpretării conforme nu poate servi drept temei al unei interpretări contra legem a dreptului național (...). Cu alte cuvinte, obligația de interpretare conformă încetează în cazul în care dreptul național nu poate primi o aplicare astfel încât să conducă la un rezultat compatibil cu cel vizat de decizia-cadru în discuție (...). 77. În aceste condiții, principiul interpretării conforme impune luarea în considerare a ansamblului dreptului intern și aplicarea metodelor de interpretare recunoscute de acesta, pentru a garanta efectivitatea deplină a deciziei-cadru în discuție și pentru a identifica o soluție conformă cu finalitatea urmărită de aceasta (...)".

Tot astfel, în hotărârile CJUE din cauzele C-44/21, C-261/20, C-181/20 sau C-282/10, precum și în Hotărârea din cauza C-105/21, CJUE a arătat: "81. Având în vedere această constatare, trebuie amintit, în al doilea rând, că principiul supremației dreptului Uniunii consacră preeminența dreptului Uniunii asupra dreptului statelor membre și impune, prin urmare, tuturor entităților statelor membre să asigure efectul deplin al diferitelor norme ale Uniunii, întrucât dreptul statelor membre nu poate afecta efectul recunoscut acestor diferite norme pe teritoriul statelor menționate (...). 82. Chiar dacă Decizia-cadru 2002/584 este lipsită de efect direct în temeiul Tratatului UE însuși, caracterul său obligatoriu determină pentru autoritățile naționale o obligație de interpretare conformă a dreptului lor intern începând de la data expirării termenului de transpunere a acestei decizii-cadru (...). 83. Deși principiul interpretării conforme nu poate servi drept temei pentru o interpretare contra legem a dreptului intern al unui stat membru, el impune totuși să se ia în considerare ansamblul acestui drept intern și să se aplice metodele de interpretare recunoscute de acesta pentru a garanta efectivitatea deplină a deciziei-cadru în cauză și pentru a ajunge la o soluție conformă cu finalitatea urmărită de aceasta (...). 84. Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că principiul supremației dreptului Uniunii trebuie interpretat în sensul că impune autorității judiciare emitente să efectueze, în măsura posibilului, o interpretare conformă a dreptului său național care să îi permită să asigure un rezultat compatibil cu finalitatea urmărită de Decizia-cadru 2002/584, care se opune ca, în temeiul dreptului național, această autoritate să fie obligată să transmită persoanei vizate de un mandat european de arestare, înainte de predarea sa către autoritățile judiciare din statul membru emitent, decizia națională privind arestarea sa și informațiile referitoare la posibilitățile de exercitare a unei căi de atac împotriva acestei decizii".

Așa fiind, cât timp centralele termice marca x produse de către recurentă fac parte din categoria echipamentelor electrice și electronice, intrând prin urmare, în obiectul de reglementare al O.U.G. nr. 5/2015, și, în același timp, acestea nu se regăsesc printre excepțiile prevăzute de actul normativ intern, finalitatea urmărită de Directiva 2012/19/UE nu poate fi atinsă printr-o interpretare de natură a restrânge sfera de aplicare a ordonanței de urgență doar la EEE expres enumerate ca făcând parte din categoriile de echipamente electrice și electronice prevăzute în anexele sale, în condițiile în care standardul minim impus de directiva europeană se raportează la o listă exhaustivă a acestor categorii.

Centralele termice marca x intră în sfera de aplicare a O.U.G. nr. 5/2015, întrucât sunt echipamente electrice și electronice și pot fi încadrate în categoriile prevăzute de Anexa 1 și Anexa 2 din O.U.G. nr. 5/2015.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul legal al acesteia

Față de cele arătate în precedent, fiind neîntemeiate criticile părților recurente, în raport de disp. art. 496 noul C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 84 din 23 septembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 20 septembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.