ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5842/2020

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/21.10.2019 pe rolul Tribunalului Cluj, secția Civilă, la data de 21 octombrie 2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură (A.N.P.A.) și B. S.R.L., a solicitat obligarea în solidar a pârâților:

1.) la plata sumei de 203.000 RON reprezentând media lunară de 7.000 RON/lună, folos de tras nerealizat respectiv, despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de pârâți pentru perioada cuprinsă între data de 29 noiembrie 2016 și data de 26 aprilie 2019 prin încasarea fără drept a taxelor de pescuit, de pe terenurile proprietatea privată situate în extravilanul loc. Taga Jud. Cluj având categoria de folosință ape stătătoare, în Lacul Taga Mare, respectiv 8,00 ha teren înscris în CF x Taga, având număr cadastral x, teren înscris în CF x Taga, având număr cadastrat x si 16 ha teren înscris în CF x Taga, având număr cadastral x,

2.) la plata sumei de 561.294,24 RON reprezentând 280.647,20 RON pe an x 2 ani, folos de tras nerealizat, respectiv, despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de pârâți începând cu 29 noiembrie 2016 pentru o perioadă de doi ani, prin extragerea/recoltarea de pește din Lacul Taga Mare, de pe terenurile proprietate privata situate în extravilanul loc. Taga Jud. Cluj având categoria de folosință ape stătătoare, respectiv 8,00 ha teren înscris în CF x Taga, având număr cadastral x, 11,0809 ha teren înscris în CF x Taga, având număr cadastral x și 16 ha teren înscris în CF x Taga, având număr cadastral x,

3.) la plata daunelor morale în sumă de 50.000 RON,

4.) la plata dobânzilor legale pentru sumele mai sus menționate, începând cu data introducerii prezentei acțiuni până la achitarea integrală și efectivă,

5.) la plata cheltuielilor de judecată.

Acțiunea s-a întemeiat pe răspunderea civilă delictuală fiind invocate în drept dispozițiile art. 555, art. 1349, art. 1357, art. 1836 C. civ., art. 44 alin. (2) din Constituție, Legea nr. 30/1994 și Convenția EDO.

Prin întâmpinare, pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură (A.N.P.A.) a formulat cerere de chemare în garanție a Agenției Domeniilor Statului, precum și o cerere reconvențională prin care a solicitat:

La termenul de judecată din data de 06 martie 2020, reclamantul și-a modificat acțiunea astfel:

- în ceea ce îl privește pe pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură (A.N.P.A.), temeiul de drept pe care își întemeiază acțiunea în pretenții împotriva pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultura (A.N.P.A.) este în principal art. 1 alin. (1) și (2), art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Reclamantul apreciază că răspunderea Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură (A.N.P.A.), pentru prejudiciile materiale și morale este o răspundere administrativ patrimonială și nu va mai fi în solidar cu B. S.R.L. .

În ceea ce o privește pe pârâta B. S.R.L., apreciază că răspunderea acesteia nu va mai fi în solidar cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură (A.N.P.A.), urmare a modificării acțiunii față de aceasta din urmă și va fi singura pârâtă în prezentul dosar civil.

2.1. Prin sentința civilă nr. 298 din 10 iulie 2020, Tribunalul Cluj, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamantul A., astfel cum a fost modificată la termenul de judecată din data de 06 martie 2020, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură (A.N.P.A.) și B. S.R.L., precum și cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură (A.N.P.A.) și cererea formulată de pârâta-reclamantă Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură (A.N.P.A.), de chemare în garanție a Agenției Domeniilor Statului, în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Cluj, secția civilă a reținut, în esență, că pretențiile formulate în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură (A.N.P.A.), ca urmare a modificării de acțiune, sunt o consecință a unui prejudiciu generat de un act administrativ al acestei autorități, reținându-se dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2), art. 8 alin. (1), art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Totodată s-a considerat a fi incidente dispozițiile art. 99 alin. (2) din C. proc. civ. cu privire la petitul nr. 2 al cererii de chemare în judecată, apreciindu-se că are caracterul unui capăt principal de cerere.

2.2. Prin sentința civilă nr. 113 din 21 septembrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată de instanța din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată și modificată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., în favoarea Tribunalului Cluj, secția civilă, constatând astfel ivit conflictul negativ de competență și, în consecință, dispunând suspendarea din oficiu a judecății cauzei și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, instanța în drept să hotărască asupra conflictului și să pronunțe regulatorul de competență.

În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Cluj a reținut, în esență, că se impune disjungerea petitelor acțiunii, astfel cum au fost formulate și modificate privitor la pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția Națională Pentru Pescuit Si Acvacultură (A.N.P.A.), dispunând formarea unui nou dosar, iar cu privire la cererea de chemare în judecată formulată și modificată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a constatat că se impune declinarea de competență, pentru că altfel s-ar ajunge să fie dedus judecății instanței de contencios administrativ un litigiu străin de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, respectiv întemeiat pe instituția răspunderii civile delictuale/anularea unor contracte de vânzare cumpărare ce nu se încadrează în dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c)

1

din Legea nr. 554/2004.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Cluj, secția civilă, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Pentru identificarea instanței competente după materie este esențial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată.

Instanța a rămas învestită, prin disjungere, cu soluționarea capătului de cerere formulat împotriva pârâtei B. S.R.L., având ca obiect răspunderea civilă delictuală, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 555, art. 1349, art. 1357 și art. 1836 din C. civ., ale art. 44 alin. (2) din Constituție, ale Legii nr. 30/1994 și Convenției EDO, precum și cu cererile incidentale formulate în cadrul dosarului nr. x/2019

Astfel, reclamantul A. a solicitat prin cererea de chemare în judecată obligarea pârâților Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția Națională Pentru Pescuit și Acvacultură (A.N.P.A.) și B. S.R.L.:

1.) la plata sumei de 203.000 RON reprezentând media lunară de 7.000 RON/lună, folos de tras nerealizat respectiv, despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de pârâți pentru perioada cuprinsă între data de 29 noiembrie 2016 și data de 26 aprilie 2019 prin încasarea fără drept a taxelor de pescuit, de pe terenurile proprietatea privată situate în extravilanul loc. Taga Jud. Cluj având categoria de folosință ape stătătoare, în Lacul Taga Mare, respectiv 8,00 ha teren înscris în CF x Taga, având număr cadastral x, teren înscris în CF x Taga, având număr cadastrat x si 16 ha teren înscris în CF x Taga, având număr cadastral x,

2.) la plata sumei de 561.294,24 RON reprezentând 280.647,20 RON pe an x 2 ani, folos de tras nerealizat, respectiv, despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de pârâți începând cu 29 noiembrie 2016 pentru o perioadă de doi ani, prin extragerea/recoltarea de pește din Lacul Taga Mare, de pe terenurile proprietate privata situate în extravilanul loc. Taga Jud. Cluj având categoria de folosință ape stătătoare, respectiv 8,00 ha teren înscris în CF x Taga, având număr cadastral x, 11,0809 ha teren înscris în CF x Taga, având număr cadastral x și 16 ha teren înscris în CF x Taga, având număr cadastral x,

3.) la plata daunelor morale în sumă de 50.000 RON,

4.) la plata dobânzilor legale pentru sumele mai sus menționate, începând cu data introducerii prezentei acțiuni până la achitarea integrală și efectivă,

5.) la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea modificatoare a acțiunii, cu privire la B. S.R.L., reclamantul a solicitat menținerea petitelor introductive din acțiunea formulată, cu precizarea că răspunderea nu va mai fi în solidar cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția Națională Pentru Pescuit și Acvacultură (A.N.P.A.), iar B. S.R.L., va fi singurul pârât în prezentul dosar civil.

Analizând obiectul cererii de chemare în judecată și temeiurile de fapt și de drept expuse în susținerea ei, Înalta Curte constată că prezentul litigiu are natura unui litigiu civil, competența de judecare a cauzei în primă instanță urmând a fi determinată în raport de dispozițiile C. proc. civ. și nu de dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Astfel, Înalta Curte reține că potrivit art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, sesizarea instanței de contencios administrativ are ca premisă vătămarea reclamantului, care se produce fie prin actul administrativ al autorității publice, fie prin nesoluționarea de către aceasta, în termenul legal, a unei cereri.

În acest sens, sub titlul "Obiectul acțiunii judiciare", art. 8 din Legea nr. 554/2004 prevede la alin. (1) că:

"Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."

Prin urmare, de esența contenciosului administrativ este fie existența unui act administrativ, a cărui anulare ori suspendare să se pretindă, fie nesoluționarea, de către o autoritate publică, în termenul legal, a unei cereri ori refuzul nejustificat de a o rezolva, manifestări sau omisiuni ale autorității publice prin care subiectul care poate sesiza instanța de contencios administrativ se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim.

În cauză, reclamantul nu solicită anularea unui act administrativ și nici nu invocă nesoluționarea în termen legal sau refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, astfel cum sunt acestea definite în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. c), h) sau i) din Legea nr. 554/2004.

Reclamantul a înțeles să își întemeieze pretențiile pe dispozițiile dreptului comun privind răspunderea civilă delictuală, învestind instanța de judecată competentă material și teritorial, potrivit dispozițiilor C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere natura civilă a litigiului, competența instanței de judecată va fi determinată potrivit dispozițiilor C. proc. civ., în raport de dispozițiile art. 94 alin. (1) lit. k), art. 95 pct. 1 și art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., în favoarea Tribunalului Cluj, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 noiembrie 2020.