ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3978/2023

Ședința publică din data de 20 septembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1 Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial, la data de 27.12.2022, pe rolul Tribunalului Covasna, secția civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând să se constatarea vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime prin măsura reglementată de art. XXIV pct. 12 și 13 din O.U.G. nr. 130/2021 de modificare a Codul fiscal și aplicarea cotei de contribuție de asigurări de sănătate de 10%, pentru pensiile care depășesc 4.000 RON, precum și să se dispună restituirea sumelor reținute din pensie, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală, invocând totodată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XXIV pct. 12 și pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 prin raportare la dispozițiile art. 115 alin. (4) și (6) din Constituția României.

1.2. Prin încheierea de ședință din data de 27.04.2023, Tribunalului Covasna- completul de fond specializat în soluționarea cauzelor în materiile litigii de muncă și asigurări sociale a admis excepția de necompetență funcțională a unui astfel de complet specializat și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Covasna -completul specializat în materie de contencios administrativ.

Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut, în esență, că obiectul cererii nu este de dreptul muncii, ci de contencios administrativ și fiscal deoarece privește încasarea, în mod nelegal, a unui impozit, temeiurile juridice invocate de partea reclamantă cuprinzând și Codul fiscal, respectiv art. XXIV pct. 12 și 13 din O.U.G. nr. 130/2021, care privesc modificarea Codul fiscal. Astfel, s-a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv este competentă să soluționeze cauza instanța de contencios administrativ de drept comun, respectiv tribunalul.

2.1 Prin sentința civilă nr. 483 din 21 martie 2023, Tribunalul Covasna - completul specializat în soluționarea cauzelor de contencios administrativ a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Covasna, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Curții de Apel Brașov.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Covasna a reținut, în esență, că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat constatarea vătămării drepturilor legitime și restituirea sumelor reținute din pensie ca urmare a emiterii O.U.G. nr. 130/2021, invocând excepția de neconstituționalitate a acestui act, motiv pentru care sunt incidente dispozițiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

S-a mai reținut că, deși reclamantul nu a chemat în judecată și Guvernul României, în condițiile în care obiectul principal al acțiunii este solicitarea de despăgubiri ca urmare a efectelor produse de o ordonanță de guvern, cum izvorul direct al prejudiciului presupus este actul normativ adoptat de Guvern, calitatea procesuală pentru acțiunea în despăgubiri nu ar putea avea decât Guvernul, ca autoritate emitentă în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, aspecte care însă vor fi clarificate de către instanța competentă.

În considerarea unor astfel de considerente, Tribunalul Covasna a reținut că, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competența materială și teritorială revine exclusiv instanței de la domiciliul reclamantului, determinată în funcție de rangul autorității emitente a actului, respectiv Curții de Apel Brașov.

2.2. Prin sentința civilă nr. 82 din 12 iunie 2023, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis, la rândul său, excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna -completul specializat în materie de contencios administrativ și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea acestuia.

În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Brașov a reținut, în esență, că litigiul privește obligația reclamantului de a plăti contribuția la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS), stabilită de art. XXIV pct. 12 și 13 din O.U.G. nr. 130/2021, ce este o contribuție obligatorie reglementă de Titlul V din Codul fiscal, instanța competentă să soluționeze prezenta cauză, ce privește un raport juridic de natură fiscală, fiind instanța de contencios administrativ.

Pe de altă parte, Curtea a arătat că reclamantul a înțeles să formuleze cererea de chemare în judecată exclusiv în contradictoriu cu instituția competentă să stabilească și să achite drepturile sale de pensie - Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, nu și cu emitentul actului care a stat la baza acestor rețineri, respectiv Guvernul României, care a emis O.U.G. nr. 130/2021, act cu privire la care s-a invocat excepția de neconstituționalitate, motiv pentru care a apreciat ca nefiind incidente prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

În consecință, dând eficiență principiului disponibilității și având în vedere obiectul acțiunii, Curtea a constatat, în aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, că, întrucât nu a fost contestat un act administrativ propriu-zis, este aplicabil criteriul rangului autorității pârâte chemată în judecată și în raport cu care se invocă raportul juridic fiscal, care, în cauza pendinte, este o autoritate locală, față de dispozițiile art. 2 lit. b) din H.G. nr. 144/2016 privind atribuțiile, organizarea și funcționarea caselor de pensii sectoriale din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Interne și Serviciul Român de Informații.

În raport de astfel de aspecte, Curtea de Apel Brașov a apreciat că instanța competentă să judece cauza este Tribunalului Covasna - completul specializat în materie de contencios administrativ.

Analizând prezentul conflict negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Covasna, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluționării în prezentul regulator de competență, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe care și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces (Tribunalul Covasna - completul specializat în soluționarea cauzelor de contencios administrativ și Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal) îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse soluționării și a criteriului de determinare a competenței aplicabil cauzei, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că, în cauza pendinte, raportul juridic litigios nu este cel privitor la dreptul la pensie, în sine, nefiind puse în discuție nici aspecte privind stabilirea unui astfel de drept și nici neîndeplinirea, în fapt, de către pârâtă, a unei obligații de achitare a pensiei.

Ceea ce reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată, a fost constatarea vătămării drepturilor și intereselor sale prin aplicarea cotei de contribuție de asigurări de sănătate de 10%, pentru pensiile care depășesc 4.000 RON, reglementată de art. XXIV pct. 12 și 13 din O.U.G. nr. 130/2021 și acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin aplicarea unei astfel de cote de contribuție, sub forma restituirii sumelor plătite cu acest titlu, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală. Se observă, totodată, că reclamantul a invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XXIV pct. 12 și pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 prin raportare la dispozițiile art. 115 alin. (4) și (6) din Constituția României.

În considerarea acestor elemente, instanța învestită cu regulatorul de competență reține că reperele cadrului procesual obiectiv al cauzei sunt cele ale acțiunii în contencios administrativ reglementate de art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004.

Conform unor astfel de prevederi normative, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță, iar o astfel de acțiune poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.

Înalta Curte consideră că, din perspectiva determinării instanței competente să judece o astfel de acțiune, nu prezintă relevanță dacă, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a indicat un cadru procesual subiectiv complet sau incomplet în raport de un astfel de obiect, cu atât mai mult cu cât conform art. 16 indice 1 din Legea nr. 554/2004 (forma în vigoare la data învestirii instanței), instanța este obligată, când raportul juridic o impune, să pună în discuția părților extinderea cadrului procesual pasiv.

De asemenea, se constată că, prin cererea de chemare în judecată, nu s-a solicitat anularea unor acte administrative emise în baza ordonanței de guvern sau obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ, motiv pentru care nu poate fi reținută incidența criteriului subiectiv de stabilire a competenței, reglementat de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind rangul autorității emitente a actului.

În raport, însă, de dispozițiile art. 1 pct. 11 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, coroborate cu cele ale Titlului V din Codul fiscal, conform cărora reprezintă creanță fiscală principală dreptul la perceperea impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, precum și dreptul contribuabilului la restituirea sumelor plătite fără a fi datorate și la rambursarea sumelor cuvenite, în situațiile și condițiile prevăzute de lege, Înalta Curte consideră că, în cauza pendinte, fiind vorba de un litigiu ce privește despăgubiri sub forma restituirii unor sume plătite cu titlu de contribuție socială, este incident criteriul obiectiv/valoric de stabilire a competenței, reglementat de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Întrucât din piesele dosarului nu rezultă că valoarea sumelor vizate de cererea de chemare în judecată ar depăși valoarea prag de 3.000.000 de RON stabilită de sus indicatul text normativ, instanța învestită cu regulatorul de competență reține că revine tribunalului administrativ-fiscal competența de a soluționa o cauză precum cea pendinte, în litigiul de față, în raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competent fiind Tribunalul Covasna, secția sau completul specializat în materie de contencios administrativ.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță, în favoarea Tribunalului Covasna, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Tribunalului Covasna, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 20 septembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.