ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6449/2019

Ședința publică din data de 12 decembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată initial pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2018, la data de 18.07.2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Senatul României, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va fi pronunțată în cauză să se dispună:

- obligarea pârâtului la emiterea și comunicarea către Casa Națională de Pensii Publice a unei adeverințe nominale pentru actualizarea pensiei de serviciu conform art. 15 alin. (1) lit. c) din Normele cu privire la stabilirea pensiei de serviciu prevăzute de Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, după modelul prevăzut în Anexa nr. 3 din aceleași Norme, cu indicarea în adeverință a procentului de majorare de 50% a salariului de bază de care a beneficiat, începând cu data de 28.11.2015, funcționarul public parlamentar aflat în activitate, care ocupa la data de 28.11.2015 funcția de Referent în cadrul Senatului României, a actului normativ în baza căruia a avut loc majorarea (potrivit art. III din Legea nr. 293/2015) și a datei de la care s-a aplicat majorarea (începând cu data de 28.11.2015);

- plata de daune moratorii, reprezentând dobânda legală aplicată la diferența între pensia cuvenită și pensia efectiv încasată, începând cu data punerii în întârziere, potrivit Notificării nr. x/21.06.2018, comunicată pârâtului la data de 26.06.2018; precum și plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 528 din data de 30 ianuarie 2019 Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Senatul României, a obligat pârâtul să emită și să transmită Casei Naționale de Pensii Publice o adeverință pentru actualizarea pensiei de serviciu a reclamantei conform prevederilor Legii nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în care să se menționeze procentul de majorare a salariului de bază de care beneficiază funcționarul public parlamentar aflat în activitate, cu același nivel de salarizare și pe aceeași funcție publică cu a reclamantei începând cu data de 28.11.2015, în temeiul art. III din Legea 293/2015, a respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Ulterior, soluționând calea de atac promovată în cauză, prin decizia nr. 2993 din data de 4 iunie 2019 Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale a respins ca nefondată cererea de sesizare a Î.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - cu privire la clarificarea instanței competente funcțional a soluționa cauza, formulată de Senatul României, a admis apelul formulat de apelantul-pârât Senatul României împotriva sentinței civile nr. 528/30.01.2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în contradictoriu cu intimata-reclamantă A., a anulat hotărârea apelată și a trimis cauza spre competentă soluționare secției a II-a contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a constatat temeinicia motivului de apel referitor la necompetența funcțională a primei instanțe și greșita respingere a acestei excepții invocată de pârât prin întâmpinare, reținându-se că pretențiile care fac obiectul acțiunii își găsesc fundamentul în fostul raport de serviciu al funcționarului public parlamentar, ceea ce atrage competența de soluționare a secției de contencios administrativ și nu a celei de conflicte de muncă și asigurări sociale

Pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal cauza a fost reînregistrată sub nr. x/2018*, iar prin încheierea din data de 23 septembrie 2019 această instanță a admis excepția de necompetență funcțională, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Senatul României, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea incidentului.

Pentru a se dispune astfel, a fost reținută incidența dispozițiilor art. 97 din Legea nr. 7/2006, art. 153 și 156 din Legea nr. 263/2010 sau art. 266 Codul muncii și s-a apreciat că litigiul trebuie soluționat de un complet specializat în dreptul muncii și asigurări sociale.

Această opinie fiind contrară celei exprimate de Curtea de Apel București prin decizia nr. 2993/2019, care ar fi trebuit, conform art. 480 alin. (4) C. proc. civ., să trimită cauza instanței competente, s-a constatat conflict negativ de competență și s-a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe regulatorul de competență.

Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Potrivit textului de lege menționat, există conflict de competență "când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente."

Astfel cum s-a expus în precedent, la punctul 1 al prezentei decizii, instanțele implicate nu și-au declinat, reciproc sau succesiv, competența de soluționare a cauzei.

Hotărârea Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale nu este o hotărâre de declinare a competenței, ci una de admitere a căii de atac, de anulare a unei sentințe pronunțate în primă instanță și de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța apreciată ca fiind competentă.

Având în vedere dispozițiile art. 501 C. proc. civ., care se aplică prin analogie și hotărârilor definitive pronunțate de instanțele de apel, se reține că această chestiune, a instanței competente să soluționeze cauza în fond, este o chestiune dezlegată de instanța de control judiciar, asupra acesteia nu se mai poate reveni, întrucât a intrat în puterea de lucru judecat, astfel încât nici Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal și nici Înalta Curte de Casație și Justiție nu mai pot prezenta argumente de fapt sau de drept care să înlăture competența astfel stabilită.

Pentru considerentele expuse, dat fiind faptul că în cauză nu se poate vorbi despre declinări reciproce sau succesive de competență, iar hotărârea pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal nu a generat un conflict de competență, Înalta Curte va respinge sesizarea pentru pronunțarea regulatorului de competență și va trimite cauza spre soluționare instanței indicate în decizia nr. 2993/4.06.2019 a Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge sesizarea pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Trimite acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Senatul României, spre soluționare Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, conform deciziei de casare nr. 2993/4.06.2019 a Curții de Apel București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2019.