Decizia nr. 3983/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 16.04.2021 sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Pescuit și Acvacultură și B., a solicitat obligarea pârâtei Agenția Națională de Pescuit și Acvacultură să recunoască dreptul celor ce practică pescuitul sportiv să desfășoare activitățile de pescuit sportiv și antrenamentele specifice atât pentru competițiile locale naționale mondiale, cât și cele desfășurate sub egida sportul pentru toți așa cum sunt definite de Legea nr. 69/2000, pe apele publice și naționale, așa cum sunt definite de O.U.G. nr. 23/2008; cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 5061/13.09.2021 s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat competența de soluționarea a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Pescuit și Acvacultură și B., în favoarea Tribunalul Caraș-Severin. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin sub nr. x/2021 la data de 26.10.2021. Prin sentința civilă nr. 691/08.12.2021 Tribunalul Caraș-Severin, a invocat din oficiu în baza art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 excepția necompetenței materiale a Tribunalului Caraș-Severin pe care a admis-o, a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Pescuit și Acvacultură și B. în favoarea Curții de Apel Timișoara. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2021 la data de 04.01.2022.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința nr. 93 din data de 24.02.2022, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Pescuit și Acvacultură și B., ca inadmisibilă.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței nr. 93 din data de 24.02.2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A. invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, în mod eronat Curtea de Apel a admis excepția inadmisibilității acțiunii având în vedere că, din analiza dispozitivului sentinței criticate se poate observa că instanța de fond la motivarea inadmisibilității acțiunii se mulțumește să citeze doar texte legale, articole ce în realitate dau dreptul reclamantului de a formula prezenta acțiune în contencios administrativ: art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu prevederile art. 2, alin. (1), lit. a), b), c) și f) din aceeași lege. Totodată susține că, art. 5 din Legea nr. 554/2004 stabilește imperativ actele nesupuse controlului contenciosului administrativ: (1) Nu pot fi atacate în contenciosul administrativ: a) actele administrative ale autorităților publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul; b) actele de comandament cu caracter militar. (2) Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară. (3) în litigiile referitoare la actele administrative emise pentru aplicarea regimului stării de război, al stării de asediu sau al celei de urgență, cele care privesc apărarea și securitatea națională ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum și pentru înlăturarea consecințelor calamităților naturale, epidemiilor și epizootiilor nu sunt aplicabile prevederile art. 14." Din analiza acestui text de lege rezultă clar că actul dedus judecății nu face parte din categoria actelor cărora nu li se aplică prezenta lege. Referitor la interesul legitim privat care este definit ca posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat se referă la posibilitatea de a putea desfășura activitatea de pescuit sportiv pe habitatele piscicole naturale așa cum sunt definite de capitolul 5 din Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura cu modificările și completările ulterioare și în ansamblul ei, iar referitor la interes legitim public care este definit ca interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice are incidență asupra art. 49, alin. (5) din Constituția României. Ținând cont de cele arătate rezultă clar faptul că acțiunea formulată este admisibilă și pe cale de consecință se impune casarea sentinței 93/24.02.2022 și rejudecând cauza pe fond solicită admiterea cererii deduse judecății, să se constate că prin răspunsul dat Agenția Națională de Pescuit și Acvacultura îi încalcă dreptul de a practica pescuitul sportiv în habitatele piscicole naturale din România (apele publice) implicit accesul la resursele acvatice vii, drept garantat de stat și pe cale de consecință să se constate faptul că în calitate de pescar sportiv practică pescuitul sportiv în habitatele piscicole naturale din România (apele publice) în mod legal, precum și obligarea pârâtei să îi recunoască și să îi garanteze dreptul de a practica pescuitul sportiv în baza actelor eliberate de B. în acest sens, în speță autorizația care atestă calitatea de sportiv de performantă și a legitimației sportive eliberate de B.. Referitor la remarca pârâtei "reclamantul dorește ca instanța să se substituie pârâtei și să recunoască valabilitatea unui act emis de entități private (club sportiv și FRPS) ca având aceleași efecte juridice (aceleași drepturi) ca și un permis de pescuit emis de ANPA, cu depășirea limitelor legate stabilite de lege (O.U.G. nr. 23/2008)", recurentul-reclamant arată că în realitate prezentarea făcută de pârâtă este tendențioasă cu încălcarea vădită a prevederilor legale, având în vedere că prin cererea dedusă judecății a solicitat obligarea pârâtei de a respecta prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura, cu modificările și completările ulterioare," secțiunea 5 - Pescuitul recreativ/sportiv în habitatele piscicole naturale, art. 23, alin. (1). Prin pescuit recreativ sportiv se înțelege pescuitul efectuat cu undița sau cu lanseta, în scop de agrement/performanță, pe baza unui permis nominal emis de către administratorul resurselor acvatice vii și eliberat de acesta sau de asociațiile de pescari sportivi, după caz, fără perceperea de taxe și tarife, obligând-o să îi recunoască un drept stabilit prin act normativ așa cum este consfințit de prevederile legale sus menționate. În ceea ce privește invocarea de către pârâtă a Ordinului nr. 60 din 8 martie 2017 privind accesul la resursele acvatice vii din domeniul public al statului în vederea practicării pescuitului recreativ în habitatele piscicole naturale, cu excepția Rezervației Biosferei "Delta Dunării" aceasta nu are legătură cu pescuitul sportiv, fiind un act normativ special în materia legislativă a pescuitului și acvaculturii ce se referă doar la accesul la resursele acvatice vii din domeniul public al statului în vederea practicării pescuitului recreativ în habitatele piscicole naturale nefăcând vorbire sub nici o formă de pescuitul sportiv, rezultă clar că în materia pescuitului sportiv se aplică legislația generală în materie Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura, cu modificările și completările ulterioare coroborată cu prevederile Legea educației fizice și sportului nr. 69/2000, cu modificările și completările ulterioare. În continuare pârâta, având aceeași sursă - C. B. oficial - vorbește de existența unor fapte penale, fals și înșelăciune, fără a le dovedi prin existența unor plângeri formulate și începerea cercetărilor penale sau existența unor dosare penale pe rolul instanțelor sau soluționate în acest sens, încercând doar prin mijloace "neortodoxe" să distragă atenția instanței de la fondul cauzei prin prezentarea unor situații aparent foarte grave, situații nedovedite și inexistente, ce nu au legătură cu cauza dedusă judecății și nu îi sunt opozabile, reclamantul neputând avea calitate procesuală nici activă nici pasivă în cadrul, ipotetic, al existenței unor procese cu acest obiect, însă ca terță persoană beneficiară de serviciile B. prezumă că toate documentele eliberate de aceasta sunt legale până când nu se constată contrariul conform legislației Române de către organele și instituțiile statului abilitate prin pronunțarea unor sentințe definitive și irevocabile. Din datele pe care le-a obținut, autorii paginii C. intitulată B. - oficial, fac obiectul unei cercetări penale înregistrate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia pentru fals informatic, în dosarul nr. x/2021.

Apărările formulate în cauză. Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat având în vedere că, legitimația de pescar sportiv nu atestă dreptul de a practica pescuitul recreativ oriunde în cadrul apelor interioare publice, ci doar dreptul de a reprezenta clubul sportiv din care face parte la competiții organizate de federație. Cererea astfel cu a fost formulată contravine legii, se bazează pe raționamente false, ANPA nu discriminează pescarii sportivi și nu restricționează/limitează accesul la practicarea acestui sport. Reclamantul, ca și toți ceilalți practicanți ai acestui sport, sunt liberi a se adresa amenajărilor piscicole private, deținute pe bază de contract de operatori economici, care se ocupă cu acest aspect. Pescuitul sportiv se poate face pe apele publice doar cu acordul prealabil al administratorului resursei acvatice vii.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 28 iulie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 22 februarie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs. Analizând sentința atacată prin prisma cadrului legal incident speței deduse judecății, precum și prin raportare la criticile formulate de recurenții-pârâți, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâtei Agenția Națională de Pescuit și Acvacultură să recunoască dreptul celor ce practică pescuitul sportiv să desfășoare activitățile de pescuit sportiv și antrenamentele specifice atât pentru competițiile locale naționale mondiale, cât și cele desfășurate sub egida sportul pentru toți așa cum sunt definite de Legea nr. 69/2000, pe apele publice și naționale, așa cum sunt definite de O.U.G. nr. 23/2008; cu cheltuieli de judecată. Prima instanță a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Pescuit și Acvacultură și B., ca inadmisibilă, reținând în esență că, raportat la modul cum a fost formulată acțiunea, se dovedește a fi întemeiată excepția inadmisibilității acțiunii, în considerarea lipsei oricărui act administrativ prin care să-i fi fost vătămat dreptul/interesul legitim de a practica pescuitul sportiv al reclamantului de către autoritatea publică în cauză și care să fi fost supus controlului de legalitate efectuat de instanța de contencios administrativ. Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că prin intermediul cererii de recurs se susține incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Criticile formulate de recurentul-reclamant subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, sunt nefondate. Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, precum și cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părților. Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității și temeiniciei hotărârii, și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția respectivă. Obligația legală a instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Plecând de la aceste coordonate teoretice, instanța de control judiciar constată că hotărârea pronunțată de prima instanță satisface cerințele prevăzute de art. 425, alin. (1), lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței. Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. Subsumat acestui motiv de casare se invocă interpretarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. a), b), c) și f) din aceeași lege. Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorității publice emitente sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii." Așadar, legea contenciosului administrativ reglementează atât dreptul persoanelor fizice și juridice de drept privat de a ataca în instanță acte administrative, precum și dreptul de a pretinde o anumită conduită autorității publice în limitele în care le este permis, stabilind în mod neechivoc faptul ca interesul să decurgă din încălcarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat. Dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) și b) din același act normativ definesc: a) persoana vătămată - orice persoană fizică sau juridică ori grup de persoane fizice, titulare ale unor drepturi subiective sau interese legitime private vătămate prin acte administrative; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate și organismele sociale care invocă vătămarea unui interes public prin actul administrativ atacat; b) autoritatea publică - orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public". Potrivit definiției pe care o dă art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2004, rezultă că: "contencios administrativ - activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termen legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim". Or, ipoteza din cauza de față poate fi circumscrisă sferei contenciosului administrativ, având în vedere Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură (ANPA) este instituție publică centrală de specialitate de interes național, cu personalitate juridică, finanțată integral de la bugetul de stat, care funcționează în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 48/2013, iar organizarea și funcționarea acesteia este reglementată prin Hotărârea nr. 545 din 9 iunie 2010 privind organizarea, structura și funcționarea Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură, cu modificările si completările ulterioare, iar în cazul reclamantului, față de răspunsul dat cu privire la e-mailul din data de 16.03.2021, respectiv din 01.04.2021, înregistrate în cadrul ANPA cu nr. 3205/17.03.2021, respectiv nr. 3779/01.04.2021, acesta urmărește obligarea autorității publice centrale, astfel cum este definită această noțiune prin dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, la recunoașterea unui drept. Așa fiind, Înalta Curte constată că în mod greșit a apreciat Curtea de Apel Timișoara că cererea pendinte este inadmisibilă în considerarea lipsei oricărui act administrativ prin care să-i fi fost vătămat dreptul/interesul legitim de a practica pescuitul sportiv al reclamantului de către autoritatea publică, având în vedere că natura litigiului de drept administrativ este dată de raportul juridic creat în urma emiterii adresei nr. x/07.04.2021 de către Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură. Concluzionând, Înalta Curte constată că sunt fondate criticile recurentului-reclamant, sentința recurată fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente cauzei.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.