ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.09.2023

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3819/2023

HOTĂRÂRE
14.09.2023
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3819/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 14 septembrie 2023

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial, la data de 07.01.2022, pe rolul Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/23.12.2021 emis de pârâtă, prin care au fost identificate elemente în sensul existenței unui conflict de interese, întrucât, în calitate de ales local, a participat la deliberarea și adoptarea HCL Rădăuți nr. 263/27.11.2019 pentru aprobarea prelungirii duratei contractului de dare în administrare a serviciului public de transport distribuție și fumizare a energiei termice în sistem centralizat nr. x/22.11.2018, înregistrat la S.C. B. cu nr. 3081/28.11.2018, până la încheierea contractului sectorial pentru serviciul public de alimentare cu energie termică în Municipiul Rădăuți, HCL Rădăuți nr. 275/09.12.2019 pentru aprobarea tarifelor pentru serviciul public de producere, transport și distribuție a energiei termice începând cu 01.11.2019, prestate de către S.C. B. S.A. Rădăuți, HCL nr. 176/31.08.2020 privind însușirea Raportului final pentru selecția membrilor Consiliului de Administrație al S.C. B. S.A. Rădăuți de către Consiliul Local al Municipiului Rădăuți și individualizarea propunerilor pentru membrii titulari și supleanți ai Consiliului de Administrație ai societății, încălcând astfel dispozițiile art. 228 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

Prin sentința civilă nr. 212 din 31 martie 2022, Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtă prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

1.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava la data de 04.05.2022.

Prin sentința civilă nr. 80 din 19 septembrie 2022, Curtea a respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, anularea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru că prima instanță a procedat la judecată fără a analiza fondul. În subsidiar, a solicitat schimbarea în tot a sentinței și, în rejudecare, admiterea acțiunii, în sensul anulării Raportului de evaluare nr. x/23.12.2021 întocmit de Agenția Națională de Integritate.

Recurentul a reiterat argumentele prezentate în acțiune, precizând că deține calitatea de consilier local în cadrul Consiliului Local Rădăuți și, de asemenea, este angajat ca paznic în cadrul S.C. B. S.A. Rădăuți. În această ultimă calitate, nu a avut niciun fel de beneficiu, nici direct nici indirect, în legătură cu imputațiile reținute în sarcina sa.

Prin prisma calității de consilier local, în niciuna dintre situațiile identificate de ANI (hotărârile consiliului local), nu a participat la adoptarea unor hotărâri care să genereze beneficii pentru persoana sa, direct sau indirect, fiind angajat ca paznic la societate.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare. În subsidiar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Instanța de control judiciar constată că recursul reclamantului A. nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din lecturarea susținerilor recurentului, rezultă că acesta a invocat formal motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 sau 8 C. proc. civ., pentru că nu a evidențiat niciun element de nelegalitate a sentinței atacate care să se poată încadra în aceste motive de casare, ci a reprodus acțiunea introductivă de instanță

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate în ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat, dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488, în ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului.

Înalta Curte are în vedere că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac, iar motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reținute, Înalta Curte constată că cererea recurentului-reclamant de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare.

Recurentul-reclamant, după cum s-a expus la pct. I.2 al prezentei decizii, s-a limitat la reitera cuprinsul acțiunii, fără, însă, a combate considerentele hotărârii atacate și fără a deduce judecății nicio critică de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de fond.

Această critică ar fi presupus, în primul rând, arătarea incidenței unuia dintre motivele de casare prevăzute de lege sau identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material.

În actuala reglementare a C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, instanța de control judiciar având competența de a verifica exclusiv incidența vreunuia dintre motivele de nelegalitate expuse la pct. 1-7 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ. sau încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, motiv prevăzut de pct. 8 al articolului menționat.

O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd expres sancțiunea nulității recursului.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 80 din 19 septembrie 2022 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 14 septembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-03-24
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1505/2014
ționează faptul că potrivit înscrisurilor existente la serviciul Impozite și taxe din cadrul primăriei municipiului Rădăuți după efectuarea raportului de expertiză au mai fost achitate doua sume respectiv: suma de 328.064,06 RON cu O.P. din
ÎCCJ 2022-11-08
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2153/2022
Ședința publică din data de 8 noiembrie 2022 asupra recursului de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Primul ciclu procesual 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava
ÎCCJ 2012-11-14
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4769/2012
SC "S.C.Z." SA către SC "N.G." SRL în baza contractului de furnizare a gazelor naturale n. 17 din 30 aprilie 2004. Pentru anul 2006, conform prevederilor art. 2 alin. (2) și 4 din O.U.G. nr. 81/2003, recurentul a arătat că, obligativitatea
ÎCCJ 2024-04-15
0,92
ÎCCJ, Decizia nr. 98/2024
Ședința publică din data de 15 aprilie 2024 Asupra cauzei de față, reține următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă la data de 30 iunie 2021 sub nr. x/2021, contes
ÎCCJ 2022-06-03
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3230/2022
Ședința publică din data de 3 iunie 2022 Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată, reclamanta Regia Autonomă de Distribuție a Energiei
Sursă