ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3887/2022

Ședința publică din data de 13 septembrie 2022

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul regiunii Iași, anularea Deciziilor de impunere nr. x/27.03.2017 și nr. y/27.03.2017, precum și a Raportului de inspecție fiscală.

Totodată, a solicitat obligarea pârâtelor la emiterea unui nou Raport de inspecție fiscala cu decizii de impunere aferente, în sensul modificării bazei de impozitare privind impozitul pe profit pentru anii 2011-2015 și anularea creanței fiscale suplimentare privind impozitul pe profit in valoare 3.189 RON.

De asemenea, a solicitat anularea măsurii suspendării soluționării contestației fiscale nr. 1008/25.04.2017 în ceea ce privește obligații fiscale stabilite suplimentar prin actul de control: accize în sumă de 1.216.615 RON și TVA în cuantum de 291.988 RON aferent accizei.

Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 5312 din 12 decembrie 2018, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, a anulat în parte Decizia nr. 284/11.08.2017, emisa de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, în ceea ce privește suspendarea soluționării contestației administrative referitoare la sumele de 1.216.615 RON (accize) si 291.988 RON (TVA aferent accizelor), menținând în rest această decizie.

De asemenea, a respins acțiunea fata de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul regiunii Iași, ca neîntemeiată, obligând, totodată, pârâta Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor la plata către reclamantă a sumei de 4.284 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Recursurile exercitate în cauză

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta A. S.R.L. și pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, invocând, fiecare, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Soluția Înaltei Curți asupra recursului

Prin Decizia nr. 3325 din 03 iunie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018 s-a constatat nulitatea recursurilor formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. și de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței nr. 5312 din 12 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Contestația în anulare ce face obiectul judecății

Împotriva Deciziei nr. 3325 din 03 iunie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat contestație în anulare, solicitând admiterea acestei căi de atac, anularea deciziei contestate și rejudecarea recursului formulat în cauză, în sensul admiterii acestuia, casării în parte a hotărârii instanței de fond, cu consecința respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei, ca neîntemeiate.

Motivele contestației în anulare

În opinia contestatoarei soluția de anulare a recursului formulat de ANAF este rezultatul unor erori materiale, instanța de fond reținând în mod eronat că nu s-au dezvoltat critici propriu-zise față de hotărârea atacată, ci doar s-a exprimat nemulțumirea în raport cu soluția primei instanțe și s-a reluat situația de fapt cu referire la motivele pentru care actele administrative au fost emise cu respectarea prevederilor legale incidente.

În continuare, susține contestatoarea că recursul autorității este motivat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., aceasta criticând hotărârea de fond sub toate aspectele în sensul că instanța de fond nu a aplicat legislația arătă în apărările de fond ale aurorității.

Solicită astfel să se constate că, la ultimul paragraf de la pagina 2 și primul paragraf de la pagina 3 din recursul formulat s-au menționat următoarele: "În mod contrar celor retinute de instanța de fond față de interpretarea privitoare la aplicabilitatea prevederilor art. 277 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, în temeiul căruia a fost suspendată soluționarea cauzei A. S.R.L., până la soluționarea definitivă a laturii penale, precizăm că, potrivit principiului de drept "actus interpretandus est potius ut valeat quam pereat", legea trebuie aplicată în sensul aplicării ei, iar nu in sensul neaplicării, deși dispozițiile legale mai sus menționate lasă organelor abilitate un drept de apreciere asupra oportunității luării măsurii de suspendare a soluționarii contestației, justa intelegere a prevederilor legale invocate mai sus trimite la concluzia că decizia privind suspendarea cauzei se impune a fi luată ori de cate ori este vădit că soluționarea laturii penale a cauzei are o înrâurire hotărâtoare asupra dezlegării pricinii, suspendarea soluționarii având natura de a preîntampina emiterea unor hotărâri contradictorii".

Astfel, arată contestatoarea că, rezultă în mod clar că autoritatea a criticat reținerile instanței de fond cu privire la aplicarea gresită a dispozițiilor art. 277 din Codul de procedură fiscală, dispoziții în baza cărora organul de soluționare a contestațiilor a suspendat soluționarea contestatiei formulata de societate.

Având în vedere că instanța de fond a înlăturat motivele pentru care s-a dispus suspendarea solutionării contestației administrative formulate, consideră ca a procedat în mod corect menționându-le și în motivele de recurs.

In acest sens, apreciază că soluția pronunțată de către instanța supremă în sensul de a constata nulitatea recursului declarat de către ANAF este rezultatul unei erori materiale, întrucât autoritatea a formulat recursul doar cu privire la anulare Deciziei nr. 284/11.08.2017 în ceea ce priveste suspendarea solutionarii contestatiei administrative și singurele motive pe care le putea invoca erau referitoare la motivele pentru care instanța de fond a anulat decizia menționată.

Prin urmare, arată că recursul formulat cuprinde motivele de nelegalitate prevăzute, criticile expuse încadrându-se în mod clar în motivele de casare prevăzute de C. proc. civ.

In consecință, solicită a se constata că decizia pronunțată în prezenta cauza, cu privire la constatarea nulitatii recursului formulat de ANAF, este rezultatul unei erori materiale.

In concluzie, solicită admiterea contestației în anulare și pe cale de consecință anularea deciziei civile nr. 3325/03.06.2021 si rejudecând recursul formulat de autoritate împotriva sentinței civile nr. 5312/1 2.12.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vlll a contencios administrativ si fiscal, în dosarul nr. x/2018, să se admită recursul, să se caseze în parte hotărârea instanței de fond, cu consecinta respingerii în totalitate a acțiuni, ca neîntemeiată.

În drept contestația în anulare a fost întemeiată pe depozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Apărările intimatelor

La contestația în anulare promovată de contestatoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare doar intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, solicitând admiterea acesteia, casarea în parte a hotărârii contestate și rejudecând recursul ANAF, să se respingă în tot acțiunea formulată de S.C. A. S.R.L., în sensul menținerii, ca legale și temeinice, a Deciziei nr. 281/11.08.2017 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Arată că înțelege să achieseze la criticile formulate de contestatoare în cadrul contestației în anulare, susținând că instanța de recurs în mod nelegal a respins recursul motivat de faptul că nu s-au dezvoltat critici propriu zise față de hotărârea atacată de către recurenta ANAF, ci doar și-a exprimat nemulțumirea în raport cu soluția primei instanțe și s-a reluat situația de fapt.

Procedura de soluționare a contestației în anulare

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a contestației în anulare și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de 503-508 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 și art. 201 alin. (1), (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

Prin Rezoluția președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, din data de 01.02.2022, s-a fixat primul termen pentru judecata contestației în anulare la data de 13.09. 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Examinând cauza prin prisma dispozițiilor legale incidente și a susținerilor părților, Inalta Curte urmează a respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă, pentru considerentele în continuare arătate:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege.

În cadrul contestației în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică exclusiv incidența vreunuia dintre motivele limitativ prevăzute de dispozițiile procedurale.

Contestația în anulare îmbracă două forme: contestația în anulare obișnuită sau de drept comun (reglementată de art. 503 alin. (1) C. proc. civ.) și contestația în anulare specială (reglementată de art. 503 alin. (2) C. proc. civ.). Contestația în anulare poate fi exercitată numai pentru motivele anume prevăzute de lege.

Contestația în anulare obișnuită poate fi exercitată împotriva hotărârilor definitive atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

Art. 503 alin. (2) C. proc. civ. prevede patru motive pentru exercitarea contestației în anulare specială, respectiv: 1.hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

Prezenta contestație este întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., contestatoarea susținând că decizia pronunțată de instanța de recurs, în ceea ce privește constatarea nulității recursului său, este rezultatul unei erori materiale, în condițiile în care recursul formulat cuprinde motivele de nelegalitate prevăzute, criticile expuse încadrându-se în mod clar în motivele de casare prevăzute de C. proc. civ.

Cu referire la acest motiv de contestație în anulare, în doctrină s-a reținut că textul de lege se referă la noțiunea de eroare materială "în sensul de greșeală de natură procedurală constând în confundarea unor elemente importante sau date materiale - cum ar fi respingerea recursului în mod greșit ca netimbrat, ca tardiv sau ca introdus de o persoană fără calitate, soluționarea recursului în absența motivelor de recurs, care nu au fost transmise de instanța a cărei hotărâre se atacă, mențiuni greșite referitoare la incidentele procedurale, pronunțarea asupra altei hotărâri decât cea atacată, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor și care au determinat soluția pronunțată, iar nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale".

De asemenea, tot în doctrină, s-a afirmat că motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. din 2010 reprezintă o preluare a motivului de contestație în anulare prevăzut de art. 318 teza întâi din C. proc. civ. de la 1865, cu deosebirea că noțiunea de "greșeală materială" a fost înlocuit cu noțiunea de "eroare materială".

În speță, se observă că instanța de recurs a constatat nul recursul declarat de ANAF împotriva hotărârii instanței de fond, reținând că susținerile acesteia nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., nedezvoltând critici propriu-zise față de hotărârea atacată, ci doar și-a exprimat nemulțumirea față de soluția primei instanțe și a reluat conținutul acțiunii introductive de instanță, cu trimiterea la calculul obligațiilor fiscale reținute în sarcina acesteia.

Înalte Curte reține că aspectele invocate de contestatoarea din prezenta cauză nu se circumscriu noțiunii de "eroare materială" în sensul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., întrucât, în realitate, prin motivele indicate, aceasta invocă o pretinsă greșeală de judecată, tinzând de fapt să obțină o nouă judecată a cauzei sub aspectul aplicării dispozițiilor incidente în raport cu circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, ceea ce excede controlului realizat de instanță pe calea contestației în anulare.

Așadar, în cazul în speță, contestatoarea nu invocă o eroare materială, în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., ci pretinse greșeli de judecată săvârșite de către instanța care a soluționat recursul, greșeli care, însă, nu pot face obiectul contestației în anulare.

Față de cele ce preced, Înalta Curte apreciază că în pricina de față contestația în anulare formulată nu îndeplinește condițiile expres și limitativ prevăzute în textele legale susmenționate, deoarece motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în ipoteza reglementată de dispozițiile citate, instanța de recurs apreciind în mod corect, în raport de actele și lucrările dosarului, faptul că recursul ANAF este nul, pentru considerentele expuse în decizia atacată.

Conchizând, Înalta Curte reține că susținerile contestatoarei nu se încadrează în sintagma "erori materiale", ci reprezintă critici de legalitate vizând pretinse erori de judecată, constituind astfel un veritabil "recurs", imposibil de analizat pe calea contestației în anulare.

Pe cale de consecință, Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, reținând că nu este incidentă ipoteza reglementată de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Deciziei nr. 3325 din 3 iunie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 13 septembrie 2022.