ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3895/2023

Ședința publică din data de 15 septembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, sub numărul de dosar x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B.:

- obligarea paratei la eliberarea unei adeverințe care sa ateste faptul ca sunt membru al B. cu drepturi depline, aceasta Adeverința fiindu-mi necesara calculării si încasării indemnizației de merit conform prevederilor Legii nr. 83/2016 de modificarea si completarea Legii nr. 8/2006 privind instituirea indemnizației pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite si recunoscute ca persoane juridice de utilitate publica, precum si a Normelor metodologice de aplicarea acestei legi aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 960/2016;

- obligarea paratei sa comunice Casei Sectoriale de Pensii a Ministerului Administrației si Internelor (in a cărei evidenta si plata a pensiei ma aflu) lista cu statutul meu juridic de membru al B., pentru ca aceasta din urma, in conformitate cu prevederile Legii nr. 8/2006 modificata si completata prin Legea nr. 83/2016 sa stabilească si sa-mi plătească cuvenita indemnizație de merit;

- obligarea paratei B. la plata daunelor in cuantum de 2.710 RON/luna cu titlu de daune calculate conform prevederilor Legii nr. 554/2004 de la data punerii in întârziere si pana la data eliberării ADEVERINȚEI solicitate care atesta calitatea de membru al B. in vederea calculării si incasarii indemnizației de merit conferita de lege.

Prin sentința civilă nr. 5408 de la data de 4 septembrie 2019 Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a respins excepția rămânerii fără obiect a petitul 1 al acțiunii. A admis acțiunea privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., obligând pârâta sa emită adeverința model pentru calcularea si încasarea indemnizației prev. de legea 83/2016, aprobata prin anexa 1 din H.G. nr. 960/2016.totodată, a obligat pârâta sa comunice Casei Sectoriale de Pensii a MAI lista model prev. de anexa 2 in H.G. nr. 960/2016.

A fost obligată pârâta la plata către reclamant a daunelor materiale in cuantum de 2.710 RON/luna de la data 17.05.2017 pana la data emiterii adeverinței arătate mai sus.

Ulterior, împotriva acestei soluții, a formulat cerere de recurs pârâta B., dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București, la data de 18.11.2019, sub nr. x/2017*, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinței civile recurate și respingerea cererii introductive de instanță, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 1280/21.07.2020 Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă B., împotriva sentinței civile nr. 5408/04.09.2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A.; a casat în parte sentința recurată și, în rejudecarea respins capătul de cerere prin care s-au solicitat daune materiale ca neîntemeiat și a menținut în rest sentința.

În continuare, împotriva deciziei civile nr. 1280/21.07.2020 a Curții de Apel București, secția a IX -a de contencios administrativ și fiscal a formulat cerere de revizuire reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 1406 de la data 17 iunie 2021 a fost respinsă cererea de revizuire formulată de către revizuentul-reclamant A., împotriva deciziei civile nr. 1280 pronunțate la data de 21.07.2020 de către Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B., ca inadmisibilă.

Împotriva deciziei civile nr. 1406 de la data 17 iunie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5,6 și 8 din C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și, în consecință, admiterea cererii de revizuire.

În esență, în motivare, a arătat că instanța de revizuire a Curții de Apel București, secția a IX-a Contencios Fiscal si Administrativ prin respingerea cererii de revizuire a reclamantului ca inadmisibila, a făcut o interpretare eronata a situației de fapt si de drept.

Analiza instanței de revizuire are caracter superficial fiind reținută trunchiat incidența în speță a considerentelor din cauza Mitrea vs. statul roman.

Dacă s-ar efectua analiza textului integral al hotărârii CEDO Mitrea vs. statul roman s-ar constata ca obiectul acestei hotărâri a fost o contestație în anulare prevăzuta de art. 313 si urm. din vechiul C. proc. civ., care nu are nicio legătura cu obiectul prezentei cauze.

Printr-o interpretare proprie a principiului de drept res iudicata, conform căruia nici o parte nu este îndreptățită sa solicite o revizuire a unei hotărâri definitive si irevocabile, obligatorii, si, mai ales, nu in scopul de a obține o rejudecare si o noua analiza a cauzei, reclamantul apreciază că era îndrituit la rejudecarea cauzei sale.

Respingerea cererii reclamantului de revizuire a Deciziei nr. 1280/21.07.2020 echivalează cu exonerare de răspundere delictuala civila a B. ceea ce reprezintă o grava eroare din partea instanței de revizuire deoarece contravine principiului de drept civil roman conform căruia orice persoana care a încălcat drepturile unei alte persoane este ținut sa răspundă conform legii si sa repare daunele produse.

Aceasta exonerare a paratei-intimate B. de plata daunelor materiale pe care aceasta le-a cauzat reclamantului A. contravine dispozițiilor art. 1349 C. civ. privitor la răspunderea delictuala și art. 1 alin. (1) si art. 8 alin. (1) din Legea nr. 544/2004 privind contenciosul administrativ, fiind contrara Hotărârilor CEDO.

Mai mult, hotărârea instanței de revizuire este contrara chiar si dispozițiilor definitive ale instanței de fond expuse in cuprinsul sentinței civile nr. 5408/04.09.2019 a Tribunalului București, secția a-II-a de contencios administrativ si Fiscal care a stabilit in mod clar si fara echivoc existenta culpei delictuale civile a paratei-intimate B., dispoziții validate apoi chiar de către însăși instanța de recurs prin Decizia nr. 1280/21.07.2020.

Este nefondata si motivarea instanței de revizuire conform căreia reclamantul prin cererea sa de revizuire ar fi invocat in realitate o eroare de apreciere a probelor din partea instanței de recurs.

A mai susținut că instanța de revizuire a reținut greșit motivul invocat în motivarea cererii de revizuire relativ la existența unor probe noi(înscrisuri) care, din motive independente de voința părtilor, nu au putut fi prezentate instanței de recurs înainte de pronunțarea hotărârii dar care demonstrează temeinicia si legalitatea pretențiilor sale expuse la pct. 3 din petitul cererii de chemare in judecata.

A mai precizat faptul că instanța nu a uzat de rolul activ așa cum prevede art. 22 C. proc. civ.

Totodată, a susținut că instanța de revizuire în argumentația hotărârii sale de respingere a cererii de revizuire a Deciziei nr. 1280/21.07.2020 a reținut ca reclamantul-revizuent ar fi schimbat obiectului cererii sale de chemare in judecata, aspect cu care nu este de acord.

Intimata-pârâtă B. a depus întâmpinare la dosarul cauzei prin care a solicitat respingerea cererii de recurs formulate de reclamantul A., ca nefondate.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Totodată, se vor avea în vedere dispozițiile art. 513 alin. (4) C. proc. civ., conform căruia:

"Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În cauza de față, Înalta Curte reține că decizia nr. 1406 de la data de 17 iunie 2021 fost pronunțată de curtea de apel în soluționarea cererii de revizuire declarată împotriva deciziei civile nr. 1280 de la data de 21 iulie 2020, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2017, această din urmă hotărâre având caracter definitiv.

Pe cale de consecință, rezultă că și decizia nr. 1406 de la data de 17 iunie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal are caracter definitiv, potrivit art. 513 alin. (4) C. proc. civ., iar recursul declarat de reclamantul A. împotriva acestei decizii este inadmisibil, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Totodată, față de caracterul inadmisibil al căii de atac exercitate în cauză, Înalta Curte reține incidența în speță a dispozițiilor art. 499 C. proc. civ. care prevăd că, în situația în care recursul se va respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca si analiza motivelor de casare.

În acest sens, valorificând în cauză dispoziția legală anterior menționată, Înalta Curte, față de motivarea expusă asupra excepției de inadmisibilitate a prezentului demers procesual, care nu determină o evaluare a argumentelor asupra fondului recursului, și fără a fi omise motivele de casare invocate de partea declarantă, nu va proceda la analiza criticilor expuse pe fondul căii de atac.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității, invocată de pârât.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul - revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 1406 din 17 iunie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 septembrie 2023.