ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3849/2025

Ședința publică din data de 26 iunie 2025

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 19.09.2023 și înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș (Secția Civilă, Complet contencios administrativ și fiscal) sub nr. x/2023, reclamanții A., B., C. și D. au chemat în judecată pe pârâta Direcția Națională Anticorupție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând obligarea acesteia la eliberarea unei adeverințe, care să ateste, pentru fiecare dintre reclamanți, cuantumul brut și cuantumul net al salariului lunar realizat la funcția de bază, pentru perioadele corespunzătoare celor 6 luni avute în vedere ca bază de calcul la stabilirea pensiei militare de stat, care să includă toate elementele de calcul salarial avute în vedere la emiterea deciziilor de pensie, toate actualizate la data deschiderii drepturilor la pensie.

Au mai solicitat obligarea pârâtei la calcularea și repararea pagubei produse prin refuzul nejustificat al eliberării acestor adeverințe, începând cu data deschiderii drepturilor la pensie și până la data eliberării adeverințelor de salariat, pagubă care constă în diferența lunară dintre venitul din pensii încasat și venitul din pensii care ar fi trebui încasat de reclamanți ca urmare a revizuirii pensiilor militare de stat potrivit adeverințelor solicitate, sume actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare până la plata efectivă și obligarea pârâtei, pentru fiecare dintre reclamanți, la plata amenzilor și penalităților pentru fiecare zi de întârziere (amendă constând în 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamanților acordarea de penalități, în condițiile art. 906 din C. proc. civ.), potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, de la data stabilită pentru executarea obligației de a emite adeverințele și până la comunicarea lor efectivă.

Prin sentința civilă nr. 90 din 17 martie 2023, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâta Direcția Națională Anticorupție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casația și Justiție. A obligat pârâta ca în cadrul adeverințelor nr. x/2023, nr y/2023, nr. z/2023 și nr. 2315/C/1025/VI-9/2023 (emise pentru reclamanți la data de 10.10.2023), să indice și majorarea de 15% a salariului de bază pentru complexitatea muncii (acordată conform Capitolului I lit. A), Nota x din Anexa nr. VIII la Legea nr. 153/2017) sau să emită în favoarea reclamanților noi adeverințe care, pe lângă elementele deja indicate în adeverințele emise pentru reclamanți la data de 10.10.2023, să cuprindă și majorarea de 15% a salariului de bază pentru complexitatea muncii (acordată conform Capitolului I lit. A), Nota x din Anexa nr. VIII la Legea nr. 153/2017), iar toate acestea sub sancțiunea unei penalități în cuantum de 100 RON pe zi de întârziere, care se aplică pârâtei Direcției Naționale Anticorupție după expirarea termenului legal de executare a hotărârii prevăzut de art. 24 din Legea nr. 554/2004 și a unei amenzi în cuantum procentual de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, aplicată aceleiași pârâte după expirarea termenului legal de executare a hotărârii. A respins în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 251/F-CONT din 22 octombrie 2024 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs pârâta Direcția Națională Anticorupție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar reclamanții A., B., C., D. au formulat recurs incident.

3.1. Recurenta- pârâtă Direcția Națională Anticorupție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând în esență următoarele aspecte:

Instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile de drept material atunci când a constatat că refuzul pârâtei de a menționa majorarea pentru complexitatea muncii de 15%, prevăzută în Anexa nr. VIII Cap. I, lit. A), Nota x din Legea nr. 153/2017, în adeverințele solicitate de reclamanți, reprezintă un refuz nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. (i) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Așadar, contrar celor reținute de către instanța de fond, potrivit cărora la salariul de bază al reclamanților s-a adăugat o majorare pentru complexitatea muncii de 15%, menționăm că această majorare a fost luată în considerare doar la calcularea plafonului prevăzut pentru anul 2022, salariul de bază fiind calculat prin includerea elementelor salariale din luna decembrie 2017, fără ca acest spor de 15%» pentru complexitatea muncii să se regăsească în salarizarea ofițerilor de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, ca spor distinct.

Astfel, în vederea acoperirii pierderilor salariale înregistrate la nivelul lunii decembrie 2017, a fost adăugată pentru categoria profesională a ofițerilor de poliție judiciară din cadrul Ministerului Public o majorare pentru complexitatea muncii de 15 %, o singură dată în luna ianuarie 2018, pentru a se asigura majorarea salariului până la atingerea plafonului pentru anul 2022.

De asemenea, precizează că funcția de ofițer de poliție are în cadrul D.N.A., potrivit art. 22 alin. (3) din Capitolul VIII al Anexei V din Legea cadru nr. 153/2017, salarizarea corespunzătoare procurorului cu grad de parchet de pe lângă judecătorie.

În timp ce toate celelalte funcții publice beneficiază de drepturi salariale stabilite în conformitate cu Anexa VIII a Legii nr. 153/2017 - Familia ocupațională de funcții bugetare "Administrație", funcția de ofițer de poliție beneficiază de drepturi salariale stabilite în conformitate cu Anexa V - Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție și Curtea Constituțională".

Așadar, funcția de ofițer de poliție a fost asimilată din perspectiva salarizării cu funcția de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, fiind diferențiată de restul funcțiilor publice prin modalitatea de salarizare mai avantajoasă, conform Anexei V - Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție și Curtea Constituțională".

Majorarea salariului de bază cu 15% pentru complexitatea muncii se regăsește în anexa VIII a Legii nr. 153/2017 - Familia ocupațională de funcții bugetare administrație" și reprezintă un element salarial care compune salariul de bază al funcționarilor publici prevăzuți în această anexă.

In consecință, majorarea de 15% pentru complexitatea muncii a salariului de bază, aplicată funcționarilor publici salarizați potrivit anexei VIII a Legii-cadru nr. 153/2017, este exceptată de la calculul salariului de bază al ofițerilor de poliție din Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție și Curtea Constituțională".

3.2. Recurenții-reclamanți au formulat recurs incident, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea în parte a sentinței civile și, reținând spre rejudecare în fond, instanța de recurs să schimbe în parte hotărârea atacată, în sensul admiterii parțiale a capătului de cerere nr. x din cererea de chemare în judecată doar în ceea ce privește pretențiile referitoare la acordarea de despăgubiri pentru refuzul nejustificat de a elibera adeverințele de salariat care să cuprindă și majorarea de 15% a salariului de bază pentru complexitatea muncii.

În motivarea cererii de recurs, reclamanții arată că înțeleg să critice pentru nelegalitate hotărârea doar în ceea ce privește respingerea în întregime a capătului de cerere nr. x din cererea de chemare în judecată apreciind că acest capăt de cerere trebuia să fie admis parțial, în ceea ce privește pretențiile referitoare la acordarea de despăgubiri pentru refuzul nejustificat de a elibera adeverințele de salariat care să cuprindă și majorarea de 15% a salariului de bază pentru complexitatea muncii, precum și a actualizării acestor sume cu inflația și acordării dobânzii legale aferente.

Astfel, prin respingerea în întregime a acestui capăt de cerere, instanța de fond a respins în mod nelegal și pretențiile la despăgubirile pentru refuzul nejustificat de a elibera adeverințele de salariat care să cuprindă și elementul salarial "majorarea de 15% a salariului de bază pentru complexitatea muncii" (pretenție subsumată obligației angajatorului de a emite adeverințele de salariat în mod complet, așa cum s-a solicitat prin capătul de cerere nr. l).

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenții-reclamanți arată că, în cauză,chestiunea litigioasă care face obiectul recursului se reduce la faptul că, odată cu emiterea Ordinului de salarizare nr. 238/26.04.2023 (care a avut ca obiect modificarea unui singur element salarial - VRS 605,225 RON), reclamanții au solicitat angajatorului începând cu luna aprilie 2023, emiterea adeverințelor de salarizare în vederea revizuirii drepturilor la pensie.

Cum angajatorul a întârziat în emiterea acestor adeverințe, la data de 19.09.2023 reclamanții au formulat acțiune în obligarea angajatorului la emiterea acestora. La data de 10.10.2023, angajatorul a emis adeverințele de salariat în mod incomplet, prin recalcularea elementului salarial VRS la noua valoare - 605,225 RON, dar omițând un element deja existent (majorarea de 15% a salariului de bază pentru complexitatea muncii), încasat în perioada 01.01.2028 - până la data pensionării și avut în vedere la stabilirea pensiei inițiale.

Rezumând, raportat la cele două momente, cel al emiterii Ordinului de salarizare nr. 238/26.04.2023 și cel al emiterii adeverințelor de salarizare - 10.10.2023, se disting două perioade:

viitor până la data emiterii complete a acestor adeverințe, în intervalul căreia reclamanții au beneficiat de revizuirea drepturilor de pensie calculate prin raportare la noua valoare a elementului salarial VRS 605,225 RON, dar, în lipsa elementului salarial majorarea de 15% a salariului de bază pentru complexitatea muncii, și, deci, într-un cuantum mai mic decât ar fi fost îndreptățiți.

Ținând cont de intervenția pe parcursul procesului a acestui eveniment cu însemnătate în judecarea cauzei (eliberarea la data de 10.10.2023 a adeverințelor -incomplete), prin această reiterare a pretențiilor din cererea principală, reclamanții și-au clarificat cadrul pretențiilor și și-au menținut solicitarea de despăgubiri ce decurg din refuzul nejustificat al eliberării adeverințelor, atât în ceea ce privește menționarea în cuprinsul acestor adeverințe a elementului salarial VRS 605,225 RON (pentru perioada cuprinsă între data solicitării lor și data eliberării - 10.10.2023 - aproape 6 luni de Ia data solicitării) cât și în ceea ce privește omiterea din adeverință a elementului salarial -majorarea de 15% a salariului de bază pentru complexitatea muncii".

Se poate observa, deci, că pretențiile la despăgubiri au fost menținute de reclamanți pentru o perioadă limitată în timp, în ceea ce privește elementul salarial VRS 605,225 RON și nelimitată în timp (de la data constatării refuzului nejustificat și pentru viitor - până la data eliberării adeverințelor în mod complet), în ceea ce privește elementul salarial - majorarea de 15% a salariului de bază pentru complexitatea muncii.

Contrar celor reținute în hotărârea atacată, reclamanții și-au menținut ulterior aceste pretenții atât în cuprinsul notelor scrise depuse la dosar, cât și prin susținerile orale în fața instanței .

Relevante sunt, în acest sens, susținerile reclamanților din notele scrise depuse la termenul din data de 03.06.2024, analizate de judecătorul fondului, în cuprinsul cărora se observă că reclamanții au înțeles să își separe pretențiile în funcție de cele două perioade relevante: prima, cuprinsă între emiterea ordinului nr. 238/26.04.2023 și data emiterii adeverințelor - 10.10.2023, în intervalul căreia reclamanții nu au beneficiat de revizuirea drepturilor de pensie, prin raportare la noua valoare a elementului salarial VRS 605,225 RON și a doua, cuprinsă între data emiterii adeverințelor (10.10.2023) și pentru viitor până la data emiterii complete a acestor adeverințe, în intervalul căreia reclamanții nu au beneficiat de revizuirea drepturilor de pensie calculate prin raportare la elementul salarial "majorarea de 15% a salariului de bază pentru complexitatea muncii" .

Se arată astfel că nu există nicicând pe parcursul judecății în fond un moment în care reclamanții să fi renunțat la aceste pretenții ci, dimpotrivă, acestea au fost menținute pe toată perioada judecării procesului.

Din acest punct de vedere, recurenții apreciază că judecătorul fondului, prin utilizarea exclusivă a susținerilor reclamanților din cuprinsul notelor scrise depuse la dosar, a dat o interpretare proprie, în care concluzionează că, prin modul de explicitare a pretențiilor din cuprinsul notelor scrise, reclamanții și-au limitat pretențiile ce constau în despăgubirile aferente refuzului nejustificat de eliberarea a unei adeverințe complete (care să conțină și elementul salarial "majorarea de 15% a salariului de bază pentru complexitatea muncii") la prima perioadă, (cea cuprinsă între emiterea ordinului nr. 238/26.04.2023 și data emiterii adeverințelor - 10.10.2023), ceea ce echivalează cu o renunțare la dreptul pretins prin cererea de chemare în judecată.

Ori, pe parcursul procesului, reclamanții nu au exprimat în mod explicit și neechivoc o astfel de renunțare care să respecte exigențele prevăzute de art. 408 alin. (3) C. proc. civ.

Recurenții-reclamanți apreciază în acest sens, ca motiv de nelegalitate, că hotărârea s-a dat cu încălcarea principiului disponibilității prevăzut de art. 9 alin. (3) din C. proc. civ. și fără respectarea prevederilor art. 408 alin. (3) C. proc. civ. care impuneau ca instanța să ia act de renunțarea la dreptul pretins în cele două forme prevăzute de lege, prin încheiere (în condițiile manifestării de voință orale, în ședință) sau prin hotărâre (atunci când la dosar s-ar fi depus un înscris autentic în acest sens).

De altfel, se arată că nu avea niciun sens ca reclamanții, odată porniți pe calea acțiunii judiciare, în care au insistat în pretențiile lor referitoare la obligarea angajatorului la emiterea unei adeverințe de salariat complete (care să includă și "majorarea de 15% a salariului de bază pentru complexitatea muncii"), fără să fructifice și pretențiile referitoare la despăgubiri în fața refuzului nejustificat la eliberarea acestora, cât timp fiecare dintre reclamanți a pierdut și pierde în fiecare lună diferența dintre pensia cuvenită și pensia încasată, fără posibilitatea încasării diferențelor de la Casa de Pensii Sectorială de Pensii a MAI a sumelor corespunzătoare perioadelor ce depășesc termenul de 3 ani "de la data constatării diferențelor" - data prezentării adeverinței de salariat rectificative la casa de pensii.

În ceea ce privește motivul de recurs subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488, alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ., recurenții arată că în condițiile constatării refuzului angajatorului din data de 10.10.2023, de a emite o adeverință completă (care să conțină și elementul salarial "majorarea de 15% a salariului de bază pentru complexitatea muncii") și respingând capătul de cerere nr. x în integralitatea sa, instanța de fond nu a acordat despăgubirile solicitate, aferente acestui refuz, cu încălcarea normelor de drept material care acordă persoanei vătămate într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, dreptul la repararea pagubei cauzate, potrivit prev. art. 1, alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

In condițiile normative menționate, reclamanții sunt în drept să beneficieze de despăgubiri cauzate de atitudinea culpabilă a recurentei pârâte care, în urma solicitărilor reclamanților, a refuzat în mod nejustificat să elibereze adeverințele de salariat necesare revizuirii drepturilor de pensie, în mod complet.

Despăgubirile sunt echivalente cu diferența lunară dintre venitul din pensii încasat și venitul din pensii care ar fi trebui încasat de reclamanți ca urmare a revizuirii pensiilor militare de stat potrivit adeverințelor solicitate.

Raportat la pretențiile la despăgubiri defalcate pe cele două perioade relevante, recurenții consideră că:

- în urma analizei, instanța de fond a constatat că refuzul nejustificat al angajatorului de a emite o adeverință de salariat completă operează din data de 10.10.2023, și constituie un fapt juridic cauzator de prejudicii:

- reclamanții și-au menținut pe tot parcursul procesului pretențiile referitoare la acordarea de despăgubiri pentru refuzul nejustificat de a elibera adeverințele de salariat care să cuprindă și majorarea de 15% a salariului de bază pentru complexitatea muncii.

In concret, se arătă că reclamanților le-au fost emise adeverințele de salariat la data de 10.10.2023, au intrat în posesia acestora la data de 17.10.2023 și le-au transmis Casei de Pensii Sectoriale a MAI în aceeași zi.

Cum, potrivit prev. art. 65 alin. (2) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, sumele rezultate în urma revizuirii pensiilor se acordă în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor, iar potrivit practicii constante a instanțelor judecătorești și Minutei întâlnirii președinților secțiilor pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale din 23-24 noiembrie 2022, data constatării diferențelor este data formulării cererii de revizuire de către pensionar adresată casei de pensii (cerere pe care, de altfel, nu ar putea să o facă în lipsa adeverinței eliberate de angajator) sau data emiterii deciziei de revizuire din oficiu de către casa teritorială de pensii, rezultă că reclamanții, în situația în care ar fi beneficiat la data de 10.10.2023 de adeverințele de salariat emise în mod complet, aceștia nu puteau obține sumele rezultate în urma revizuirii pensiilor mai devreme de data de 10.10.2020 (dată calculată prin aplicarea regresivă a termenului de prescripție de 3 ani).

In conformitate cu cronologia datelor calendaristice menționate, în contextul constatării refuzului emiterii celor 4 adeverințe în mod complet care operează din data de 10.10.2023, rezultă că începând cu data de 10.10.2023, pentru reclamanții D., A. și C. (ieșiți la pensie cu mai mult de 3 ani de la momentul refuzului emiterii adeverințelor) și, începând cu data de 28.12.2023, pentru reclamantul B., reclamanții au fost puși în imposibilitatea de a obține de la Casa de Pensii Sectorială a MAI sumele rezultate în urma revizuirii pensiilor pentru perioadele cuprinse între data refuzului emiterii actului administrativ în mod complet (pentru reclamanții D., A. și C.), respectiv data de 28.12.2023 pentru reclamantul B., și data la care vor fi emise efectiv adeverințele.

In concluzie, pentru reclamanți, refuzul eliberării adeverințelor în mod complet cu noul salariu recalculat (care să conțină și majorarea de 15% a salariului de bază pentru complexitatea muncii) are drept rezultat imposibilitatea încasării de la Casa de pensii sectorială a M.A.l. a diferențelor lunare de pensii revizuite care depășesc termenul de prescripție de 3 ani de la data constatării diferențelor.

Diferența lunară netă dintre pensia încasată ca urmare a emiterii adeverinței de salariat din 10.10.2023 care conține elementul salarial VRS cu noua valoare - 605,225 RON dar nu conține majorarea de 15% pentru complexitatea muncii și pensia care ar fi trebuit încasată (dacă adeverința ar fi conținut și acest din urmă element) este de 1.865 de RON pentru fiecare dintre reclamanți.

Procedând la calcularea acestor diferențe nete de drepturi de pensie (fără a lua în calcul indexările anuale cu rata inflației, potrivit Legii nr. 223/2015) prin aplicarea procentului de 15% la salariul funcției de bază și, ulterior, a celorlalte elemente salariale afectate (sporuri în procent de 30%), care nu mai pot fi obținute prin efectul prescripției, rezultă că până în prezent (luna februarie 2025):

Reclamanții D., A. și C. se află în imposibilitatea obținerii drepturilor de pensie în sumă totală de 31.705 tei corespunzătoare perioadei cuprinse între luna octombrie 2020 (rezultată din calculul regresiv al perioadei de 3 ani de la luna în care angajatorul a refuzat nejustificat să emită adeverința în mod complet - octombrie 2023) și luna februarie 2022 (corespunzătoare calculului regresiv al termenului de prescripție de 3 ani calculat de la luna prezentă - februarie 2025) și calculată prin înmulțirea sumei de 1.865 RON (diferența dintre venitul net încasat și venitul net care ar fi trebuit încasat) cu cele 17 luni corespunzătoare perioadei calculate.

Reclamantul B. se află în imposibilitatea obținerii drepturilor de pensie în sumă totală de 26.110 RON, corespunzătoare perioadei cuprinse între luna ianuarie 2021 (prima lună de pensie) și luna februarie 2022 (corespunzătoare calculului regresiv al termenului de prescripție de 3 ani calculat de la luna prezentă - februarie 2025) și calculată prin înmulțirea sumei de 1.865 RON (diferența dintre venitul încasat și venitul care ar fi trebuit încasat) cu cele 14 luni corespunzătoare perioadei calculate.

In ceea ce privește acordarea dobânzilor legale și actualizarea sumelor solicită să se constate că în caz de plată cu întârziere, creditorul are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciile pe care le-a suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligației.

Fiind vorba despre accesorii ale drepturilor salariate ce alcătuiesc creanța cuprinsă în titlurile executorii, daunele interese pentru întârzierea executării sunt reglementate și prin dispozițiile speciale ale art. 166 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora:

"întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs angajatului."

Din coroborarea acestor norme cu incidență în cauză, se deduce fără echivoc că, în speță, dreptul la obținerea unei dezdăunări derivate din neexecutarea obligației la timp, se referă la beneficiul nerealizat, ca parte componentă a prejudiciului (damnum emergens), care trebuie privită ca o chestiune distinctă de actualizarea cu rata inflației a sumelor datorate inițial; o astfel de actualizare antrenează și ea răspunderea debitorului pentru neexecutarea la timp a obligației de plată a unei sume de bani, însă întemeiată pe o altă cauză.

Dacă actualizarea la inflației are, cum sugerează chiar denumirea, finalitatea aducerii creanței la valoarea ei reală, în aceeași expresie economică din momentul stabilirii ei (deci, înăuntrul noțiunii de lucrum cessans), fără altă componentă adăugată (protejându-se, astfel, interesele creditorului, care nu trebuie să suporte din patrimoniul propriu, fără o culpă a sa, efectele devalorizării monedei), dimpotrivă, atunci când se vorbește despre daunele interese moratorii, discuția este plasată pe tărâmul unei reparații a prejudiciului creat prin neexecutarea la timp a creanței bănești, de această dată sub forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decât dobânda legală.

Așadar, dobânzile legale, accesorii ale creanței, se cuvin ca daună moratorie, ele având un alt temei decât cel al daunelor cu caracter compensatoriu pe care creditorul le poate, în principiu, pretinde, cerând actualizarea creanței la inflație.

Nivelul dobânzii legale a fost stabilit, de asemenea, prin O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar întăresc această distincție, reglementând atât dobânda remuneratorie, cât și dobânda penalizatoare.

Recurenții consideră că sunt îndreptățiți la primirea cuantumului dobânzii penalizatoare ce va fi calculat potrivit dispozițiilor O.G. nr. 13/2011, dobândă penalizatoare care este definită de art. 1 alin. (3) ca fiind dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență.

Concluzionând, recurenții-reclamanți apreciază că sentința civilă nr. 251/22.10.2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2023 este nelegală din perspectiva încălcării prev. art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, art. 1.535 din C. civ. și art. 166 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, în ceea ce privește capătul de cerere nr. x și numai cu referire la omiterea elementului salarial "majorarea de 15% pentru complexitatea muncii"

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei, recurenții-reclamanți A., B., C., D. au invocat excepția nulității recursului formulat de pârâta Direcția Națională Anticorupție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în subsidiar solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenta-pârâtă Direcția Națională Anticorupție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamanți, ca nefundat.

II. Soluția instanței de recurs

Se constată că nu sunt fondate susținerile potrivit cărora motivele din cererea de recurs principal nu pot fi încadrate în prevederile art. 488 C. proc. civ., câtă vreme recurenta-pârâtă a criticat sentința de fond pentru aplicarea și interpretarea eronată a prevederilor Legii nr. 153/2017.

Elemente de fapt relevante reținute de prima instanță

Obiectul acțiunii civile de față este reprezentat de pretenția reclamanților, formulată la data de 19.09.2023, de obligare a pârâtei la eliberarea unei adeverințe, care să ateste, pentru fiecare dintre reclamanți, cuantumul brut și cuantumul net al salariului lunar realizat la funcția de bază, pentru perioadele corespunzătoare celor 6 luni avute în vedere că bază de calcul la stabilirea pensiei militare de stat, care să includă toate elementele de calcul salarial avute în vedere la emiterea deciziilor de pensie, toate actualizate la data deschiderii drepturilor la pensie.

Totodată, reclamanții au mai solicitat obligarea pârâtei la calcularea și repararea pagubei produse prin refuzul nejustificat al eliberării acestor adeverințe, începând cu data deschiderii drepturilor la pensie și până la data eliberării adeverințelor de salariat, pagubă care constă în diferența lunară dintre venitul din pensii încasat și venitul din pensii care ar fi trebui încasat de reclamanți ca urmare a revizuirii pensiilor militare de stat potrivit adeverințelor solicitate, sume actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare până la plata efectivă și obligarea pârâtei, pentru fiecare dintre reclamanți, la plata amenzilor și penalităților pentru fiecare zi de întârziere (amendă constând în 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamanților acordarea de penalități, în condițiile art. 906 din C. proc. civ.), potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, de la data stabilită pentru executarea obligației de a emite adeverințele și până la comunicarea lor efectivă.

În acest context, este important de precizat că la data de 26.04.2023, reclamantul A. și la data de 27.04.2023, reclamanții B., C. și D., au solicitat fostului angajator Direcția Națională Anticorupție eliberarea unei adeverințe care să ateste, pentru fiecare dintre reclamanți, cuantumul brut și cuantumul net al salariului lunar realizat la funcția de bază pentru perioadele corespunzătoare celor 6 luni avute în vedere că bază de calcul la stabilirea pensiei militare de stat, care să includă toate elementele de calcul salarial avute în vedere la emiterea deciziilor de pensie, respectiv:

- salariul de bază - recalculat potrivit VRS 605,225 RON - neplafonat prin aplicarea art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017;

- majorare a salariului de bază - 15%, conform prevederilor notei 3 a Capitolului I, lit. A) din cuprinsul Anexei Nr. VIII din Legea cadru nr. 153/2017;

- sporuri-30% (sporul pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase - 15%, sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și sporul pentru păstrarea confidențialității, ambele în procent de 15%);

- solda de grad-360 de RON,

- orice element salarial corespunzător, potrivit prevederilor legale aplicabile în perioada solicitată,

- toate actualizate la data deschiderii drepturilor la pensie, pentru fiecare dintre reclamanți.

Noile adeverințe de salariu au fost solicitate în considerarea stabilirii retroactive a unei noi modalități de salarizare care să valorifice în cuantumul salariului de bază VRS 605,225 RON, fără plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, potrivit Ordinului nr. 551 din 12.04.2023 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și Ordinului nr. 238 din 26 aprilie 2023 al Procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție.

Prin Ordinul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 551/12.04.2023 s-a dispus ca, începând cu 07.12.2018 procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, parchetelor de pe lângă curțile de apel, parchetelor de pe lângă tribunale și parchetelor de pe lângă judecătorii din cadrul Ministerului Public se salarizează având în vedere valoarea de referință sectorială de 605,225 RON, conform anexei, iar drepturile salariale care sunt superioare se mențin.

Prin Ordinul nr. 238/26.04.2023, Procurorul șef al DNA a recunoscut din proprie inițiativă dreptul polițiștilor detașați în cadrul instituției de a fi salarizați având în vedere VRS de 605,225 RON fără aplicarea plafonării prevăzute de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, dispunând că, începând cu 8 decembrie 2018, ofițerii și agenții de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție se salarizează având în vedere valoarea de referință sectorială de 605,225 RON, conform anexelor.

Pentru reclamanți au fost emise adeverința nr. x/2023 din data de 10.10.2023 care privește situația veniturilor lunare brute și nete pentru perioada iunie 2019 - noiembrie 2019; adeverința nr. x/2023 din data de 10.10.2023 care privește situația veniturilor lunare brute și nete pentru perioada iunie 2020 - noiembrie 2020; adeverința nr. x/2023 din data de 10.10.2023 care privește situația veniturilor lunare brute și nete pentru perioada ianuarie 2020 - iunie 2020; adeverința nr. x/2023 din data de 10.10.2023 care privește situația veniturilor lunare brute și nete pentru perioada sept. 2018 - februarie 2019.

În cauză, reclamanții au formulat note scrise prin care au arătat că au dovedit refuzul nejustificat al pârâtei de a emite adeverințele pentru o perioadă de 6 luni (cuprinsă între data emiterii Ordinului de salarizare nr. 238/26.04.2023 și data comunicării adeverințelor solicitate - 17.10.2023), cu consecința producerii unui prejudiciu ce constă în diferența dintre drepturile de pensie încasate și drepturile de pensie care s-ar fi cuvenit potrivit noii adeverințe pentru această perioadă. De asemenea, reclamanții, în cadrul acelorași note scrise, concluzionează că, prin refuzul nejustificat al pârâtei, reclamanții au fost prejudiciați cu diferența dintre pensia încasată și pensia cuvenită pentru perioada 26.04.2020-18.10.2020 (reclamantul A.), respectiv 19.10.2020 (reclamanții C. și D.).

Curtea de apel a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta ca în cadrul adeverințelor nr x/2023, nr. y/2023, nr. z/2023 și nr 2315/C/1025/VI-9/2023 (emise pentru reclamanți la data de 10.10.2023), să indice și majorarea de 15% a salariului de bază pentru complexitatea muncii (acordată conform Capitolului I lit. A), Nota x din Anexa nr. VIII la Legea nr 153/2017) sau să emită în favoarea reclamanților noi adeverințe care, pe lângă elementele deja indicate în adeverințele emise pentru reclamanți la data de 10.10.2023, să cuprindă și majorarea de 15% a salariului de bază pentru complexitatea muncii (acordată conform Capitolului I lit. A), Nota x din Anexa nr. VIII la Legea nr. 153/2017), iar toate acestea sub sancțiunea unei penalități în cuantum de 100 RON pe zi de întârziere, care se aplică pârâtei Direcției Naționale Anticorupție după expirarea termenului legal de executare a hotărârii prevăzut de art. 24 din Legea nr. 554/2004, și a unei amenzi în cuantum procentual de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, aplicată aceleiași pârâte după expirarea termenului legal de executare a hotărârii.

A. Recursul principal formulat de pârâta Direcția Națională Anticorupție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Înalta Curte constată că recursul pârâtei conține un singur argument de nelegalitate și anume faptul că majorarea de 15% pentru complexitatea muncii a salariului de bază este exceptată de la calculul salariului de bază al ofițerilor de poliție din Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție și Curtea Constituțională".

Contrar susținerilor recurentei-pârâte potrivit cărora pentru categoria profesională a ofițerilor de poliție judiciară din cadrul Ministerului Public a fost adăugată o majorare pentru complexitatea muncii de 15 %, o singură dată în luna ianuarie 2018, pentru a se asigura majorarea salariului până la atingerea plafonului pentru anul 2022, Înalta Curte constată că este corectă concluzia instanței de fond potrivit căreia, din înscrisurile de la dosar rezultă că majorarea în discuție s-a regăsit aplicată la salariul de bază nu doar în luna ianuarie 2018, ci și ulterior acestei luni, majorarea respectivă regăsindu-se aplicată la salariul de bază inclusiv la nivelul lunii noiembrie 2020, și deci inclusiv în perioadele pentru care reclamanții au solicitat emiterea adeverinței/adeverințelor.

Mai exact, este vorba de cupoanele (fluturașii) de salarii ale reclamanților, din care rezultă că majorarea respectivă s-a regăsit aplicată la salariul de bază inclusiv la nivelul lunii noiembrie 2020, și deci inclusiv în perioadele avute în vedere de reclamanți pentru emiterea adeverinței/adeverințelor.

Totodată, Înalta Curte are în vedere și întâmpinarea formulată de același pârât într-un alt dosar care i-a vizat tot pe reclamanții din prezenta cauză, prin care a arătat că "s-a menținut și în anul 2019 regula ca ofițerii de poliție judiciară - funcționari publici cu statut special din cadrul DNA ..., să beneficieze de ... majorarea salariului de bază/indemnizației de încadrare prevăzute pentru anul 2022 cu 15% pentru complexitatea muncii, prevăzută în Nota nr. x din Cap. I lit. A) din Anexa VIII din Legea nr. 153/2017" .

Prin urmare, având în vedere și dispozițiile Deciziei H.P. nr. 63/2020, Înalta Curte constată, în acord cu prima instanță că reclamanții au dreptul de a obține acte doveditoare (și deci, inclusiv adeverințe) în care să se regăsească fiecare element component al soldei/salariului lunar brut realizat la funcția de bază, iar din moment ce majorarea de 15% pentru complexitatea muncii s-a aplicat la salariul de bază și a determinat mai departe cuantumul salariului lunar, această majorare apare ca fiind chiar un astfel de element component al salariului lunar.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursului declarat de pârâta Direcția Națională Anticorupție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca nefondat.

B. Recursul incident formulat de reclamanții A., B., C., D.

Înalta Curte constată că recursul reclamanților critică hotărârea instanței de fond doar în ceea ce privește respingerea capătului de cerere nr. x din cererea de chemare în judecată apreciind că acest capăt de cerere trebuia să fie admis parțial, în ceea ce privește pretențiile referitoare la acordarea de despăgubiri pentru refuzul nejustificat de a elibera adeverințele de salariat care să cuprindă și majorarea de 15% a salariului de bază pentru complexitatea muncii, precum și a actualizării acestor sume cu inflația și acordării dobânzii legale aferente.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut că reclamanții, în invocarea pagubei, au în vedere doar diferența care ar rezulta prin raportare la drepturile care s-ar cuveni potrivit noii adeverințe (adică cea din luna octombrie 2023) pentru perioada 26.04.2023-17.10.2023, în timp ce chiar reclamanții arată că din noua adeverință (față de care solicită calcularea pagubei) este exclusă majorarea de 15% pentru complexitatea muncii. Ceea ce evidențiază faptul că paguba invocată de aceștia nu a fost raportată și la majorarea de 15% pentru complexitatea muncii, ci doar la pretenția de recalculare a salariului cu VRS 605,225 RON, neplafonat. Mai simplu spus, reclamanții solicită calcularea pagubei în raport cu data la care a fost emisă noua adeverință, și deci în raport cu diferențele care ar rezulta prin valorificarea noii adeverințe, în cadrul căreia, după cum tot aceștia arată, nu este cuprinsă și majorarea de 15% pentru complexitatea muncii, evidențiindu-se astfel voința acestora de a raporta prejudiciul invocat doar la diferențele rezultate din valorificarea componentei VRS 605,225 RON (neplafonat).

Totodată, Curtea de apel a reținut că reclamanții nici nu și-au modificat cererea pe parcursul procesului, nedepunând vreo cerere scrisă prin care să solicite o eventuală despăgubire care să fie dedusă din neindicarea în adeverințele deja emise a majorării de 15% pentru complexitatea muncii.

Contrar celor reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că reclamaníi au solicitat în cuprinsul cererii introductive (al doilea capăt de cerere)

obligarea pârâtei la calcularea și repararea pagubei produse prin refuzul nejustificat al eliberării acestor adeverințe, începând cu data deschiderii drepturilor la pensie și până la data eliberării adeverințelor de salariat, pagubă care constă în diferența lunară dintre venitul din pensii încasat și venitul din pensii care ar fi trebui încasat de reclamanți ca urmare a revizuirii pensiilor militare de stat potrivit adeverințelor solicitate.

Ulterior, reclamanții au arătat prin răspunsul la întâmpinare, ca urmare a emiterii adeverințelor la data de 10.10.2023 și cu privire la susținerile pârâtei referitoare la prejudiciul invocat, că, în ciuda notificării pârâtei pentru emiterea adeverințelor, au ajuns în imposibilitatea de a încasa diferențele până la veniturile din pensii revizuite/majorate pentru lunile care depășesc termenul general de prescripție de 3 ani în intervalul căruia Casa de Pensii este obligată să le acorde, potrivit art. 65 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 223/2015. În consecință, au precizat că mențin acest capăt de cerere în privința prejudiciilor ce constau în diferența lunară dintre venitul din pensii încasat și venitul din pensii care ar fi trebuit încasat pentru perioada curpinsă între data deschiderii drepturilor la pensie și până la data eliberării adeverințelor de salariat, sume actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală, până la plata efectivă.

De asemenea, Înalta Curte constată că prin notele scrise depuse la data de 08.02.2024 reclamanții au arătat că au dovedit refuzul nejustificat al pârâtei de a emite adeverințele pentru o perioadă de 6 luni (cuprinsă între data emiterii Ordinului de salarizare nr. 238/26.04.2023 și data comunicării adeverințelor solicitate - 17.10.2023), cu consecința producerii unui prejudiciu ce constă în diferența dintre drepturile de pensie încasate și drepturile de pensie care s-ar fi cuvenit potrivit noii adeverințe pentru această perioadă. În cadrul acelorași note scrise, au arătat că, prin refuzul nejustificat al pârâtei, reclamanții au fost prejudiciați cu diferența dintre pensia încasată și pensia cuvenită pentru perioada 26.04.2020-18.10.2020 (reclamantul A.), respectiv 19.10.2020 (reclamanții C. și D.).

Așadar, Înalta Curte constată că în cauză, reclamanții au solicitat prin cererea de chemare în judecată repararea pagubei, iar ulterior au formulat aceleași susțineri prin răspunsul la întâmpinare și notele scrise, cu precizări privind acordarea de despăgubiri pentru neindicarea în adeverințele emise ulterior introducerii acțiunii a majorării de 15% pentru complexitatea muncii.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în raport de petitele acțiunii, precum și de prevederile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., se impunea ca instanța de fond să soluționeze toate cererile și apărările părților, iar neîndeplinirea acestor obligații atrage incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

De asemenea, în raport de soluția de casare cu trimitere spre rejudecare, nu va mai fi analizat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în ceea ce privește aspectul contestat de recurenții-reclamanți, vizând analiza capătului de cerere privind acordarea de despăgubiri privind majorarea de 15% a salariului de bază pentru complexitatea muncii.

Cu ocazia rejudecării cauzei se va proceda la examinarea criticilor invocate de recurenții-reclamanți, cu apărările formulate de recurentul-pârât, precum și în raport cu alte eventuale mijloace de probă necesare a fi administrate în cauză, în vederea analizării tuturor aspectelor necesare soluționării acțiunii.

Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 504/2004 și art. 497 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul declarat de reclamanți, va casa în parte sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași, pentru ca prima instanță să analizeze pe fond pretențiile reclamanților referitoare la acordarea despăgubirilor pentru neindicarea în adeverințele deja emise a majorării de 15% pentru complexitatea muncii, menținând dispozițiile sentinței privind primul și al treilea capăt de cerere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului formulat de pârâta Direcția Națională Anticorupție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, invocată de recurenții-reclamanți A., B., C., D..

Respinge recursul formulat de pârâta Direcția Națională Anticorupție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței nr. 251/F-CONT din 22 octombrie 2024 a Curții de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul incident formulat de reclamanții A., B., C., D. împotriva sentinței nr. 251/F-CONT din 22 octombrie 2024 a Curții de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și trimite spre rejudecare aceleiași instanțe capătul de cerere referitor la acordarea de despăgubiri privind majorarea de 15% a salariului de bază pentru complexitatea muncii.

Menține dispozițiile sentinței privind primul și al treilea capăt de cerere.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 26 iunie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.