ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3872/2023

Ședința publică din data de 14 septembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, la data de 07.12.2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: obligarea pârâtului să emită actul administrativ prin care să îi acorde reclamantului sporul de 35% la salariu, pentru că desfășoară și activitate în legătură cu Planul Național de Redresare și Reziliență (P.N.R.R.) de la data la care l-au primit colegii reclamantului din cadrul Direcției de Avizare - Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, și pe viitor, atât timp cât se acordă spor pentru activitatea desfășurată în legătură cu P.N.R.R., pentru procente care nu pot fi mai mici decât procentul de 35%; obligarea pârâtului la plata sumei de 20.000 RON daune morale; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

La data de 20.12.2022, reclamantul A. a depus precizări, prin care a învederat că obiectul cererii îl constituie obligarea pârâtului de a emite un act administrativ și a precizat că acest act administrativ nu este un act administrativ prin care se stabilesc venituri salariale tuturor funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, ci este un act administrativ de completare a unui act administrativ care a fost emis anterior și în care au fost nominalizați doar 3 (trei) colegi din cadrul Direcției Avizare, colegi care beneficiază de un spor la salariu de 35%. Având în vedere faptul că desfășoară și reclamantul activitate legată de Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR) a considerat că, pentru a nu exista o discriminare între el și colegii săi, trebuia să i se acorde și lui acest spor și, implicit, să fie cuprins în actul administrativ inițial, cu drepturi de la data emiterii acestuia. În situația în care nu se dorea să i se acorde acest spor, așa cum colegilor săi li s-au adăugat atribuții (reclamantul a presupus că și în fișa postului), ar fi trebuit să îi fie scoase din fișa postului acele activități care sunt legate de PNRR și, implicit, de sporul care se acordă pentru aceste activități.

La data de 15.02.2023, reclamantul A. a depus cerere prin care a invocat, în considerarea prevederilor art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dâmbovița în cauza dedusă judecății.

În considerarea prevederilor art. 204 C. proc. civ., reclamantul a formulat cerere de modificare a cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat obligarea pârâtului la indexarea sumelor cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului, la data plății efective, și la plata dobânzii legale renumeratorii.

2.1 Prin sentința civilă nr. 318/08.05.2023 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și a fost declinată competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru pronunțarea acestei soluții, Tribunalul a reținut, în esență, că fiind vorba despre acte administrative ale unei autorități publice centrale, competența de soluționare în fond a pricinii revine Curții de Apel, secția de contencios administrativ și fiscal, prin raportare la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, enunțând prevederile art. 95 și 96 din C. proc. civ., și a art. 1 din H.G. nr. 370/2021 potrivit cu care Ministerul Transporturilor și Infrastructurii este organul de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, care se organizează și funcționează în subordinea Guvernului, având sediul în municipiul București, bd. x. Ministerul Transporturilor și Infrastructurii asigură aplicarea, la nivel național, a politicilor Guvernului în domeniul transporturilor și infrastructurii de transport, elaborează strategia și reglementările specifice de dezvoltare și de armonizare ale activităților în cadrul politicii generale a Guvernului, pe domeniile coordonate, și îndeplinește rolul de autoritate de stat, în domeniul său de activitate. Ministerul Transporturilor și Infrastructurii este autoritatea publică centrală responsabilă cu implementarea politicilor de transport și infrastructură de transport, adoptate la nivelul Uniunii Europene și al organismelor internaționale.

Astfel, având în vedere și domiciliul reclamantului, respectiv comuna Sălcioara, sat Sălcioara, județul Dâmbovița, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu prevederile art. 96 pct. 1 C. proc. civ., competența soluționării prezentei cauze aparține Curții de Apel Ploiești.

2.2 Prin sentința nr. 133/17.08.2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel și a fost declinată competența de soluționare a cauzei formulate de formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, a fost suspendată cauza și s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea a reținut că, în esență, potrivit cererii de chemare în judecată și precizărilor formulate ulterior, reclamantul solicită ca Ordinul nr. 552/25.05.2022 să-i fie aplicabil, în așa fel încât să beneficieze de majorarea cu 35% a salariului de bază.

Reținând dispozițiile art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu privire la competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului de a soluționa cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public indiferent de rangul autorității pârâte și faptul că prezentul litigiu are drept finalitate acordarea unor drepturi salariale, reprezentând sporul de 35% pentru activitatea prestată în proiecte finanțate din fonduri europene-PNRR, începând cu data de 01.06.2022, pe toată perioada de implementare a Planului național de redresare și reziliență a României, Curtea a concluzionat că acesta are ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, motiv pentru care secția specializată în materia contenciosului administrativ din cadrul tribunalului este competentă să soluționeze cauza.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, a solicitat obligarea pârâtului să emită actul administrativ prin care să îi acorde reclamantului sporul de 35% la salariu, pentru că desfășoară și activitate în legătură cu Planul Național de Redresare și Reziliență (P.N.R.R.) de la data la care l-au primit colegii reclamantului din cadrul Direcției de Avizare - Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, și pe viitor, atât timp cât se acordă spor pentru activitatea desfășurată în legătură cu P.N.R.R., pentru procente care nu pot fi mai mici decât procentul de 35%; obligarea pârâtului la plata sumei de 20.000 RON daune morale; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces. Prin cererea modificatoare, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la indexarea sumelor cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului, la data plății efective, și la plata dobânzii legale renumeratorii.

Înalta Curte constată că instanțele aflate în conflict s-au declarat necompetente din punct de vedere material să soluționeze prezenta cauză.

Obiectul acțiunii astfel cum a fost precizat îl reprezintă cererea prin care reclamantul a solicitat ca Ordinul nr. 552/25.05.2022 să-i fie aplicabil, în așa fel încât să beneficieze de majorarea cu 35% a salariului de bază.

Înalta Curte reține că prin Ordinul nr. 552/25.05.2022 al Ministrului Transporturilor și Infrastructurii a fost aprobată majorarea cu 35% a salariilor de bază pentru salariații din Anexa 1 la ordin, începând cu data de 1.06.2022, pe toată perioada de implementare a Planului național de redresare și reziliență a României .

La emiterea acestui ordin au fost avute în vedere dispozițiile art. 39 pct. 6 din O.U.G. nr. 124/2021, conform cărora "La articolul 5, alin. (1) din O.U.G. nr. 155/2020 se modifică și va avea următorul cuprins: "Art. 5 - (1) La nivelul coordonatorilor de reforme și/sau investiții, agențiilor/structurilor de implementare se organizează, în limita cheltuielilor de personal aprobate prin legea bugetului de stat, unități ale căror atribuții vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului, respectiv act administrativ intern, în funcție de forma de organizare aleasă pentru unitate. Dimensionarea personalului se face cu respectarea principiilor de gestionare eficientă a fondurilor alocate. Personalul care desfășoară activități în cadrul autorităților publice cu rol în gestionarea și/sau implementarea fondurilor europene, inclusiv în cadrul coordonatorilor de reforme și/sau investiții, beneficiază de prevederile art. 17 din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare."

De asemenea, au fost avute în vedere dispozițiile art. 17 din Legea-cadru nr. 153/2017, prin care sunt reglementate drepturile salariale pentru gestionarea de proiecte finanțate din fonduri europene.

Conform art. 3 din ordin, atribuțiile de implementare a proiectelor aferente PNRR vor fi menționate în fișa postului, iar coordonarea metodologică privind îndeplinirea jaloanelor și țintelor din PNRR va fi realizată de către Direcția Generală Programe Europene de Transport.

Din analiza referatului de aprobare nr. 19961/25.05.2021, ce a fost de asemenea avut în vedere la emiterea ordinului sus arătat, se constată că în cadrul Direcției Avizare sunt indicate următoarele competențe/atribuții ale salariaților în procesul de implementare al PNRR: avizarea și parcurgerea circuitului intern și interministerial pentru proiectele de act normativ privind reformele și investițiile din cadrul PNRR; asigurarea publicării în Monitorul Oficial a actelor normative conform competențelor pentru validarea jaloanelor și țintelor din PNRR. În baza acestor competențe, potrivit Anexei nr. 1 la OMTI 552/25.05.2022 au fost identificați următorii salariați din cadrul MTI cu atribuții în implementarea PNRR: B., C., D..

Potrivit fișei postului depuse la dosar, reclamantul A. este consilier juridic- funcție publică în cadrul Direcției Avizare a MTI.

Potrivit dispozițiilor art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe. Din aceste prevederi legale, reiese că în cauzele ce au ca obiect raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, această competență aparține tribunalului indiferent de rangul autorității pârâte.

Astfel cum s-a reținut anterior, prezentul litigiu are drept finalitate acordarea unor drepturi salariale, reprezentând sporul de 35% pentru activitatea prestată în proiecte finanțate din fonduri europene-PNRR, începând cu data de 01.06.2022, pe toată perioada de implementare a Planului național de redresare și reziliență a României, astfel că acesta are ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public. Normele cuprinse în art. 536 din Codul administrativ au caracter special și trebuie aplicate cu prioritate.

În aceste condiții, în raport de obiectul litigiului, sub aspectul competenței de soluționare, raportat și la efectele hotărârii, Înalta Curte constată că această cauză intră sub incidența dispozițiilor art. 536 din Codul administrativ, mai sus redate, coroborate cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel încât, competența materială și teritorială în soluționarea prezentei cauze aparține secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Dâmbovița, în a cărui circumscripție se află domiciliul reclamantului, neavând relevanță rangul autorității publice emitente a actului contestat.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 14 septembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.