ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3878/2022

Ședința publică din data de 13 septembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub număr unic de dosar x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Primăria Comunei Timișești prin Primar, Consiliul Local al Comunei Timișești prin Secretar General, Școala Gimnazială a Comunei Timișești prin Director, Parohia Sat Timișești prin Preot Paroh, B. și C., solicitând instanței să oblige pârâții la comunicarea unei informații de interes public.

Informația de interes public solicitată se referă la stadiul în care se află înființarea societăți comerciale din subordinea Consiliului Local al Comunei Timișești.

Prin sentința civilă nr. 95/4.02.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Neamț a respins excepția lipsei calității procesuale active, precum și acțiunea având ca obiect comunicare informații de interes public, formulată reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții U.A.T. Comuna Timișești, Consiliul Local al Comunei Timișești, Școala Gimnazială a Comunei Timișești, Parohia Sat Timișești, B., C. și D..

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub același număr de dosar.

În etapa recursului recurentul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 554/2001, învederând că acestea sunt contrare prevederilor art. 53 din Constituție, prin sintagma "în procedura de urgență".

Criticile în concret invocate de recurent vizează lipsa admiterii cererii de probe cu înscrisuri și din această perspectivă, prevederile menționate sunt neconstituționale.

Hotărârea ce face obiectul controlului judiciar dedus prezentei judecăți

Prin Decizia nr. 441/2021 din 10 iunie 2021, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins atât cererea de sesizare a Curții Constituționale, astfel cum a fost formulată de recurentul - reclamant A., ca inadmisibilă, cât și recursul declarat de aceeași parte împotriva sentinței civile cu nr. 95/CA din 4.02.2021 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul cu nr. x/2020, în contradictoriu cu intimații-pârâți U.A.T. Comuna Timișești-prin primar, Consiliul Local al Comunei Timișești prin secretar general, Școala Gimnazială a Comunei Timișești-prin director E., Parohia Sat Timișești-prin preot paroh F., B.-prin președinte G., C. - prin președinte H., și D.-prin președinte I., ca nefondat.

Cererea de recurs

Împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de recurentul - reclamant A., pronunțată prin Decizia nr. 441/2021 din 10 iunie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurentul - reclamant A., încadrând criticile sale în cazul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A susținut în esență recurentul că i-au fost încălcate dispozițiile art. 53 din Constituție, fără a dezvolta însă modul în care instanța inferioară a încălcat aceste dispoziții.

În cadrul " motivului 2 de casare", recurentul a invocat necomunicarea sentinței atacate prin dosarul electronic.

În cadrul " Motivului 3 de casare" susține că a invocat și invocă critici clare, concrete, punctuale de neconstituționalitate și nu a invocat și nu invocă critici și legături teoretice, ci practice, fără a dezvolta însă nici acest motiv de recurs.

În cadrul " Motivului nr. 4 de casare" recurentul critică neadmiterea cererii sale de probațiune, neadmiterea cererii " reiterată", de încuviințare a probei cu înscrisuri, respectiv copii xerox a extraselor de cont de încasare a banilor publici Timișești, xerocopii ale facturilor de cheltuire a banilor publici Timișești.

În cadrul aceluiași motiv de casare invocă și neîndeplinirea procedurii de citare a intimatului B..

În cadrul " Motivului de casare nr. 5" invocă lipsa din dosarul electronic a două documente indicate anterior de parte.

În cadrul " Motivului de casare nr. 6" recurentul invocă prevederile art. 16 alin. (2) și art. 31 din Constituție.

În cadrul " Motivului de casare nr. 7" recurentul susține că nu are acces la Curtea Constituțională pentru a soluționa excepția sa de neconstituțioanalitate.

Apărările formulate în cauză

Doar intimata UAT Comuna Timișești a formulat întâmpinare la recursul promovat de recurentul - reclamant, solicitând respingerea acestuia, ca inadmisibil, pe considerentul că a răspuns în termen legal la toate solicitările recurentului - reclamant, de interes public, prin Adresa nr. x din data de 06.07.2020, îndeplinindu-și astfel obligația legală de a comunica acestuia informațiile de interes public solicitate de acesta.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) C. proc. civ., raportat la obiectul recursului ce vizează soluția pronunțată cu privire la admisibilitatea excepției de neconstituționalitate, conform art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

, art. 201 alin. (5) C. proc. civ., precum și în temeiul dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 și art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 13 mai 2022 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 13 septembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, când, Înalta Curte, având în vedere conținutul cererii de recurs, din oficiu a invocat, în principal, excepția nulității acestuia, pentru nemotivare, și, în subsidiar, excepția tardivității recursului și, luând act de solicitarea intimatei UAT Comuna Timișești, prin Primar, de judecare a cauzei în lipsă, având în vedere dispozițiile art. 248 C. proc. civ., reține dosarul spre soluționare asupra acestor excepții și, eventual, asupra excepției inadmisibilității recursului invocată prin întâmpinare de către intimata UAT Comuna Timișești, prin Primar, soluționarea acestora putând face inutilă analizarea pe fond a recursului.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată din oficiu de către instanță, Înalta Curte constată este întemeiată, raportat la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., ce prevăd următoarele:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Reține astfel Înalta Curte că recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Analizând cererea de recurs din perspectiva dispozițiilor mai sus menționate, constată Înalta Curte că, deși invocă, formal, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând că i-au fost încălcate dispozițiile art. 53 din Constituție, în fapt, în dezvoltarea criticilor sale recurentul nu a indicat în concret motivele de nelegalitate, necombătând în vreun fel raționamentul și argumentele instanței inferioare în ceea ce privește inadmisibilitatea excepției de neconstituționalitate, reținută de aceasta.

Astfel, se constată că, deși recurentul invocă în esență încălcarea dispozițiilor art. 53 din Constituție, în fapt acesta nu motivează în ce formă au fost încălcate aceste dispoziții de către instanța inferioară, astfel că, în realitate, criticile nu vizează modul de interpretare și aplicare a unor norme de drept material de instanța inferioară, ci modul în care aceasta a interpretat probatoriul administrat pentru soluționarea fondului litigiului, aspectele invocate de recurent rezumându-se strict la acest aspect. Or, aceste aspecte se situează în afara competențelor instanței de recurs, atât timp cât se raportează la situația de fapt ori la modul de interpretare și evaluare a dovezilor administrate pe fondul litigiului, fără însă a critica, în concret, modul cum instanța învestită cu soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de recurentul -reclamant a interpretat dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, reținând inadmisibilitatea excepției de neconstituționalitate, în condițiile în care recursul dedus prezentei judecăți vizează doar soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Astfel, se constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât, chiar dacă recurentul, strict formal, a încadrat expres recursul său în motivul de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aspectele invocate în cuprinsul cererii nu permit încadrarea acestora în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de textul de lege anterior menționat, partea exprimându-și doar nemultumirea cu privire la soluția dată de instanța inferioară.

Or, în practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de soluția pronunțată, neînsoțită de arătarea în concret a cauzelor de nelegalitate a hotărârii, nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege, ceea ce nu înseamnă doar încadrarea în drept a recursului în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

În speța de față, însă, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă unuia din motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate.

Obligația de motivare presupune indicarea în concret a normei de drept material aplicabile în speță și a modului în care aceasta a fost încălcată sau greșit aplicată la situația de fapt reținută de instanță, or, recurentul nu a indicat niciun element de natură a contura incidența cel puțin a unui motiv de casare din cele prevăzute limitativ de norma legală anterior menționată.

Lecturând cererea de recurs, Înalta Curte nu a putut identifica în cadrul acesteia critici concrete cu privire la modul de soluționare a excepției de neconstituționalitate de către instanța inferioară, recurentul nemotivând în ce formă au fost greșit interpretare dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind sesizarea Curții Constituționale și necombătând în vreun fel raționamentul acesteia, motiv pentru care Înalta Curte nu poate exercita controlul judiciar.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile recurentului nu reprezintă veritabile critici împotriva sentinței recurate și, ca atare, nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

Această soluție nu aduce atingere Constituției României, care prevede exercitarea căilor de atac în condițiile prevăzute de lege, și nici Convenției Europene a Drepturilor Omului, care prevede dreptul la un singur grad de jurisdicție în materie civilă (art. 6 par. 1 CEDO și care are prioritate de aplicare față de dreptul generic la un remediu efectiv prev. de art. 13 din Convenție), referirea la "recurs" neputând fi în niciun caz înțeleasă ca referindu-se la calea de atac de reformare a recursului din dreptul intern, înțelesul corect al acestei noțiuni fiind acela de "remediu".

Este evident că motivele de nelegalitate trebuie să îmbrace forma unor critici concrete aduse acesteia, a unor aspecte referitoare la modul de aplicare a legii de către prima instanță la situația concretă, nicidecum nu pot fi formulate sub forma nemulțumirii, pur teoretice, din care instanța de recurs să poată deduce anumite aspecte neprecizate expres de recurent, legate de nelegalitatea hotărârii.

Conform art. 488 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-8.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8, motivele de recurs desemnează ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate iar textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Raportat la aceste considerente teoretice, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică concretă împotriva hotărârii recurate, respectiv nu a menționat critici punctuale pe aspectele reținute în considerentele hotărârii recurate, în condițiile în care recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac.

În concluzie, reținând că, prin cererea de recurs nu a fost formulată nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute strict și limitativ la dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constatând nulitatea recursului.

Soluția instanței de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, având în vedere că recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., admițând excepția nulității recursului, invocată din oficiu, urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constatând nul recursul formulat de reclamantul A. și făcând aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 441/2021 din 10 iunie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 13 septembrie 2022.