ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3869/2022

Ședința publică din data de 13 septembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți la data de 20.06.2019 sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Agenția Națională de Integritate pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea raportului de evaluare nr. x/30.05.2019, prin care în mod greșit s-a constatat starea sa în conflict de interese în calitate de Primar al Comunei Bălăcița.

La data de 19.07.2019, pârâta Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.

În prealabil, a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mehedinți în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2G04, cu modificările și completările ulterioare "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc Taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500,000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Agenția Națională de Integritate este organ de specialitate al administrației publice centrale, în sensul dispozițiilor art. 116 alin. (1) coroborate cu art. 117 alin. (3), raportate la disp.art. 73 alin. (3) lit. t) din Constituția României, republicată.

Astfel, Agenția Națională de Integritate este organizată ca o autoritate administrativă autonomă, cu personalitate juridica, potrivit dispozițiilor Legii nr. 144/2007 republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Drept pentru care, fiind vorba despre un act administrativ al unei autorități administrative centrale, competența de soluționare revine Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 361/06.09.2019 Tribunalul Mehedinți s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mehedinți.

În baza disp. art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 131 C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâta Agenția Națională de Integritate, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 130 alin. (2) și art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., a fost admisă excepția de necompetență materială și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, instanța competentă în a cărei rază teritorială se află domiciliul reclamantului, conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

La data de 23.10.2019, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub un nou număr, respectiv sub nr. x/2019.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 419/2019 din 15 noiembrie 2019 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, având ca obiect anulare act administrativ.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinței nr. 419/2019 din 15 noiembrie 2019, pronunțată de instanța de fond, a formulat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și pe fond admiterea cererii și anularea Raportului de evaluare emis de către pârâtă prin care în mod greșit se constată starea sa în conflict de interese în calitate de Primar al Comunei Bălăcița.

În dezvoltarea criticilor sale recurentul susține că instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ, a administrat și interpretat greșit probele și astfel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea legii și a normelor de drept material.

Prin cererea formulată în fața instanței de fond a arătat faptul că în mod greșit s-a reținut prin raportul de evaluare că nu a fost respectat regimul juridic al conflictului de interese în sensul că, în calitate de primar în perioada 2016-2020, a emis dispoziția privind constituirea echipei de proiect pentru implementarea proiectului, Reabilitare și modernizare drumuri județene, care a produs un folos material pentru soția sa în procent de 50% din salariul de bază al acesteia.

Arată că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că soția sa era angajata Primăriei din data de 30.12.2013, fiind preluată ca personal contractual în cadrul proiectului, Creșterea competențelor anteprenoriale în zonele rurale, în cadrul Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, Axa Prioritară nr. 5, Promovarea măsurilor active de ocupare, Domeniu Major de intervenție 5.2. Promovarea sustenabilității pe termen lung a zonelor rurale în ceea ce privește dezvoltarea resurselor umane și ocuparea forței de muncă.

Prin dispoziția nr. x/2017 s-a dispus constituirea unei echipe de proiect și nu o privea individual pe soția sa, iar dispoziția a fost semnată de către recurent în calitate de ordonator de credite, fără a fi încălcate dispozițiile art. 76 alin 1 din Legea 161/2003.

Conform dispozițiilor legii administrației publice locale nr. 215/2001 aceste atribuții de ordonator de credite îi revine primarului, neputând fi delegate.

Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că pe perioada derulării proiectului soția sa nu era subordonată primarului.

Consideră că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 70 și 76 din Legea 161/2003, în sensul că noțiunea de folos material nu este îndeplinită întrucât în condițiile în care soția sa era persoana care făcea parte din proiect, această funcție era îndeplinită alături de alți funcționari, iar interesul material nu este dovedit ca fiind un interes pentru sine sau pentru soțul său.

Consideră astfel că raportul de evaluare contestat în prezenta cauză a fost întocmit cu nerespectarea prevederilor legale, nefiind îndeplinite condițiile regimului juridic al conflictului de interese.

Față de toate aceste motive solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond să admiterea cerereii și anularea Raportul de evaluare emis de către pârâtă prin care, în mod greșit, se constată starea sa în conflict de interese în calitate de primar al Comunei Bălăcita.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat apărări în cadrul unei întâmpinări, solicitând respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței de fond, ca legală și temeinică.

Răspunsul la întâmpinare

Împotriva apărărilor formulate de intimata - pârâtă Agenția Națională de Integritate în cadrul întâmpinării, recurentul - reclamant A. a depus Răspuns la întâmpinare, solicitând înlăturarea susținerilor intimatei, ca nefondate și admiterea recursului său, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.

Alte aspecte procesuale

În ședința publică din data de 22 martie 2022 recurentul - reclamant A., prin apărător, a depus la dosar noi motive de nulitate a sentinței recurate, solicitând desființarea sentinței și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, în urma rejudecării cauzei, să se anuleze Raportul de evaluare nr. x/30.05.2019 și să fie obligată intimata - pârâtă la plata cheltuielilor de judecată.

În cadrul acestor motive de nulitate, recurentul - reclamant a susținut că sentința contestată este pronunțată cu încălcarea principiului de drept iura novit curia, potrivit căruia instanța de judecată trebuia să aplice legea cunoscută la momentul soluționării cererii de chemare în judecată.

Un alt motiv de nulitate al sentinței îl constituie faptul că instanța de fond trebuia să analizeze incidența principiului proporționalității, dar nu a făcut-o, motiv pentru care consideră că sentința este pronunțată cu încălcarea principiului priorității dispozițiilor din dreptul Uniunii Europene privind principiul proporționalității sancțiunilor reglementat de dispozițiile din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

În cadrul celui de-al 3-lea motiv de nulitate a sentinței, recurentul susține că sentința contestată este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale privitoare la conflictul de interese: abaterea disciplinară a conflictului de interese în cazul primarului, în sensul art. 25 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 - este reglementată expres numai de art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 și nu poate fi extinsă la alte situații sau prevederi legale, așa cum greșit a procedat prima instanță prin sentința recurată.

Mai susține recurentul că sentința este dată cu încălcarea dispozițiilor privitoare la nulitatea absolută a tuturor actelor efectuate de intimata -pârâtă în lucrarea nr. x/08.12.2016, inclusiv a Raportului de evaluare nr. x/30.05.2019, cu care a fost finalizată această lucrare, în temeiul art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, dat fiind că solicitarea de date și informații nepublice s-a făcut înainte de invitarea persoanei cercetate pentru a depune un punct de vedere.

În cadrul celui de-al 5-lea motiv de nulitate a sentinței recurate, se susține că sentința este nelegală având în vedere că instanța de fond nu a sancționat nelegalitatea procedurii de comunicare a datelor cu caracter personal.

Înalta Curte, cu privire la aceste noi motive de nulitate/nelegalitate a sentinței recurate, depuse de recurentul - reclamant la data de 22.03.2022, a invocat excepția tardivității, în temeiul art. 487 și 489 C. proc. civ., reținând că ultima zi legală pentru motivarea recursului a fost la 03.01.2020, raportat la data comunicării sentinței de fond către recurentul - reclamant, respectiv 18.12.2019.

În ședința publică de la acest termen de judecată, înainte de a deschide dezbaterile pe fondul recursului, Înalta Curte a admis excepția tardivității formulării acestor noi motive de recurs, pentru considerentele expuse în practicaua prezentei hotărâri.

Deopotrivă, a respins și cererea de suspendare a judecății, întemeiată de recurentul - reclamant pe dispozițiile art. 413 alin. (1)

1

C. proc. civ., motivele avute în vedere regăsindu-se, de asemenea, în practicaua hotărârii.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului din data de 11.05.2020 s-a fixat primul termen pentru soluționarea recursului la data de 22.03.2022, în ședință publică, cu citarea părților, când, Înalta Curte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând dosarul spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecății.

Soluția și considerentele instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, prin raportare la criticile formulate și la normele legale incidente litigiului dedus prezentei judecăți, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantul A. este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru motivele arătate în continuare:

În prealabil, în ceea ce privește motivele de recurs formulate, Înalta Curte reține, ca o primă observație, că, deși recurentul - reclamant a susținut că sentința a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, critică ce se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a invocat în drept atât dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cât și dispoziile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ce reglementează situația când " hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", fără a expune însă argumente de nelegalitate referitoare la nemotivarea hotărârii recurate ori la existența unor motive contradictorii sau străine cauzei în cuprinsul acesteia.

Deopotrivă, se constată că, deși recurentul susține că instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ, a administrat și interpretat greșit probele, critici ce ar fi putut fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ce reglementează situația când instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, acesta nu a dezvoltat aceste critici, în sensul de a arăta probele administrate și interpretate greșit de prima instanță ori argumentele pentru care consideră că judecătorul fondului nu a dat dovada de rol activ, motiv pentru care constată că acesta au fost invocate doar formal.

Întrucât niciuna dintre ipotezele acestei norme nu se identifică în cauză, iar criticile formulate pot fi încadrate doar în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizând modul greșit de interpretare și aplicare a normelor de drept material, analiza instanței se va limita la acest motiv de casare.

Astfel, trecând la analizarea pe fond a recursului, Înalta Curte constată că, în speță, nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 488 din Noul C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Soluția primei instanțe, de respingere a acțiunii, ca neîntemeiată, este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză, iar criticile recurentului privind interpretarea greșită a dispozițiilor art. 70 și 76 din Legea nr. 161/2003, sunt nefondate.

Instanța de fond a fost învestită cu acțiunea în anulare a Raportului nr. x/30.05.2019 emis de A.N.I. prin care s-a concluzionat că, în perioada exercitării funcției de primar pentru mandatul 2016-2020 recurentul - reclamant A. a emis un act administrativ (dispoziția privind constituirea echipei de proiect pentru implementarea proiectului " Reabilitate și modernizare drumuri județene" care a produs un folos material (venituri salariale în cuantum de 50% din salariul de bază) pentru soția sa, situație ce constituie conflict de interese, în raport cu dispozițiile art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și a mediului de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Curtea de apel a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului, soluția fiind împărtășită și de instanța de control judiciar.

Referitor la criticile din recurs întemeiate de recurent pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta a invocat, în esență, interpretarea greșită a prevederilor art. 70 și 76 din Legea nr. 161/2003, susținând că noțiunea de " folos material" nu este îndeplinită, întrucât, în condițiile în care soția sa era persoana care făcea parte din proiect, această funcție era îndeplinită alături de alți funcționari, iar interesul material nu este dovedit ca fiind un interes pentru sine sau pentru soțul său.

Aceste critici nu pot fi reținute de către instanța de control judiciar, având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003:

"Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative.".

Deopotrivă, dispozițiile art. 76 alin. (1) din același act normativ prevăd că:

"Primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București sunt obligați să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I."

Or, raportat la aceste dispoziții, Înalta Curte constată că argumentul recurentului în sensul inexistenței unui folos material pentru soția sa nu poate conduce la anularea raportului de evaluare prin care corect s-a reținut încălcarea dispozițiilor art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 de către recurentul-reclamant. Condiția legală și suficientă pentru constatarea conflictului de interese este aceea ca persoana evaluată să aibă un interes patrimonial în emiterea actului administrativ, respectiv posibilitatea prefigurării unui beneficiu sau dezavantaj pentru sine sau pentru soț, soție, rude de gradul I, împrejurări de natură a afecta îndeplinirea cu obiectivitate și imparțialitate a atribuțiilor ce-i revin potrivit legii, aceasta nefiind condiționată de cuantumul avantajelor patrimoniale obținute, fiind suficientă doar existența unui folos material.

Se constată astfel că, prin Dispoziția nr. 276/31.07.2017, emisă de reclamantul A., în calitate de Primar, s-a dispus ca, începând cu data de 01.07.2017, doamna B., soția sa, să facă parte din echipa de proiect pentru implementarea Proiectului " Reabilitare și modernizare drumuri județene, județul Mehedinți", stabilindu-se deopotrivă că aceasta beneficiază de o majorare a salariului de bază de 50%, respectivul proiect derulându-se pe o perioadă de 63 de luni.

Prin urmare, argumentul recurentului - reclamant privind inexistența unui folos material nu poate fi reținut, atât timp cât, urmare a dispoziției emise de reclamant, soția sa a făcut parte și din echipa de implementare a proiectului

" Reabilitare și modernizare drumuri județene, județul Mehedinți", și, în perioada derulării proiectului aceasta a avut venituri salariale mai mari cu 50% din salariul de bază.

Așadar, emiterea dispoziției anterior menționate de către recurentul-reclamant nu beneficiază de garanțiile de imparțialitate și obiectivitate din partea semnatarului, întrucât, prin respectivul act, soția sa a obținut un avantaj patrimonial. În acest context, nu se poate stabili cu certitudine dacă soția reclamantului ar fi fost persoana cu cea mai bună pregătire profesională, aptă să ocupe postul de inspector în cadrul respectivului proiect, astfel încât interesul public să fie satisfăcut corespunzător.

Conflictul de interese în materie administrativă presupune orice act de participare directă sau indirectă la procesul de emitere a deciziei.

Legiuitorul a stabilit în mod expres situațiile de conflict de interese pentru primari, una dintre acestea fiind generată de emiterea unui act administrativ, încheierea unui act juridic ori emiterea unei dispoziții în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I.

Rolul reglementării conflictului de interese este de a preveni situațiile în care funcționarii publici, aleșii locali sau demnitarii ar sluji interesul personal, datorită existenței unei împrejurări care le-ar aduce acestora, soților sau rudelor de gradul I un anumit avantaj. Aceste situații includ și împrejurările în care existența unor obligații ale funcționarilor, aleșilor locali sau demnitarilor față de orice terț ar putea afecta imparțialitatea deciziilor lor.

Așadar, importanța lor este dată de faptul că simpla lor existență prezintă un potențial pericol de corupție.

Evaluarea conflictului de interese, în sensul prevederilor Legii nr. 161/2003 presupune analizarea cu obiectivitate a acțiunilor desfășurate de alesul local în exercitarea funcției publice, precum si a necesității subiectului de a anticipa că actul este de natură să-i producă, lui sau unei persoane apropiate (sot/sotie/rudă) un avantaj patrimonial.

Or, din situația de fapt existentă rezultă fără niciun fel de dubiu că recurentul-reclamant a semnat Dispoziția nr. 276/31.07.2017 privind nominalizarea persoanelor care fac parte din echipa de implementare a proiectului " Reabilitare și modernizare drumuri județene, județul Mehedinți", soția sa, doamna B. fiind numită inspector de proiect alături de domnul C., încălcând astfel prevederile art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

La aceeași dată, 31.07.2017, în baza Dispoziției nr. 276/2017, dar și a Dispoziției nr. 273/2017, Referatului nr. x/2017 și Hotărârii Consiliului Local Bălăcița nr. 39/31.07.2017, s-a dispus și reîncadrarea soției recurentului - reclamant, cu aplicarea majorării salariului de bază cu 50%.

Se constată, așadar, că sunt întrunite toate condițiile pentru existența unui conflict de interese, și anume:

- Exercițiul unei demnități publice - reclamantul exercita calitatea de primar al comunei Bălăcița, județ Mehedinți

- Existenta unui interes personal - în exercitarea funcției de primar a emis Dispoziția nr. 276/31.07.2017 privind constituirea echipei de proiect pentru implementarea proiectului " " Reabilitare și modernizare drumuri județene, județul Mehedinți", derulat pe o perioadă de 63 de luni, echipă de proiect din care face parte și soția sa, doamna B..

Relevant este că legiuitorul nu distinge cum este obținut folosul material de către persoana evaluată, simpla posibilitate ca respectivul act să fie semnat sau încheiat fără existența unor garanții de obiectivitate (așa cum este definit de art. 70 din Legea nr. 161/2003) din partea celui care îl semnează, generează încălcarea regimului conflictelor de interese.

Prin semnarea dispoziției privind numirea soției sale în echipa de proiect pe perioadă determinată în funcția de inspector de proiect, reclamantul nu a manifestat o atitudine neutră, imparțială și obiectivă fată de interesele patrimoniale ale sale și ale familiei sale.

Concret, la efectuarea propunerii de numire a soției sale în echipa de implementare a proiectului " Reabilitare și modernizare drumuri județene, județul Mehedinți", nu este posibilă manifestarea unei imparțialități în procesul de selectare a personalului, intrând în conflict: interesul de natură privată ca soția sa să obțină venituri și pentru implementarea proiectului, respectiv interesul public ca, în cadrul proiectului să fie angajată o persoană cu cea mai bună pregătire profesională.

Prin urmare, emiterea dispoziției de către recurentul-reclamant nu beneficiază de garanțiile de imparțialitate și obiectivitate din partea semnatarului, întrucât, prin aceasta, soția sa a obținut un avantaj patrimonial. În acest context, nu se poate stabili cu certitudine dacă soția reclamantului ar fi fost persoana cu cea mai bună pregătire profesională, aptă să facă parte din echipa de implementare a proiectului, astfel încât interesul public să fie satisfăcut corespunzător.

Înalta Curte reține că nu are relevanță în speță și nu înlătură conflictul de interese faptul că soția reclamantului era angajata Primăriei încă din 30.12.2013, întrucât, pentru generarea și existența conflictului de interese este suficientă doar existența unui folos material.

Așadar, condiția legală și suficientă pentru constatarea conflictului de interese este aceea ca persoana evaluată să aibă un interes patrimonial în emiterea actului administrativ, respectiv posibilitatea prefigurării unui beneficiu sau dezavantaj pentru sine sau pentru soț, soție, rude de gradul I, împrejurări de natură a afecta îndeplinirea cu obiectivitate și imparțialitate a atribuțiilor ce-i revin potrivit legii.

Prin implementarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, legiuitorul a avut în vedere exclusiv această legătură dintre exercițiul unei demnități publice și existența unui interes personal, tocmai pentru că rațiunea instituirii conflictului de interese este aceea de a înlătura orice suspiciune, orice dubiu rezonabil cu privire la modalitatea de exercitare a atribuțiilor și competențelor legale de către primari.

Cu alte cuvinte, din perspectiva legiuitorului, existența interesului patrimonial în legătura cu situația alesului local este o cauză de imparțialitate și lipsă de obiectivitate care generează și conflictul de interese analizat în cauză.

Așadar, în mod corect a reținut instanța de fond că recurentul, în raport de dispozițiile art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, avea obligația de a nu emite vreun act administrativ în exercitarea funcției publice deținute, care produce un folos material pentru soția sa.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectând interpretarea și aplicarea corectă a cadrului normativ incident cauzei.

Așadar, instanța de control judiciar constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., neputând fi reținut.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., invocate de recurentul - reclamant, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul A., ca nefondat, cu consecința menținerii, ca legale, a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 419/2019 din data de 15 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 13 septembrie 2022.