ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2982/2023

Ședința publică din data de 31 mai 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, a solicitat obligarea pârâtei la soluționarea sesizării formulate în data de 21.01.2022 cu email-ul de la ora 11:09 și la plata de daune morale.

Prin sentința civilă nr. 1693 din data de 04.10.2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1693 din data de 04.10.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, în mod eronat instanța de fond a reținut că CSM "nu a constatat legalitatea petiției ci i-a comunicat procedura de soluționare a sesizărilor".

În răspunsul la întâmpinare depus cu email-ul din ziua de 06.08.2022 ora 14:54 a arătat că între petiționar și CSM există o corespondență dovedită pe email, că a mai formulat sesizări la CSM și nu i s-a solicitat niciodată să le semneze electronic pentru a fi soluționate.

Prin email-ul din ziua de 25.01.2022 ora 08:27 a solicitat expertizarea psihiatrică a șefului inspecției judiciare B. iar Inspecția Judiciara i-a răspuns că magistrații sunt testați psihologic și medical înainte de înscrierea la concursul de ocupare a unui post: de magistrat, iar ulterior aceștia sunt testați psihologic la fiecare 5 ani. I s-a dat un răspuns, însă trebuie remarcat faptul că răspunsul a fost dat la o sesizare nesemnată electronic.

Ba chiar a exemplificat faptul că a chemat în judecată CSM în dosarul x/2020 în baza unei sesizări trimisă pe email și nesemnată electronic iar CSM și Curtea de Apel București nu au invocat niciodată faptul că sesizarea nu era semnată electronic, considerând sesizarea ca fiind valabilă.

Solicită ca mijloace de proba înscrisurile depuse la instanța de fond și sentința civilă nr. 1693 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în data de 04 octombrie 2022 în soluționarea prezentului dosar.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a depus întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursului pentru neîncadrarea motivelor în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 20 februarie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 31 mai 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâtei la soluționarea sesizării formulate în data de 21.01.2022 cu email-ul de la ora 11:09 și la plata de daune morale.

Prima instanță a respins cererea dedusă judecății reținând în esență că, intimata-pârâtă în mod just a constatat că sesizarea formulată la data de 21.01.2022 nu respectă condițiile de probă sau de validitate prevăzute de lege, sens în care, în temeiul dispozițiilor art. 45 indice 1 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, a dispus clasarea acesteia.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Astfel, Înalta Curte constată că prin motivele de recurs, recurentul-reclamant invocă cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

Or, instanța de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluția adoptată, context în care, Înalta Curte apreciază că sentința civilă recurată respectă dispozițiile art. 22 alin. (2) și art. 425 C. proc. civ., în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței, fiind examinate efectiv toate problemele esențiale ridicate de părți, respectiv toate motivele de nelegalitate invocate de reclamant în contextul faptic dat.

Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant susține că în mod greșit nu s-a soluționat de către intimata-pârâtă sesizarea formulată în data de 21.01.2022 și transmisă cu email-ul de la ora 11:09.

În cauza de față acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă.

Astfel, în mod corect a reținut prima instanță că sesizarea formulată de reclamantul A. prin intermediul poștei electronice, la data de 21.01.2022 și transmisă către Consiliul Superior al Magistraturii a fost direcționată către Inspecția Judiciară, iar prin adresa nr. x/2022, Consiliul Superior al Magistraturii i-a comunicat petentului că "mesajele electronice trimise în referire la dosarul nr. x/2020 au fost trimise, în temeiul art. 61 din O.G. nr. 27/2002, Inspecției Judiciare".

De asemenea, prin adresa nr. x/2.02.2022, Inspecția Judiciară i-a comunicat petentului că, în temeiul art. 45 alin. (2) din legea nr. 317/2004, sesizarea sa a fost clasată, întrucât nu îndeplinește condițiile de formă, respectiv lipsește semnătura petentului. Prin aceeași adresă i s-a adus la cunoștință petentului că are posibilitatea de a formula o nouă sesizare cu respectarea condițiilor legale și anume cu indicarea datelor de identificare și a indiciilor privind identificarea situației de fapt care a determinat sesizarea, cu mențiunea de a semna sesizarea olograf sau electronic.

Așa fiind, Înalta Curte constată că, dispozițiile art. 45 indice 1 alin2. din Legea nr. 317/2004 potrivit cărora:

"În cazul în care sesizarea nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii concrete cu privire la situația de fapt care a determinat sesizarea, aceasta se clasează și se comunică răspuns în acest sens. Se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege." au fost interpretate în mod corect de prima instanță având în vedere că, analiza condițiilor de admisibilitate a semnăturii electronice a fost realizată prin prisma dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 455/2001 referitoare la comunicarea prin mijloace electronice de comunicare la distanță, conform cărora:

"în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii."

Față de aceste dispoziții legale, în mod corect s-a reținut de către prima instanță că, sesizarea petiționarului, comunicată la data de 21.01.2022, în modalitatea de transmitere electronică, nu răspunde exigențelor de formă impuse înscrisurilor în format electronic și nu a permis stabilirea veridicității datelor privind identitatea petiționarului, nefiind un document original sub semnătură privată.

Așa fiind, Înalta Curte constată că în urma corespondenței purtate prin intermediul poștei electronice, recurentul-reclamant a intrat în posesia rezoluției emise în lucrarea cu nr. x/2.02.2022 și pe cale de consecință, motivele de recurs sunt nefondate sub acest aspect.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 1693 din 4 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 31 mai 2023.