ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3869/2023

Ședința publică din data de 14 septembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, la data de 11.07.2022, sub nr. x/2022, reclamantul Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. A. în contradictoriu cu pârâții Colegiul Medicilor Veterinari din România, Colegiul Medicilor Veterinari Filiala Maramureș, Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Maramureș și B. S.R.L. a solicitat ca prin hotărârea pe care instanța o va pronunța să dispună:

Prin întâmpinarea depusă la data de 01.09.2022, pârâtul Colegiul Medicilor Veterinari din România a invocat excepția necompetenței materiale, excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la petitele 1, 2, 4 și 5 și excepția lipsei de interes cu privire la petitele nr. 1, 2 și 3.

2.1 Prin sentința civilă nr. 346/22.03.2023 pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, s-a admis excepția de necompetență materială, invocată de pârâtul Colegiul Medicilor Veterinari din România și a fost declinată în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cererii formulate de către reclamantul Cabinet Medical Veterinar Individual dr. A., în contradictoriu cu pârâții Colegiul Medicilor Veterinari din România, Colegiul Medicilor Veterinari Filiala Maramureș, Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Maramureș și B. S.R.L..

Pentru pronunțarea acestei soluții, Tribunalul a reținut, în esență, că întreaga argumentare în fapt și în drept a cererii de chemare în judecată și motivele de nelegalitate invocate cu privire la petitele 4-5 prin care reclamantul a solicitat descalificarea pârâtei S.C. B. S.R.L. și desemnarea reclamantului ca și câștigător al licitației se fundamentează pe nulitatea parțială a Certificatului de înregistrare nr. x/24.06.2019 emis în favoarea pârâtei B. S.R.L. de către pârâtul Colegiul Medicilor Veterinari din România și pe descalificarea pârâtei de la procedura de licitație, ca și efect al nulității parțiale a acestui certificat.

Reclamantul nu a contestat prin obiectul și cauza cererii de chemare în judecată documentația de atribuire a contractului de concesiune pentru lotul nr. x-Dumbrăvița, atribuit pârâtei B. S.R.L și nici legalitatea procedurii de licitație realizată de către pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Maramureș care în organizarea și finalizarea acestei proceduri de concesionare are atribut de autoritate publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, așa cum rezultă din prevederile Ordinului ANSV nr. 48/2021 și O.G. nr. 42/2004 conform cărora Direcțiile Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor județene sunt autorități contractante în procedura de atribuire a contractelor de concesiune.

Mai mult, în art. 26 din O.G nr. 42/2004 și art. 5 din Ordinul ANSV nr. 48/2021 se prevede expres că sunt asimilate actelor administrative, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) indice 1 din Legea nr. 554/2004 contractele de concesiune încheiate de către Direcțiile Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor județene, iar potrivit art. 5 alin. (2) din Ordinul ANSV nr. 48/2021 reclamațiile, contestațiile sau litigiile în legătură cu planificarea, organizarea sau derularea procesului de atribuire a contractelor de concesiune, precum și referitoare la atribuirea acestora se soluționează potrivit prevederilor legale incidente în materie pentru actele administrative.

Reglementarea procedurii de încheiere a contractelor de concesiune este cuprinsă în art. 15 alin. (2), (6) din O.G. nr. 42/2004 și Ordinul ANSV nr. 48/2021.

În art. 15 alin. (14) din O.G. nr. 42/2004 se prevede expres că activitatea sanitar veterinară reprezintă servicii de interes general, iar sumele plătite în executarea contractelor care au ca și obiect aceste activități și atribuirea acestor contracte sunt exceptate de la aplicarea Legii nr. 101/2016.

În concluzie, procedura judiciară de contestare este exceptată și de la aplicarea Legii nr. 101/20016, exceptare care operează în primul rând pe temeiul normei speciale cuprinsă în art. 15 alin. (14) din O.G. nr. 42/2004,care se aplică în mod prioritar, față de caracterul special al reglementării restrânsă la domeniul sanitar-veterinar.

Prin urmare, procedurii de stabilire a competenței materiale de soluționare a cauzei nu i se aplică regulile specifice cuprinse în art. 53 din Legea nr. 101/2016, invocate de către reclamant, ci regulile de competență de drept comun din materia contenciosului administrativ cuprinse în Legea nr. 554/2004.

Conform art. 10 din Legea nr. 554/2004 și față de poziționarea pârâtei Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Maramureș în categoria autorităților publice care funcționează la nivel local, instanța a constatat competența materială a tribunalului pentru petitele nr. 4-5.

Cât privește petitele din cerere de chemare în judecată, formulata împotriva pârâtului CMVR, instanța a constatat că nu sunt întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 101/2016, ci pe dispozițiile generale ale Legii nr. 554/2004, reclamantul arătând în mod explicit la pct. III din Notele scrise depuse la dosar la data de 14.11.2022, că a chemat în judecată pârâtul CMVR decât exclusiv pentru soluționarea petitului nr. 3 de anulare parțială a Certificatului de înregistrare nr. x/24.06.2019 emis în favoarea pârâtei B. S.R.L. în ceea ce privește activitățile veterinare autorizate pentru animale de rentă, iar nu și pentru celelalte petite care au legătura cu încheierea contractului administrativ dintre pârâtele DSVSA Maramureș și S.C. B. S.R.L.

Prin urmare, pentru determinarea competenței materiale de soluționare a cererii formulată împotriva pârâtului CMVR incidente sunt normele de competență materială de drept comun în materia contenciosului administrativ, prevăzute în art. 10 din Legea 554/2004.

Prevederile art. 1 din Anexa nr. 2 la Hotărârea CNVM nr. 2/2013 pentru adoptarea Regulamentului de organizare și funcționare al Colegiului Medicilor Veterinari, a Statutului medicului veterinar și a Codului de deontologie medicală veterinară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 16 septembrie 2014, și art. 2 din Anexa nr. 2 la Hotărârea CNVM nr. 3/2013 se prevede, care se coroborează cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 și cu normele speciale cuprinse în Legea nr. 160/1998, atestă statutul de autoritate publică al pârâtului CMVR poziționat în categoria autorităților publice centrale.

Conform actului atacat, Certificatul de înregistrare nr. x/24.06.2019, instanța a constatat că a fost emis de către pârâtul Colegiul Medicilor Veterinari din România în temeiul art. 32 din Legea nr. 160/1998 și art. 43 din Hotărârea CNVM nr. 2/2013 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 16 septembrie 2014.

Aceste certificat constituie actul de înființare a CMV al pârâtei S.C. B. S.R.L., iar în procedura de emitere a acestui certificat pârâtul Colegiul Medicilor Veterinari din România acționează ca și autoritate publică cu atribuții privind controlul și supravegherea exercitării profesiei de medic veterinar, aplicarea legilor și a reglementărilor privind exercitarea profesiei.

Prin urmare, prin exercitarea acestor atribuții cu relevanță în cauză, pârâtul Colegiul Medicilor Veterinari din România exercită atribuții de autoritate publică centrală în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, iar actul atacat este supus cenzurii instanței de control potrivit regulilor de competență cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/22004, care atrag prin aplicarea criteriului poziționării autorității emitente în sistemul autorităților publice prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 competența materială de soluționare a cererii de obligare a pârâtului Colegiul Medicilor Veterinari din România la anularea parțială a Certificatului de înregistrare nr. x/24.06.2019 în favoarea Curții de Apel Cluj, instanța competentă teritorial în conformitate cu criteriul sediului reclamantului prevăzut de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În privința celorlalte capete de cerere care au tot caracter principal, competența materială și teritorială revine, conform art. 99 C. proc. civ. instanței de grad mai înalt competentă material să soluționeze petitul principal, respectiv Curții de Apel Cluj.

În consecință, întrucât petitul nr. 3 din cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant împotriva pârâtului Colegiul Medicilor Veterinari din România este de competența materială a Curții de Apel Cluj, instanța superioară în grad tribunalului care are competența de a soluționa celelalte capete de cerere, tot prin aplicarea criteriului poziționării autorității emitente în sistemul autorităților publice prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială pentru soluționarea întregii cauze revine Curții de Apel Cluj.

2.2 Prin sentința nr. 278/17.05.2023 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj privind soluționarea cererii formulate și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență; a fost suspendată cauza și s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea a reținut că cererea principală dedusă judecății o constituie obligarea pârâtei Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Maramureș - Comisia de Licitație, să dispună declararea reclamantului câștigător al licitației de concesiune pentru lot x - Dumbrăvița, cererea fiind întemeiată pe ineficacitatea certificatului de înregistrare nr. x/24.06.2019 emis în favoarea B. S.R.L. în ceea ce privește activitățile veterinare autorizate pentru animale de rentă.

Din dispozițiile art. 26 din O.G nr. 42/2004 privind organizarea activității veterinare, "contractele de concesiune atribuite sunt asimilate actelor administrative, conform și art. 5 din Ordinul ANSV nr. 48/2021, redate, rezultă că sunt asimilate actelor administrative, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) indice 1 din Legea nr. 554/2004 contractele de concesiune încheiate de către Direcțiile Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor județene, iar reclamațiile, contestațiile sau litigiile în legătură cu planificarea, organizarea sau derularea procesului de atribuire a contractelor de concesiune, precum și referitoare la atribuirea acestora se soluționează potrivit prevederilor legale incidente în materie pentru actele administrative.

În consecință, potrivit normelor speciale mai sus redate, în cauză sunt aplicabile normele de competență ale art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Legiuitorul a tratat unitar această categorie de litigii, motiv pentru care a instituit o normă de competență expresă.

Chiar dacă cererea de chemare în judecată include un petit referitor la validitatea certificatului de înregistrare nr. x/24.06.2019 emis de către pârâtul Colegiul Medicilor Veterinari din România, acest petit este inclus în sfera litigiilor privind "planificarea, organizarea sau derularea procesului de atribuire a contractelor de concesiune, precum și referitoare la atribuirea acestora" și astfel, urmează regulile de competență speciale.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. A. în contradictoriu cu pârâții Colegiul Medicilor Veterinari din România, Colegiul Medicilor Veterinari Filiala Maramureș, Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Maramureș și B. S.R.L. a solicitat ca prin hotărârea pe care instanța o va pronunța să dispună:

Înalta Curte constată că instanțele aflate în conflict au constatat că în cauză sunt aplicabile normele de competență prevăzute de art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, însă s-au declarat necompetente din punct de vedere material să soluționeze prezenta cauză, în raport de stabilirea obiectului cererii de chemare în judecată și de competența materială apreciată a fi atrasă pentru soluționarea petitelor formulate de reclamant, astfel cum au fost calificate de către cele două instanțe.

Se reține că potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004 "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

În ceea ce privește determinarea instanței competente material să soluționeze în fond un litigiu de contencios administrativ, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, și în jurisprudența secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în mod constant și unitar, s-a reținut că dispozițiile respective prevăd două criterii distincte, după cum urmează:

- criteriul rangului autorității emitente, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ, competența materială este stabilită în favoarea curții de apel sau a tribunalului, după cum actul a fost emis de o autoritate centrală sau locală;

- criteriul valoric, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ fiscal care privește taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența este stabilită în funcție de criteriul valoric, fără a mai fi avut în vedere criteriul rangului autorității emitente.

În raport de aceste dispoziții legale, prin raportare la obiectul cererii, Înalta Curte constată că pentru determinarea competenței materiale în prezenta cauză este aplicabil criteriul rangului autorității publice pârâte.

Cererea de chemare în judecată cuprinde mai multe capete principale, care atrag competența de soluționare a două instanțe cu grade diferite.

Astfel, pretenția expusă prin capătul 3 de cerere vizează obligarea pârâtului Colegiul Medicilor Veterinari din România (Biroul executiv) de a anula Certificatul de înregistrare nr. x/24.06.2019 emis în favoarea B. S.R.L. în ceea ce privește activitățile veterinare autorizate pentru animale de rentă.

Potrivit art. 1 din Anexa nr. 2 la Hotărârea CNVM nr. 3/2013 pentru adoptarea Regulamentului de organizare și funcționare al Colegiului Medicilor Veterinari, a Statutului medicului veterinar și a Codului de deontologie medicală veterinară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 16 septembrie 2014, Colegiul Medicilor Veterinari se organizează și funcționează, în baza legii, a prezentului statut și a Regulamentului de organizare și funcționare, ca organizație profesională națională a medicilor veterinari, de interes public, neguvernamentală, apolitică și fără scop patrimonial, personalitate juridică și este autonom în raport cu orice autoritate publică, exercitându-și atribuțiile fără posibilitatea vreunei imixtiuni.

În art. 2 din Anexa nr. 2 la Hotărârea CNVM nr. 3/2013 se prevede: Colegiul Medicilor Veterinari are ca principal obiect de activitate controlul și supravegherea exercitării profesiei de medic veterinar, aplicarea legilor și a reglementărilor privind exercitarea profesiei, reprezentarea intereselor profesiei de medic veterinar.

În concret, Colegiul Medicilor Veterinari este autorizat să presteze un serviciu public, în regim de putere publică, fiind organizat și funcționând în baza Legii nr. 160/1998 ca formă de organizare autonomă, neguvernamentală, apolitică și nonprofit.

Potrivit art. 11 din Legea nr. 160/1998:

"Componenta Consiliului național, a consiliilor județene și al municipiului București, precum și condițiile și modul de îndeplinire a atribuțiilor și competentelor organelor de conducere ale Colegiului Medicilor Veterinari se stabilesc prin regulamentul de organizare și funcționare a acestuia" .

Așa cum se prevede în art. 6 și 7 din Regulament, organizarea și funcționarea Colegiului se realizează pe principiul teritorial, la nivel național funcționând Colegiul Medicilor Veterinari din România, iar la nivel local funcționând filialele județene, respectiv filiala Municipiului București, cu personalități juridice proprii.

Prin urmare, aceste dispoziții legale coroborate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 atestă statutul de autoritate publică al pârâtului Colegiul Medicilor Veterinari din România și poziționarea acestuia în categoria autorităților publice centrale, astfel că în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a capătului 3 al cererii de chemare în judecată aparține secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul curții de apel.

Celelalte capete de cerere, formulate în contradictoriu cu pârâții Colegiul Medicilor Veterinari - Filiala Maramureș, respectiv Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Maramureș, în raport de poziționarea acestora în categoria autorităților publice care funcționează la nivel local, atrag competența de soluționare a secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul tribunalului.

În aceste condiții, în cauză devin incidente dispozițiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora "în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsa legătura, au fost deduse judecații printr-o unica cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt".

În raport de aceste prevederi legale, întrucât petitul nr. 3 din cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor Veterinari din România este de competența materială a curții de apel, iar celelalte capete de cerere sunt de competența materială a tribunalului, astfel cum s-a reținut anterior, Înalta Curte apreciază că instanța competentă să soluționeze litigiul dedus judecății, în fond, este Curtea de Apel, ca instanța superioară în grad Tribunalului, respectiv Curtea de Apel Cluj, instanța competentă teritorial în conformitate cu criteriul sediului reclamantului, prevăzut de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Cabinet Medical Veterinar Individual "DR. A." și pârâții Colegiul Medicilor Veterinari din România, Colegiul Medicilor Veterinari - Filiala Maramureș, Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Maramureș - Comisia de Licitație, S.C. B. S.R.L. în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 14 septembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.