ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3886/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3886/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 13 septembrie 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare de judecată
Prin cererea înregistrată la data de 05.04.2021 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, reclamanta Asociația Civică " A." în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună:
Obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne să răspundă petiției numărul 164/01.09.2020, pe care organizația reclamantă a trimis-o prin intermediul poștei electronice, și la care nu a primit răspuns.
Obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne la plata de daune morale în cuantum de 10.000 RON.
Hotărârea ce face obiectul recursului
Prin sentința civilă nr. 1236 din 20 septembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA CIVICĂ "A.", în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, obligând pârâtul să răspundă petiției înregistrată în evidențele reclamantei sub nr. x/01.09.2020, transmisă de aceasta prin email la adresa x@x.ro .
Deopotrivă, a respins capătul de cerere privind plata daunelor morale, ca neîntemeiat.
Cererea de recurs
Împotriva sentinței civile nr. 1236 din 20 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, ce a susținut că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor sale, recurentul a susținut în esență că, începând cu data de 14.08.2020, adresa de e-mail x@x.ro nu a mai funcțională. Atât înainte cât și ulterior acestei date, pe site-ului www.x.ro1, la secțiunea Contact, rubrica Relații cu publicul/petiții, a fost postat următorul anunț "începând cu data de 14.08.2020, adresa de e-mail x@x.ro nu mai este funcțională. Pentru transmiterea unei petiții la Ministerul Afacerilor Interne, sau a unei solicitări de înscriere în audiență, vă rugăm să utilizați formularele on-line de mai jos."
Astfel, în momentul în care un cetățean expedia un mesaj la x@x.ro, primea automat un mesaj de atenționare cu următorul conținut" User not found/începând cu date 14.08.2020, adresa de e-mail x@x.ro nu mai este funcționala. Pentru transmiterea, on-line, a unei petiții sau a unei solicitări de înscriere în audiență la conducerea Ministerului Afacerilor Interne, vă rugăm să utilizați formularele on-line postate pe pagina de internet a Ministerului Afacerilor Interne, la secțiunea Contact, secțiu Relații cu Publicul/Petiții.(http:/www.x.ro/contact/relatii-cu~publicul-petitii/).De asemenea, puteți adresa petiții conducerii Ministerului Afacerilor Interne, prin trimiteri poștale, la adresa de corespondență Ministerul Afacerilor Interne, Piața Revoluției, nr. 1A București."
Arată recurentul că mesajul se transmitea o singură dată pe zi chiar dacă expeditorul transmitea mai multe e-mail-uri. Pe domeniul mai.gov.ro, mesajul automat de răspuns intra în INBOX, iar pe domeniile yahoo și gmail acest mesaj intra în SPAM, existând posibilitatea ca intimata - reclamantă să fi primit mesajul de respingere în SPAM și nu în INBOX.
Deopotrivă, mai susține că, anterior datei de 14.08.2020, au fost recepționate din partea intimatei reclamante pe adresa de e-mail x@x.ro, 5 solicitări care au fost redirecționate la structurile competente să le soluționeze, prin urmare nu pot fi invocate suspiciuni cu privire la existența unei atitudini pasive sau de respingere a cererii intimatei reclamante din partea instituției.
În prezent, mesajul privind încetarea funcționării adresei de e-mail x@x.ro nu mai este afișat în cadrul site-ului www.x.ro, însă existența anunțului poate fi dovedită prin consultarea site-ului http:/web.archive.org ce stochează copii ale site-urilor la diverse momente de timp.
În dovedirea susținerilor sale, recurentul menționează că a anexat print screen-uri din data de 19.08.2020 și 01.12.2020, interval de timp în care este cuprinsă și data de 01.09.2020, dată la care reclamantul susține că ar fi expediat petiția ce conține mesajul de informare cu privire la modul de desfășurare al activității de transmit a petițiilor și de primire în audiență: " Începând cu data de 14.08.2020, adresa de e-mail x@x.ro nu mai este funcțională. Pentru transmiterea unei petiții la Ministe Afacerilor Interne, sau a unei solicitări de înscriere în audiență, vă rugăm sa utilizați formularele on-line de mai jos."
Față de aspectele reținute de prima instanță, recurenta susține că adresa de e-mail anterioară era x@x.ro și nu x@x.ro așa cum incorect s-a reținut în cuprinsa dispozitivul hotărârii.
Mai mult, susține că nu ar fi justificat un comportament pasiv din partea MinisteruluiAfacerilor Interne în condițiile în care obiectul petiției vizează activitatea unei structuri dinsubordine cu personalitate juridică.
Raportat la cele reținute de prima instanță, în sensul că "..există dovezi că mesajul a fost livrat (extrase din mailurile reclamantului), recurentul susține că nu s-a și dovedit dacă mesajul a fost recepționat, cu atât mai mult cu cât există posibilitatea ca mesajul răspuns să fi intrat în SPAM și nu în INBOX, în condițiile în care, în corespondența electronică există mesaje de confirmare a primirii/neprimirii celor transmise, așa cum este cazul la corespondența electronică a instanțelor, care transmit automat mesaje de confirmare a primirii/neprimirii documentelor transmise.
Astfel, recurenta susține că, pentru a se constata existența, în prezenta cauză, a unui refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, era necesară dovedirea faptului că Ministerul Afacerilor Interne a primit o petiție căreia a refuzat să-i răspundă.
Or, în lipsa unor asemenea dovezi, simplele afirmații ale reclamantului, însușite de către instanța de fond, nu pot constitui fundamentul admiterii acțiunii, în lipsa probării unei atitudini culpabile a Ministerului Afacerilor Interne.
Luând în considerare aspectele expuse, precum și greșita interpretare a primei instanțe față de înscrisurile anexate la dosar (dovada expedierii corespondenței nu și dovada primirii acesteia), solicită ca instanța de control judiciar să admită recursul, să caseze în parte hotărârea instanței de fond și să respingă cererea reclamantului privind obligarea M.A.I. de a răspunde la o petiție nerecepționată.
Apărările formulate în cauză
Deși recursul promovat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne i-a fost comunicat în termenul legal, recurenta - reclamantă Asociația Civică " A." nu a formulat apărări în cadrul unei întâmpinări, astfel cum impun dispozițiile art. 471
1
alin. (3) incidente și în cazul recursului, conform art. 490 și art. 494 C. proc. civ.
Procedura de soluționare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471
1
și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471
1
și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 16.12.2020 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 13.09.2022, în ședință publică, cu citarea părților, când, Înalta Curte, luat act de concluziile formulate de reprezentantul intimatului pe fondul recursului, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând dosarul spre soluționare asupra recursului ce face obiectul pricinii deduse judecății.
Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra cererii de recurs
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, de probele administrate, de normele legale incidente și de apărările intimatului, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, reclamanta Asociația Civică " A. " în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne să răspundă petiției numărul 164/01.09.2020, pe care organizația reclamantă a trimis-o prin intermediul poștei electronice, și la care nu a primit răspuns.
Deopotrivă, a solicitat obligarea aceluiași pârât și la plata de daune morale în cuantum de 10.000 RON.
În esență, reclamanta Asociația Civilă "A." reclamă lipsa unui răspuns la petiția pe care pretinde că ar fi adresat-o Ministerului Afacerilor Interne la data de 01.09.2020, prin poștă electronică, petiție înregistrată la reclamantă sub nr. x/01.09.2020, prin care aducea la cunoștința conducerii acestei instituții abateri disciplinare grave, în opinia sa, săvârșite de către domnul locotenent-colonel B., comandantul secției de Pompieri Lehliu-Gară din cadrul Inspectoratului Pentru Situații de Urgență al Județului Călărași.
A susținut că nu a primit niciun răspuns în interiorul termenului de 30 de zile prev. de art. 8. alin. (1) din Ordonanța Guvernului 27/2002, privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, ceea ce a determinat vătămarea dreptul său de a primi răspuns și i-a împiedicat buna desfășurare a activității, producându-i reclamantei prejudicii morale.
Instanța de fond a admis în parte cererea formulată de reclamanta Asociația Civică " A.", în sensul că a obligat pârâtul să răspundă petiției înregistrată în evidențele reclamantei sub nr. x/01.09.2020, transmisă de aceasta prin email la adresa x@x.ro, respingând capătul de cerere privind plata daunelor morale, ca neîntemeiat.
În esență, a reținut judecătorul de primă jurisdicție că din probele administrate rezultă că petiția înregistrată la reclamantă sub nr. x/01.09.2020 a fost înaintată pârâtului pe adresa de mail x@x.ro, adresă cu privire la care nu există dovezi că nu ar fi fost funcțională ci, dimpotrivă, din extrasele căsuței poștale depuse de reclamantă rezultă că mesajul a fost livrat.
Soluția primei instanțe nu este împărtășită și de instanța de control judiciar, care apreciază că judecătorul fondului a pronunțat o hotărâre cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002 și ale legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Învestită cu soluționarea cererii de recurs prin care se invocă incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.
În cauza de față acest motiv este incident, Înalta Curte reținând că,
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Art. 2 alin. (1) lit. a) din același act normativ definește persoana vătămată ca fiind orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, iar lit. h) definește nesoluționarea în termenul legal a unei cereri - faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen.
Deopotrivă, lit. i) din același act normativ definește refuzul nejustificat de a soluționa o cerere ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile.
Potrivit dispozițiilor speciale ale art. 2 din O.G. nr. 27/2002:
"În sensul prezentei ordonanțe, prin petiție se înțelege cererea, reclamația, sesizarea sau propunerea formulată în scris ori prin poșta electronică, pe care un cetățean sau o organizație legal constituită o poate adresa autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale, companiilor și societăților naționale, societăților comerciale de interes județean sau local, precum și regiilor autonome, denumite în continuare autorități și instituții publice".
Astfel, din interpretarea coroborată a acestor dispoziții rezultă că, pentru a se pune în discuție existența unui refuz, esențială este comunicarea valabilă a unei petiții, indiferent de denumirea acesteia (cerere, sesizare etc.).
Prin urmare, pentru a se constata existența, în cauză, a unui refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, era necesar a se dovedi faptul că MAI a primit o petiție căreia a refuzat să-i răspundă.
Or, analizând actele și lucrările dosarului, din ambele etape procesuale, instanța de control judiciar constată că intimata - reclamantă a depus la dosarul cauzei doar înscrisuri din care rezultă că e-mailul a fost transmis, fără a se dovedi și faptul că acesta a fost recepționat de destinatar, iar în lipsa unor asemenea dovezi, simplele afirmații ale reclamantei, însușite de instanța de fond, nu pot conduce la admiterea acțiunii, neputându-se reține refuzul nejustificat al recurentului de a răspunde petiției formulate de reclamantă.
Raportat la argumentele recurentului - pârât, în sensul că, începând cu data de 14.08.2020, adresa de e-mail x@x.ro nu a mai fost funcțională și din acest motiv, pentru transmiterea petițiilor la Ministerul Afacerilor Interne în format electronic, a fost implementat formularul on-line, existent pe site-ul Ministerului Afacerilor Interne, secțiunea Contact, subsecțiunea Relații cu publicul/petiții, Înalta Curte constată că, în condițiile în care nu s-a făcut dovada transmiterii și înregistrării cererii în mod valabil, lipsește premisa esențială a definiției prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, autoritatea neputând exprima un refuz de a soluționa o cerere pe care nu a primit-o.
Așadar, Înalta Curtea, contrar celor reținute de prima instanță, constată că, atâta vreme cât intimata - reclamantă nu a făcut dovada că respectiva petiție a fost recepționată de către autoritatea publică, nu se poate reține nesoluționarea în termen a acesteia, ori refuzul recurentului - pârâtul de a răspunde, pentru a fi obligat la aceasta, în condițiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, potrivit căruia "Autoritățile și instituțiile publice sesizate au obligația să comunice petiționarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiției, răspunsul, indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă", nefiind făcută, așadar, dovada situației premisă care să atragă incidența acestui text și a obligației pe care o instituie, respectiv aceea a sesizării autorității cu o petiție.
Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond, prin care s-a admis în parte cererea formulată de reclamantă, fiind obligat pârâtul să răspundă petiției înregistrate în evidențele reclamantei sub nr. x/01.09.2020, este nelegală, fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor O.G. nr. 27/2002 și ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, motiv pentru care se impune reformarea acesteia de către instanța de control judiciar.
Pe cale de consecință, Înalta Curte urmează a admite recursul, a casa sentința recurată și, rejudecând cauza în fond, va respinge în integralitate cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
Totodată, raportat la dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. și la soluția ce se preconizează, urmează a fi obligată intimata -reclamantă Asociația Civică " A.", ca " parte care pierde procesul", la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată în recurs, conform Ordinului de Plată nr. x emis la data de 08.11.2021, depus în original la dosarul de recurs.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Constatând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, va casa sentința civilă recurată și rejudecând, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociația Civică " A.", ca neîntemeiată, obligând intimata -reclamantă Asociația Civică " A." la plata sumei de 100 RON, în favoarea recurentului - pârât Ministerul Afacerilor Interne, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinței civile nr. 1236 din 20 septembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința civilă recurată și rejudecând:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociația Civică " A.", ca neîntemeiată.
Obligă intimata -reclamantă Asociația Civică " A." la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru achitată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 13 septembrie 2022.