ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3889/2022

Ședința publică din data de 13 septembrie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Cererea de chemare în judecată

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curtii de Apel Pitesti, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. de dosar x/2020, reclamantele A. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L., D. S.R.L., E. S.R.L., F. S.R.L., G. S.R.L. și H. S.R.L. au formulat cerere de anulare a normelor din art. 5, 6 din anexa 3 a HGR 1065 din 11.12.2020 (prin care se prelungește starea de alertă pe teritoriul României), și prin art. 3,4 și 1 din Hotărârea 63 din 15.12.2020 a CJSU Argeș, și a actelor subsecvente, inclusiv a Hotărârii 58/2020 a CNSU, în contradictoriu cu Guvernul României și CJSU Argeș, totodată, solicitând suspendarea acestor norme.

Cererile de intervenție accesorie

Ministerul Afacerilor Interne a formulat cerere de intervenție accesorie, prin care a invocat:

- excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, față de dispozițiile art. 16 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013; deși reclamantele susțin că sunt scutite de la plata taxei de timbru, în temeiul Legii nr. 136/2020, această acțiune nu are ca obiect constatarea unor măsuri dispuse de actul normativ, respectiv: Legea nr. 136/2020 nu a stat la baza emiterii H.G. nr. 1065/2020, nefiind invocată ca temei de drept în preambulul acesteia din urmă, iar măsurile dispuse prin H.G. nr. 1065/2020 nu sunt dintre cele prevăzute de Legea nr. 136/2020.

- excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile;

- inadmisibilitatea capătului de cerere privind suspendarea executării HGR nr. 1065/2020, raportat la dispozițiile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/204; în cauză este vorba despre un act prin care, începând cu data de 14.12.2020, s-a dispus prelungirea stării de alertă pe teritoriul României, pe o durată de 30 de zile (art. I). Având în vedere premisele adoptării actului în discuție, obiectul de reglementare și scopul acestuia, rezultă că Hotărârea Guvernului nr. 1065/2020 se circumscrie categoriei de acte administrative prevăzute de art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fiind un act emis pentru înlăturarea consecințelor epidemiei de COVID-19 și, pe cale de consecință, nu îi este aplicabilă procedura reglementată de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, invocate de reclamante. În raport de soluțiile care pot fi pronunțate, ar fi contrar interpretării logico-juridice ca legiuitorul să interzică judecarea unei suspendări în temeiul art. 14 (care ar dura numai până la soluționarea pe fond a acțiunii în anulare) și să permită judecarea cererilor formulate în temeiul art. 15 (ale căror efecte s-ar produce până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare). Pe fondul cererii de suspendare, intervenientul a susținut că reclamantele nu dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Departamentul pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Interne a formulat cerere de intervenție accesorie, întemeiată pe dispozițiile art. 61 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și art. 8

1

alin. (5) din O.U.G. nr. 21/2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, motivat de faptul că Departamentul, prin Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, asigură secretariatul tehnic permanent al Comitetului Național pentru Situații de urgență.

Modificarea cererii de chemare în judecată

La 15.01.2021, reclamantele au formulat precizare la cererea de chemare în judecată, prin care au completat acțiunea și cu anularea HGR nr. 3/2021, ce conține aceleași restricții prevăzute de HGR nr. 1065/2020.

Cererea a fost reiterată și prin precizarea depusă la data de 19.01.2021. .

Pe fondul cauzei, reclamantele arată că își mențin apărările din acțiunea inițială, reluate cu ocazia contraargumentării excepțiilor din întâmpinarea depusă:

- lipsă competență emitent hotărâre de prelungire a stării de alertă de peste 60 de zile termen rezultat din art. 4 din Legea 55/2020 și O.U.G. nr. 68/2020

- încălcare ierarhie acte normative, încălcare norme din legea 24/2000, art. 4, 16 și 69, raportat la prevederile art. 8 din Legea nr. 55/2020 și impunerea de norme restrictive pornind de la spațiu închis din definiție dintr-o normă diferită ce nu se regăsește în O.U.G. nr. 55/2020

- nemotivare bazată pe studii științifice, analize epidemiologice și în contextul obligării reclamantelor să înregistreze clienții în baza ordinului de ministru comun, atât raportat la efectele desfășurării activității în domeniu Horeca versus alți operatori

- discriminarea din domeniul activității societăților Horeca și încălcare drept constituțional desfășurarea activitate economică și drept la muncă fără despăgubiri și fără să se precizeze termenul limitat în care se iau acestea

- omisiune reglementare legată de funcționare terasă în sensul excepției din art. 8 alin. 2 din Legea nr. 55/2020.

- interzicere desfășurare activitate restricționare cu încălcare art. 53 din Constituție.

Reclamantele arată că își mențin apărările din acțiunea inițială, precizată prin documentul cu nr. 10 din 15.02.2020.

Raportat la noua prelungire a stării de alertă în urma Hotărârii 3/2021 solicită comunicarea în termen optim a documentației ce stă la baza acestei noi prelungiri și a continuării măsurilor de tip restrictiv ce depășește termenul de prelungire din art. 4 din Legea 55/2020 pentru a se formula apărarea în cunoștință de cauză.

Se solicită obligarea depunerii documentației și a întâmpinării de CJSU Argeș legat de măsurile luate în situația de prelungire stare de alertă pentru a se putea formula apărarea în cunoștință de cauză așa cum obligă Legea nr. 136/2020.

Prin precizarea depusă la data de 18.01.2021, reclamantele au arătat că în drept solicitarea de anulare a acestor noi acte normative emise cu același conținut se întemeiază pe aceleași motive ca și cererea inițială.

La data de 20.01.2021, reclamantele au formulat următoarele solicitări:

- Să fie obligat DSU să prezinte actul din care rezultă că are personalitate distinctă de MAI, în caz contrar acesta neavând capacitate juridică de a sta în justiție distinct de MAI, în raport de dispozițiile art. 8

1

alin. (5) din Legea 21/2004.

- Să se verifice cum poate MAI să formuleze cerere de intervenție ca inițiator al H.G. nr. 1065/2020, dar și ca autor al hotărârilor CNSU cu obiect similar.

- Obligarea Guvernului să menționeze ce ministere au avizat proiectul H.G. nr. 1065/2020

La data de 21.01.2021, reclamantele a formulat o precizare la cererea completată, prin care invocă decizia CCR 157 din 13.05.2020, arătând că aceasta nu a fost respectată la adoptarea hotărârilor atacate, cu referire la art. 45 și art. 41 din Constituție.

Se susține în completarea cererii de anulare că actele normative sunt emise cu încălcarea incompatibilităților de primul ministru și ministrul de interne, cu nerespectarea art. 105 și urm. din Constituție și cu lipsa de competență a Guvernului de a declara starea de alertă raportat la prevederile art. 4 și 8 din O.U.G. nr. 21/2004.

La data de 22.01.2021, reclamantele au formulat o nouă precizare la cererea completată, prin care reiterează în esență motivele solicitării anulării actelor administrative normative atacate și precizând că au formulat și plângere prealabilă la care însă nu au primit răspuns.

Cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată la data de 21.01.2021 de către reclamante

Prin cererea depusă la fila x, s-a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 2 lit. f) din O.U.G. nr. 21/2004, art. 4 din O.U.G. nr. 21/2004, aliniatele referitoare la competențele de stabilire a stării de alertă din O.U.G. nr. 21/2004 legată de definiția stării de alertă, modificată si completată, a art. 3,8 din Legea 55/2020, art. 15 din Legea 136/2020 ce încalcă art. 1 alin. 5 și 1(4), art. 147, art. 53, cu referire la art. 41 și 47, art. 73, art. 93, art. 105, art. 147 și art. 124 din Constituție, prin raportare la considerentele deciziei CCR 157/2020.

Din precizarea depusă la dosar rezultă că cererea de sesizare a CCR vizează art. 4 indice 3,4, 5 din Legea 15/2014 prin care s-a adoptat O.G.21/2004 modificată prin O.U.G. nr. 68/2004, art. 2 lit. f), art. 3 și 8 din Legea 55/2020și art. 15 din Legea 136/2020.

În motivarea cererii de sesizare a Curții Constituționale reclamanții critică în esență definiția dată de art. 4

1

din O.U.G. nr. 21/2014, introdus prin O.U.G. nr. 68/2014, care a abrogat definiția anterioară din art. 2 lit. f) din O.U.G. nr. 21/2014, sub aspectul caracterului său de maximă generalitate și ambiguitate, care include orice, cu încălcarea deciziei CCR 157/2020, fără să exprime clar care este diferența între starea de alertă și cea de urgență, fără precizarea clară a noțiunilor, fără să se prevadă începutul și terminarea acestei situații, ce tip de măsuri se pot lua, pentru a nu exista confuzii ce determină încălcarea atribuțiilor Președintelui României și al Parlamentului potrivit Constituției și interzicerea, limitarea unor drepturi și libertăți fundamentale.

Precizarea cererii de chemare în judecată

La data de 24.09.2021, reclamantele au depus o precizare în care au arătat că raportat la contextul legislativ actual își mențin acțiunea precizată pentru argumentele arătate în aceasta, având în vedere că la acest moment este în vigoare H.G. nr. 932/09.09.2021, publicată în Monitorul Oficial, care în preambul are trecute hotărârile de Guvern criticate în acțiunea precizată.

Solicită a se avea în vedere lipsa de culpă a reclamantelor în respectarea regulilor de celeritate a procedurii, precum și art. 5 ce prevede expres că actele pentru punerea în executare a hotărârii de Guvern își mențin valabilitatea.

Mai arată că actele respective au produs efecte juridice prin care au prejudiciat reclamantele.

Soluționarea excepțiilor și a cererilor incidentale

Cauza a fost inițial repartizată unui complet de 3 judecători.

La termenul din data de 15.01.2021, Curtea, în complet de 3 judecători, a constat că este competentă să soluționeze cauza, însă compunerea completului este de 1 judecător, nefiind incidente dispozițiile art. 15 din Legea 136/2020.

Cauza a fost repartizată în consecință prezentului complet de judecător unic.

Prin încheierea de ședință din data de 29.01.2021, instanța, analizând cu prioritate, conform dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., excepțiile puse în discuția părților a respins excepția netimbrării și excepția nulității cererii și a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României pentru capetele de cerere privind anularea Hotărârii Comitetului Județean Situații de Urgență 63/2020 și Hotărârea Comitetului Național Situații de Urgență 58/2020.

Cu privire la excepția lipsei de interes față de acțiunea în anulare a Hot CNSU 58/2020 și H.G. nr. 1065/2020, Curtea a constatat că aceasta este întemeiată în raport de faptul că aceste hotărâri și-au produs deja efectele, fiind înlocuite cu noile acte normative privind starea de alertă începând cu data de 13.01.2021, respectiv H.G.3/2021 și Hot. CNSU 3/2021, cu privire la care reclamantele au formulat cerere de modificare, în sensul că au solicitat anularea noilor acte. Prin urmare, în raport de faptul că au formulat o cerere de modificare a acțiunii, în temeiul art. 204 C. proc. civ., solicitând anularea noilor acte normative privind starea de alertă, singurele care produc efecte după 13.01.2021, Curtea a apreciat că reclamantele nu mai justifică un interes actual în sensul art. 33 C. proc. civ.

Cu privire la excepția de neconstituționalitate a art. 7 alin. (5) din Legea 554/2004, susținută oral la termenul de astăzi, se reține că, la solicitarea instanței de a preciza în scris această excepție, reclamantele au precizat că nu înțeleg să invoce propriu-zis o excepția de neconstituționalitate a art. 7 alin. (5) din Legea 554/2004, ci a invocat o excepție de neconvenționalitate în raport cu art. 6 C.E.D.O., solicitând înlăturarea sa de la aplicare.

Prin aceeași încheiere s-a luat act că reclamantele renunță la cererea de suspendare și au fost încuviințate în principiu cererile de intervenție în interesul pârâților formulate de M.A.I și D.G.S.U.

La termenul din 29.01.2021 reclamantele au arătat că renunță la solicitările de la dosar cu privire la dovedirea capacității juridice a DSU, precizarea ministerelor care au avizat hotărârile și solicitarea ca MAI să expliciteze dubla calitate de intervenient ca inițiator și autor al hotărârii atacate.

Apreciind ca fiind întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute la art. 29 din Legea 47/1992, Curtea, în temeiul art. 29 alin. (4) din același act normativ, Curtea a admis cererea de sesizare și a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 indice 1, 2, 3, 4 și 5 din O.G.21/2004 și art. 3 și 8 din Legea 55/2020.

Curtea a dispus totodată suspendarea cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Împotriva soluției de suspendare a cauzei s-a formulat recurs.

Prin decizia nr. 3567/10.06.2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus casarea încheierii pronunțate în data de 29.01.2021 în ceea ce privește soluția de suspendare a cauzei și a fost trimisă cauza Curții de Apel Pitești pentru continuarea judecății.

Asupra excepției de neconstituționalitate invocate în prezenta cauză, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin decizia nr. 416/10.06.2021, comunicată Curții de Apel la data de 2.08.2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 814 din 25 august 2021, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4^1, art. 4^2, art. 4^3, art. 4

4

și art. 4

5

din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență. S-a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceleași autoare în același dosar al aceleiași instanțe și s-a constatat că dispozițiile art. 3 și art. 8 din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

După casarea cu trimitere spre rejudecare a încheierii de suspendare din data de 29.01.2021, comunicată Curții la data de 30.07.2021, cauza a fost repusă pe rol la data de 23.08.2021.

Prin încheierea de ședință din data de 24.09.2021, Curtea a respins excepția de inadmisibilitate pentru lipsa plângerii prealabile, în raport de dispozițiile art. 7 alin. (3) din Legea 554/2004, având în vedere că hotărârile atacate au intrat în circuitul civil și au produs efecte.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 217/F-CONT pronunțată în data de 19.11.2021, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

"Respinge excepțiile tardivității și inadmisibilității invocate de pârâtul Guvernul României prin întâmpinarea depusă la 18.10.2021 referitoare la H.G. nr. 932/2021.

Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantele S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, CJSU Argeș, și intervenienții MINISTERUL AFACERILOR INTERNE și DEPARTAMENTUL PENTRU SITUAȚII DE URGENȚĂ DIN CADRUL MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE."

Cererile de recurs

Recursul principal

Împotriva sentinței civile nr. 217/F-CONT pronunțată în data de 19.11.2021 de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., încadrând criticile sale în cazurile de casare prevăzute la articolul 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În cadrul cererii de recurs a solicitat admiterea acestuia, casarea, desființarea sentinței și pe fond constatarea caracterului ilicit al Hotărârilor nr. 3/2021 a CNSU din 2021 și a hotărârii CJSU Argeș prin care s-a interzis activitatea la terase a reclamantelor ce își desfășoară activitatea în cadrul HORECA, dar și activitatea propriu-zisă, fără compensare, despăgubire în condițiile art. 23 din Legea nr. 55/2020 în mod discriminatoriu față de agenții economici din art. 9 al Legii nr. 55/2020 și pe cale de consecință anularea din anexa 3 la HGR 3/2021 a art. 1 pct. 14, art. 6 pct. 1, pct. 2 pct. 3, ce vizeazăun comportament discriminatoriu, nemotivat între reclamante din domeniul horeca și alți agenți economici la care se referă art. 9 din Legea nr. 55/2020.

Recursul incident

Împotriva aceleiași sentințe, împreună cu întâmpinarea la recursul principal formulat de reclamanta A. S.R.L., a formulat recurs incident intervenientul accesoriu Ministerul Afacerilor Interne, în ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemate în judecată pentru lipsa plângerii prealabile și, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea acestuia, admiterea excepției inadmisibilității, și respingerea acțiunii, ca inadmisibilă.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului principal promovat de reclamantă au formulat întâmpinări recurentul - intervenient accesoriu Ministerul Afacerilor Interne precum și intimații Guvernul României, Comitetul Național pentru Situații de Urgență prin Departamentul pentru Situații de Urgență și Comitetul Județean Pentru Situații de Urgență Argeș, trei dintre aceștia, cu excepția intimatului Comitetul Județean Pentru Situații de Urgență, invocând excepția netimbrării recursului principal promovat de reclamantă, recurentul - intervenient accesoriu Ministerul Afacerilor Interne invocând și excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea recursului și a întregii acțiuni.

Pe fondul recursului principal s-a solicitat respingerea acestuia și menținerea hotărârii atacate, ca fiind legală și temeinică.

Împotriva recursului incident promovat de intervenientul accesoriu Ministerul Afacerilor Interne au formulat întâmpinări intimații Departamentul Pentru Situații de Urgență și Guvernul României, solicitând admiterea acestuia.

Procedura de soluționare a recursurilor

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) C. proc. civ., raportat la obiectul recursului ce vizează soluția pronunțată cu privire la admisibilitatea excepției de neconstituționalitate conform art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

, art. 201 alin. (5) C. proc. civ., precum și în temeiul dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 și art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 18.03.2022 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 13 septembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, când, Înalta Curte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. declarat dezbaterile închise, reținând dosarul spre soluționare, urmând ca, în temeiul art. 248 C. proc. civ., să analizeze mai întâi excepția netimbrării recursului principal promovat de reclamanta A. S.R.L., ce ține de regularitatea învestirii instanței cu judecata cererii de recurs, raportat la dispozițiile art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., eventual, condiționat de modul de soluționare a acesteia, și excepția lipsei de interes a recurentei - reclamante în promovarea recursului principal, invocată de recurentul - intervenient accesoriu, și în subsidiar, fondul recursurilor ce fac obiectul pricinii dedusă judecății.

În cadrul procedurii de regularizare, urmare a rezoluției completului învestit cu soluționarea dosarului, din data de 10 februarie 2022, i s-a adus la cunoștință recurentei - reclamante obligația de a achita taxa de timbru în cuantum de 100 de RON, Adresa emisă de instanță la data de 18 februarie 2022, cu această mențiune, fiind depusă la cutia poștală a recurentei la data de 25 februarie 2022, conform Procesului-verbal de înmânare, atașat la dosar.

Și pentru acest termen de judecată a fost citată recurenta -reclamantă cu mențiunea de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, sub sancțiunea anulării cererii, ca netimbrată, citația cu această mențiune fiind, de asemenea, depusă la cutia poștală a părții, conform Procesului-verbal de înmânare atașat la dosar, partea neconformându-se dispozițiilor date de instanță.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Înalta Curte, înainta de a proceda la analizarea pe fond a celor două recursuri, va analiza mai întâi, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția netimbrării recursului principal promovat de reclamanta A. S.R.L., invocată de recurentul - intervenient accesoriu Ministerul Afacerilor Interne precum și de intimații Guvernul României și Comitetul Național pentru Situații de Urgență prin Departamentul pentru Situații de Urgență, aceasta având legătură cu legala învestire a instanței cu prezenta cale de atac, constatând neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității, întrucât cererea de recurs nu a fost timbrată.

Verificând actele și lucrările dosarului sub acest aspect, reține Înalta Curte că, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora:

"(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Înalta Curte reține deopotrivă și dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 ce prevăd că " taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat".

Potrivit art. 1 și art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac.

Totodată, potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței".

În acest sens sunt și dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii", iar potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., mențiunea prevăzută la alin. (2) al aceluiași articol este prevăzută sub sancțiunea nulității: "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile".

De asemenea, potrivit art. 197 C. proc. civ. "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

Deopotrivă, instanța de control judiciar are în vedere și dispozițiile art. 494 din C. proc. civ., conform cărora " Dispozițiilor de procedură privind judecata în primă instanță și în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta acțiune."

Se constată astfel că actele normative referitoare la taxele de timbru interzic, prin norme imperative, soluționarea unei cereri pentru care nu s-a făcut dovada plății taxelor de timbru corespunzătoare.

Cum recurenta - reclamantă A. S.R.L. nu a timbrat anticipat recursul, conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, urmare a Rezoluției unui membru al completului de judecată nr. 1 al secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, căruia i-a fost repartizat aleatoriu și dosarul de față, din data de 10.02.2022, încă din procedura de regularizare a recursurilor i s-a adus la cunoștință acesteia obligația de a timbra cererea de recurs cu suma de 100 Ron, sub sancțiunea anulării, astfel cum rezultă din Adresa și din Procesul-verbal de înmânare atașate la dosar.

Având în vedere că recurenta - reclamantă nu s-a conformat acestei dispoziții la momentul regularizării dosarului, s-a revenit cu aceeași mențiune prin citația emisă pentru acest termen de judecată, astfel cum rezultă din citativul atașat la dosar, citația fiind depusă la cutia poștală a societății la data de 27.06.2022, partea neconformându-se nici pentru acest termen de judecată, în sensul de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă cererii de recurs.

Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, iar la dosar nu a fost depusă de către recurentă o cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, astfel cum permit dispozițiile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 sau cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) coroborat cu art. 42 alin. (3) din același act normativ.

Astfel, având în vedere că, în speță, recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta - reclamantă a fost legal citată pentru termenul de astăzi cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 100 RON, conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, însă nu s-a conformat obligației de timbrare, deopotrivă, reținând că, în cauză, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării, Înalta Curte, dând eficiență dispozițiilor textelor de lege evocate mai sus, va anula recursul principal promovat de reclamanta A. S.R.L. ca netimbrat, făcând aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ.

Recursul incident promovat de intervenientul accesoriu Ministerul Afacerilor Interne

În ceea ce privește recursul incident formulat de intervenientul accesoriu Ministerul Afacerilor Interne împotriva aceleiași sentințe, Înalta Curte constată ca fiind incidente dispozițiile art. 472 alin. (2) din C. proc. civ., la care trimite articolul 491 C. proc. civ., ce vizează recursul incident și recursul provocat, potrivit cărora, "(2) Dacă apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect."

Aceasta este situația și în cauză, unde recursul reclamantei se va anula, ca netimbrat.

Legiuitorul a înțeles să transpună aplicarea acestor prevederi și în privința procedurii de soluționare a recursului, astfel, potrivit art. 491 alin. (1) din C. proc. civ.:

"(1) Recursul incident și recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 și 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispozițiile art. 488 rămân aplicabile."

Astfel, având în vedere dispozițiile anterior menționate și soluția ce va fi pronunțată cu privire la recursul principal promovat de reclamantă, respectiv, de anulare a acestuia, ca netimbrat, Înalta Curte va constata recursul incident promovat de intervenientul accesoriu Minisaterul Afacerilor Interne, ca rămas fără efect.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul principal formulat de reclamanta A. S.R.L., ca netimbrat.

Totodată, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. coroborat cu art. 472 alin. (2), art. 491 alin. (1) și art. 494 din același act normativ, Înalta Curte va constata recursul incident formulat de intervenientul accesoriu Ministerul Afacerilor Interne, ca rămas fără efect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul principal formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 217/F-CONT din 19 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, ca netimbrat.

Constată recursul incident formulat de intervenientul Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinței nr. 217/F-CONT din 19 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, ca rămas fără efect.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 13 septembrie 2022.