ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 661/2023

Ședința publică din data de 8 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 30 septembrie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată cererea de recuzare a doamnei doamna judecător A., formulată de reprezentantul contestatoarei S.C. B. S.A. în cauza ce privește contestația în anulare a deciziei civile nr. 709/08.07.2022 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2022, formulată de contestatoarea S.C. B. S.A.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs recurenta-reclamantă S.C. B. S.A., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Recurenta a motivat în cuprinsul cererii de recuzare faptul că există similitudini în privința motivelor cererii de recuzare asupra cărora magistratul s-a pronunțat și motivele contestației în anulare din prezenta cauză ce vizează chestiuni legate de (i) nelegala compunere a completului constituit pentru ședința din data de 16.06.2022.

Instanța investită cu soluționarea cererii de recuzare nu a procedat la motivarea soluției de respingere a cererii de recuzare formulată de recurentă în temeiul art. 41 C. proc. civ.

Curtea de Apel a realizat o motivare superficială, din care nu reiese dacă judecătorul fondului s-a aplecat asupra argumentelor și asupra probelor de la dosar, pronunțând astfel o hotărâre care nu întrunește condițiile impuse de art. 425 alin. (1) pct. b) C. proc. civ.

Instanța investita cu soluționarea cererii de recuzare a interpretat si aplicat greșit prevederile art. 42 alin. (1). pct. 1 (instanța și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția în cauza pe care a fost desemnat să o judece) și pct. 13 (atunci când exista alte elemente ce nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa.

Imparțialitatea magistraților este un principiu cu valoare constituțională, fiind consacrat de art. 124 alin. (3) din Constituție potrivit căruia justiția este unică, imparțială și egală pentru toți. Imparțialitatea presupune tocmai absenta oricăror elemente din care ar putea să rezulte existența unei prejudecăți sau a oricărei idei preconcepute privitoare la soluția unui proces, fiind esențial ca în situația unei căi extraordinare de atac de retractare să fie asigurate aceste exigente.

In acest context, admiterea cererii de recuzare este singura modalitate prin care poate fi asigurat dreptul la un proces echitabil.

Intimata-pârâtă UAT Județul Tulcea - Consiliul Județean Tulcea a depus întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând criticile invocate în recurs raportat la sentința atacată și la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Înalta Curte reține că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Prin urmare, verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar reține că aceasta îndeplinește exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. De asemenea, în cuprinsul hotărârii judecătorești analizate, nu se regăsesc considerente contradictorii, instanța de fond înfățișând într-o manieră clară și coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluției asupra cererii de chemare în judecată.

Aceasta deoarece, din analiza considerentelor sentinței recurate, rezultă indubitabil că, în prezenta cauză, instanța de fond a indicat ce reprezintă, în opinia sa, indicii temeinice, respectiv argumentele care au stat la baza raționamentului său logico-juridic concretizat în dispozitivul sentinței, astfel că nu se poate susține, cu suficient temei, că hotărârea atacată în prezenta cauză ar fi nemotivată, sau că, prin prisma considerentelor sale, nu ar fi posibilă exercitarea controlului judiciar prin intermediul căii de atac a recursului.

Doctrina și jurisprudența au afirmat constant că o motivare clară și cuprinzătoare a unei hotărâri judecătorești nu presupune analizarea tuturor afirmațiilor părților, ci doar a acelora cu caracter esențial, chiar și acestea din urmă putând fi tratate în mod global. Este obligatoriu ca judecătorul să analizeze, în mod real și păstrându-și echilibrul dar și obiectivitatea, susținerile ambelor părți cu interese contrare în proces, dar doar acele susțineri care au legătură cu obiectul cauzei, cu fundamentul pretențiilor deduse judecății și cu soluția ce urmează a se dispune, din perspectiva acestei soluții, urmând a fi filtrate și cenzurate respectivele susțineri, fie în sensul reținerii, fie în cel al înlăturării lor.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că acest motiv de recurs nu este întemeiat.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material")

Din actele și lucrările dosarului rezultă că recurenta a formulat cerere de recuzare a doamnei judecător A., în temeiul art. 41 și a art. 42 alin. (1) pct. 1 și pct. 13 C. proc. civ.

Prin cererea de recuzare formulată, se susține ca doamna judecător A. a făcut parte din completul care a pronunțat încheierea din 23.06.2022 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul x/2022, prin care a fost respinsa cererea de recuzare formulata împotriva tuturor membrilor completului de judecata, astfel încât apreciază recurenta că, "magistratul și-a exprimat deja opinia asupra motivelor contestației în anulare existând dubii serioase care nasc în mod întemeiat îndoiala că judecătorul nu ar putea să soluționeze în mod diferit cauza sau analiza în mod obiectiv motivele contestației".

Înalta Curte are în vedere că art. 41 din C. proc. civ. reglementează trei cazuri de incompatibilitate absolută a judecătorului, stabilind astfel că:

- judecătorul care a pronunțat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluționat cauza nu poate judeca aceeași pricina în apel, recurs, contestație în anulare sau revizuire (alin. (1) teza l),

- judecătorul care a pronunțat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluționat cauza nu poate judeca aceeași pricina nici după trimiterea spre rejudecare, cu excepția cazului în care este chemat să se pronunțe asupra altor chestiuni decât cele dezlegate de instanța de apel sau, după caz, de recurs,

- nu poate lua parte la judecata cel care a fost martor, expert, arbitru, procuror, avocat, asistent judiciar, magistrat-asistent sau mediator în aceeași cauza.

Primul caz de incompatibilitate absoluta urmărește împiedicarea judecătorului de a-si controla propria hotărâre in cadrul cailor de atac de reformare, respectiv de a fi pus in situația de a-si retracta propria hotărâre in cadrul cailor de atac de redactare.

Cum obiectul prezentei căi de retractare îl constituie decizia nr. 709/08.07.2022 pronunțată de Curtea de apel Galați în dosarul nr. x/2022, iar din completul de judecată care a pronunțat hotărârea mai sus menționată, doamna judecător A. nu a făcut parte, nu se poate reține incidența acestui caz de incompatibilitate.

În ceea ce privește cazurile de incompatibilitate relativă invocate de recurentă în susținerea cererii de recuzare, se reține că, potrivit art. 42 alin. (1) pct. 1 și 13 C. proc. civ., judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca în următoarele situații:

1.când și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluție în cauza pe care a fost desemnat să o judece. Punerea în discuția părților, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) și (5), nu îl face pe judecător incompatibil;

Cu privire la cazul prevăzut la art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., din modul în care este redactat textul de lege rezultă cu claritate că judecătorul incompatibil poate fi recuzat pentru acest motiv numai dacă și-a exprimat opinia în legătură cu pricina concretă pe care o judecă, înainte de a se ajunge la deliberare și pronunțare. În cazul acestui motiv de incompatibilitate relativă este vorba de părerea personală a judecătorului în legătură cu pricina pe care o soluționează, părere exprimată în timp ce litigiul este pe rol, fie în ședința de judecată, fie în afara acesteia, și nu printr-un act oficial (încheiere interlocutorie, hotărâre judecătorească, depoziție de martor, raport de expertiză etc).

Recurenta susține că judecătorul vizat de cererea de recuzare și-a exprimat, în prealabil, prin încheierea din 23.06.2022 a Curții de apel opinia asupra aspectelor deduse judecății în prezenta cauză.

Înalta Curte apreciază față de susținerile recurentei că în cauza de față nu este incident un astfel de motiv de incompatibilitate, în lipsa exprimării unei păreri personale a doamnei judecător în legătură cu pricina pe care o soluționează în cauza de față alături de ceilalți membri ai completului de judecată.

Cu privire la motivul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., acesta se referă la orice situație în care se poate presupune în mod legitim că judecătorul ar fi lipsit de obiectivitate.

Înalta Curte apreciază că susținerile formulate cu privire la acest motiv, nu constituie indicii cu privire la o eventuală soluționare asupra chestiunilor de drept invocate în prezenta contestație în anulare, ci vizează strict obiectul incidentului procesual sesizat la acel moment cu privire la imparțialitatea membrilor completului 2R CAF.

În acest context se reține că noțiunea de "imparțialitate" a fost definită de Curtea Europeana a Drepturilor Omului (cauza Hauschild c. Danemarcei, invocată în motivarea cererii de față) prin "absenta prejudecăților sau a părerilor preconcepute".

Noțiunea de imparțialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere. Imparțialitatea "se prezumă până la proba contrarie, indiferent dacă este vorba despre un magistrat de profesie, despre un membru al unui juriu sau de persoane specializate în diverse domenii de activitate, care participă, alături de magistrați de profesie, la soluționarea unor categorii de litigii".

În cazul de față nu există nici un indiciu care să afecteze prezumția de imparțialitate a judecătorului vizat și care să creeze presupunerea cu privire la o eventuală lipsă de obiectivitate a acestuia.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. B. S.A. împotriva încheierii din 30 septembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.