ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5903/2022

Ședința publică din data de 8 decembrie 2022

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată, la data de 05.04.2021, pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Asociația Civilă "A." a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne să răspundă petiției nr. 166/04.10.2020, transmisă prin intermediul poștei electronice, și obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 10.000 RON.

Prin sentința civilă nr. 1037 din 28 iunie 2021, Curtea de apel a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul să răspundă petiției înregistrate în evidențele reclamantei sub nr. x/04.10.2020, transmisă de aceasta prin e-mail la adresa x@x.ro.

A respins capătul de cerere privind plata daunelor morale, ca neîntemeiat.

Împotriva acestei sentințe, pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii instanței de fond și respingerea cererii reclamantei privind obligarea MAI de a răspunde la o petiție nerecepționată.

În susținerea recursului, a arătat că, începând cu data de 14.08.2020, adresa de e-mail x@x.ro nu a mai fost funcțională iar, în momentul în care un cetățean expedia un mesaj la această adresă, primea automat un mesaj de atenționare "User not found/Începând cu data de 14.08.2020, adresa de e-mail x@x.ro nu mai este funcțională. Pentru transmiterea, on-line, a unei petiții sau a unei solicitări de înscriere în audiență la conducerea Ministerului Afacerilor Interne, vă rugăm să utilizați formularele on-line postate pe pagina de internet a Ministerului Afacerilor Interne, la secțiunea Contact, secțiunea Relații cu Publicul/Petiții! (http:/www.x.ro/contact/relații-cu-publicul-petitii/). De asemenea, puteți adresa petiții conducerii Ministerului Afacerilor Interne, prin trimiteri poștale, la adresa de corespondență Ministerul Afacerilor Interne, Piața Revoluției nr. 1A, București, sector 1".

Mesajul se transmitea o singură dată pe zi, chiar dacă expeditorul transmitea mai multe e-mail-uri.

În prezent, mesajul privind încetarea funcționării adresei de e-mail nu mai este afișat pe site-ul instituției, însă existența anunțului poate fi dovedită prin consultarea site-ului archive.org, ce stochează copii ale site-urilor la diverse momente de timp.

Față de cele reținute de prima instanță, adresa de e-mail anterioară era x@x.ro, și nu x@x.ro, așa cum incorect s-a consemnat în cuprinsul și dispozitivul hotărârii.

În opinia recurentului, instanța a concluzionat în mod greșit că, dacă prin adresa nr. x/22.04.2021 a Direcției Informare și Relații Publice din cadrul MAI nu s-a contestat recepționarea petiției, înseamnă că aceasta a fost recepționată la nivelul Ministerului Afacerilor Interne, însă la o altă structură din cadrul acestuia.

Atât înscrisul antemenționat, cât și adresa nr. x/15.04.2021 a Direcției Secretariat General reprezintă răspunsul la solicitările Direcției Generale Juridice de a comunica dacă petiția nr. 166/04.10.2020 a reclamantului a fost înregistrată în cadrul vreunei structuri a MAI, cele două direcții fiind structurile prin care se derulează activitatea de comunicare referitoare la petiții/solicitări de informații de interes public (răspuns, redirecționre, informare etc.) a ministerului.

Or, din conținutul adreselor respective rezultă că petiția în discuție nu a fost nici gestionată și nici recepționată la nivelul structurilor de comunicare ale MAI.

Pentru a se constata existența, în cauză, a unui refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, era necesară dovedirea faptului că MAI a primit o petiție căreia a refuzat să răspundă.

În lipsa unor asemenea dovezi care să probeze o atitudine culpabilă a Ministerului Afacerilor Interne, simplele afirmații ale reclamantului, însușite de instanța de fond, nu pot constitui fundamentul admiterii acțiunii.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând hotărârea atacată, în raport cu criticile recurentului-pârât, pe care acesta le-a subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Susținerile recurentului-pârât urmăresc să combată situația de fapt avută în vedere de instanța de fond și probele administrate, apreciind, în esență, că nu s-ar fi dovedit că petiția intimatei-reclamante ar fi fost recepționată la nivelul ministerului.

Înalta Curte, reținând că recursul reprezintă o cale de atac extraordinară, de reformare, ce nu are efect devolutiv, apreciază că argumentele recurentului privind interpretarea și aprecierea probelor, în scopul stabilirii situației de fapt, nu pot forma obiect al recursului.

O eventuală interpretare eronată a probatoriului administrat nu poate fi invocată pe calea recursului, nefiind motiv de casare în actuala reglementare a C. proc. civ.

De altfel, sub acest aspect, recurentul nu a adus niciun element în plus față de cele arătate la judecata pe fond a cererii de chemare în judecată, instanța de fond expunând, din coroborarea înscrisurilor de la dosar, raționamentul pentru care a constatat că petiția reclamantei a fost recepționată la nivelul ministerului.

În ceea ce privește opinia recurentului, că prin hotărârea recurată s-ar fi încălcat dispozițiile legale privind procedura de formulare a petițiilor, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut în mod întemeiat incidența O.U.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, respectiv a art. 6

1

din ordonanță, conform căruia petițiile greșit îndreptate se vor trimite la compartimentul cu atribuții în rezolvarea problemelor sesizate.

Recurentul-pârât avea obligația de a răspunde la cerere în termenul de 30 de zile de la înregistrarea acesteia, potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, iar a nu răspunde la cerere în termenul legal constituie o atitudine culpabilă și se asimilează cu un act administrativ unilateral, conferind dreptul reclamantei de a se adresa cu acțiune în contencios administrativ potrivit art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din aceeași lege.

Referitor la consemnarea eronată, în hotărârea de fond, a adresei de e-mail anterioare, ca fiind x@x.ro și nu x@x.ro, instanța de control judiciară constată că acest aspect nu constituie altceva decât o eroare materială, care poate fi îndreptată în condițiile art. 442 C. proc. civ.

Prin urmare, alegațiile recurentului nu sunt apte să demonstreze nelegalitatea hotărârii primei instanțe, care este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinței civile nr. 1037 din 28 iunie 2021 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 decembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.