ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3930/2023

Ședința publică din data de 19 septembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 2 noiembrie 2022, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de recuzare formulată împotriva domnilor judecător A. și B., de către intimata S.C. C. S.R.L., în cauza având ca obiect recursul formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Măgureni împotriva sentinței civile nr. 36 din 11.01.2022, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a-II-a Civilă, în dosarul nr. x/2020.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta C. S.R.L. invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. (invocat în cel de-al doilea memoriu de recurs - motive suplimentare), recurenta a apreciat că instanța învestită cu soluționarea cererii de recuzare a interpretat și aplicat în mod greșit normele de drept procesual, deoarece a fost analizată cererea doar în ceea ce privește dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ.

Astfel, instanța nu a argumentat de ce a soluționat cererea de recuzare fără a da curs dispozițiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., cu privire la împrejurarea potrivit căreia judecătorul și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția din cauză.

Totodată, a susținut că instanța învestită cu soluționarea cererii de recuzare a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 42 alin. (1) pct. 1 (instanța și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția în cauza pe care a fost desemnată să o judece) și pct. 13 (atunci când există alte elemente ce nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa) din C. proc. civ.

Pe fondul motivelor pentru care a fost formulată cererea de recuzare, recurenta a arătat că își menține toate argumentele de imparțialitate invocate în cererea de recuzare, apreciind că ambele motive ce fundamentează respectiva cerere sunt deopotrivă incidente.

În ceea ce privește motivul de incompatibilitate prevăzut în art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ., invocat, a arătat că, pe lângă inexistența vreunei motivări privind neincidența sa și netemeinicia înlăturării cazului de incompatibilitate vizat astfel de legiuitor, susține ca motiv de recuzare că este greșită interpretarea potrivit căreia diferența de obiect nu poate constitui motiv de recuzare.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Măgureni a solicitat respingerea recursului.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Prin cererea înregistrată în dosarul nr. x/2020, pârâta C. S.R.L. a formulat cerere de recuzare a doamnei judecător A. și a domnului B., motivate de faptul că aceștia au soluționat dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Prahova și au pronunțat decizia nr. 210/2019 prin care a fost respinsă cererea de recurs formulată având ca obiect HCL nr. 33/10.07.2017 a Consiliului Local Măgureni. Întrucât și în prezenta cauză partea adversă a invocat HCL nr. 33/2017 apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13 din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 2 noiembrie 2022, Curtea de Apel Galați a respins cererea formulată de recurenta pârâta C. S.R.L. privind recuzarea membrilor completului de judecată alcătuit din judecătorii: A. și B..

Soluția Curții de apel este corectă, fiind agreată și de instanța de control judiciar.

Referitor la motivul de casare pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. se constată că nu poate fi primit.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Acest motiv de recurs include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la punctele 1-4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs recurenta a apreciat că instanța învestită cu soluționarea cererii de recuzare a interpretat și aplicat în mod greșit normele de drept procesual, neargumentând de ce a soluționat cererea de recuzare fără a da curs dispozițiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., cu privire la împrejurarea potrivit căreia judecătorul și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția din cauză.

Faptul că instanța de fond în cuprinsul considrentelor nu a citat în mod expres și dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. nu echivalează cu pronunțarea hotărârii cu încălcarea regulilor de procedură în sensul dispozițiilor anterior citate.

Totodată, este relevant aspectul că prin cererile formulate la data de 19 septembrie 2022, domnii judecători A. și B. au solicitat să se ia act că se abțin de la soluționarea cauzei, motivat de faptul că în cuprinsul considerentelor deciziei civile nr. 210/27.02.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2017, și-au exprimat părerea cu privire la soluția din cauza de față, arătând că "conformitatea PUZ cu dispozițiile legale este obligatorie, iar eliberarea unei noi autorizații de construire nu poate avea loc decât cu respectarea tuturor condițiilor impuse de lege."

Or, prin încheirea din 19 septembrie 2022, completul învestit cu soluțioanarea cererii de abținere a respins cererea întemeiată pe disp. art. 42 alin. (1) pct. C. proc. civ. apreciind-o ca nefondată.

De asemenea, contrar susținerilor recurentei, se constată că încheierea atacată nu a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept procesual.

În cauză, motivele de incompatibilitate invocate de autorul cererii de recuzare sunt reprezentate de art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13 din C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca în următoarele situații:

(...) 13. atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa".

Înalta Curte, analizând criticile formulate, constată că aspectele invocate de autorul cererii de recuzare nu atrag incidența motivelor de incompatibilitate prevăzute de dispozițiile citate, cum în mod just a apreciat și instanța care a soluționat cererea de recuzare.

Rațiunea dispozițiilor legale privitoare la recuzare este aceea de a înlătura orice suspiciune asupra imparțialității, care trebuie să guverneze judecata magistratului învestit cu soluționarea pricinii, însă motivele invocate, așa cum s-a arătat, nu atrag incidența dispozițiilor legale menționate, pentru că aspectele învederate nu reprezintă elemente din care să se poată naște în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorilor recuzați.

Contrar susținerilor recurentei, prima instanță a explicitat aspectele analizate din perspectiva dispozițiilor incidente, reținând, în mod corect, că nu sunt incidente aceste prevederi în raport cu motivele invocate, faptul că obiectul dosarului nr. x/2017 reprezentat de anularea HCL Măgureni nr. 33/10.07.2017 prin care a fost aprobat PUZ pentru edificare stația de sortare agregate minerale, exploatre pietriș și nisip nu poate impieta asupra soluționării dosarului în cauză având ca obiect anularea autorizației de construcție nr. x/14.07.2020.

Totodată, este corectă aserțiunea în sensul că legalitatea/nelegalitatea unui act administrativ se stabilește prin raportare la dispozițiile legale care reglementează cazurile și condițiile de emitere a actelor administrative, astfel că aspectele reținute în cuprinsul deciziei nr. 210/2019 pronunțată în dosarul nr. x/2017 nu vizează actul administrative contestat în cauză.

În fine, în mod corect s-a reținut în analiza cererii de recuzare, în raport cu motivele invocate, că nu sunt incidente prevederile art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13 din C. proc. civ., fiind respectate, totodată, dispozițiile legale care guvernează desfășurarea procesului civil. Prin urmare criticile părții nu atrag incidența motivului de casare invocat.

Instanța care a judecat cererea de recuzare a îndeplinit, prin considerentele sale punctuale și concise, rolul bivalent de informare cu privire la motivele de înlăturare a criticilor invocate și de mijloc prin care se dă posibilitatea exercitării controlul judiciar ulterior.

Astfel, a demonstrat analiza criticilor și apărărilor invocate, motivarea nefiind o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, așa cum s-a reținut constant în jurisprudența instanței supreme.

Referitor la susținerea recurentei, în sensul că nu rezultă în ce temei a fost respinsă cererea de recuzare, instanța de control judiciar observă, contrar susținerilor părții, că respectiva cerere a fost analizată din perspectiva motivelor invocate, trecând, așadar, de filtrul admisibilității.

Totodată, se reține că motivarea hotărârii răspunde și exigențelor impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil și lipsit de arbitrariu, care obligă tribunalele să-și motiveze deciziile dar nu le poate impune să dea un răspuns detaliat la fiecare argument invocat, întinderea obligației de motivare putând să varieze în funcție de natura deciziei și trebuie analizată în lumina circumstanțelor fiecărei cauze, ea presupunând însă ca partea în cauză să se poată aștepta la un răspuns specific și explicit cu privire la aspectele decisive ale procedurii în cauză (Hotărârea din 9 decembrie 1994, H. Balani contra Spaniei și Cauza Ruiz Torija contra Spaniei).

În fine, se mai reține, din interpretarea prevederilor art. 124 alin. (2) din Constituție și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 ("Justiția este… imparțială și egală pentru toți" - dispoziție legală în vigoare în perioada de referință) că în favoarea judecătorului recuzat operează prezumția de imparțialitate, astfel că partea care invocă prevederile sus-menționate ale legii procesuale trebuie să facă dovada contrară acestei prezumții.

În acest sens este și interpretarea Curții Constituționale care, prin Decizia nr. 386/2021 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ., a statuat că "includerea la pct. 13 și a "altor elemente" care pot naște îndoieli cu privire la imparțialitate reprezintă o veritabilă normă de protecție a persoanei care formulează cererea de recuzare, prin lărgirea sferei cazurilor de incompatibilitate cu orice alte elemente concrete care pot fi probate, de către persoana interesată, de natură a prilejui îndoieli asupra imparțialității judecătorului".

În mod similar, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează dreptul la un proces echitabil ce implică imparțialitatea judecătorului cauzei. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în mai multe rânduri că imparțialitatea personală a unui magistrat se prezumă până la proba contrară (cauza Hauschildt c. Danemarcei, 24 mai 1989, par. 47).

Faptul că recurenta nu împărtășește raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția primei instanțe nu poate conduce la incidența în cauză a motivului de casare invocat.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta C. S.R.L. împotriva încheierii din 2 noiembrie 2022 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 19 septembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.