ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3343/2021

Ședința publică din data de 3 iunie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/13.06.2018, întocmit de aceasta.

Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 112 din 27 noiembrie 2018, a admis în partea acțiunea formulată de reclamant și a anulat în parte Raportul de evaluare nr. x/13.06.2018, numai în ce privește starea de incompatibilitate raportată la S.C. B. S.R.L, menținându-l în rest.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat, în esență, că soluția instanței de fond se bazează pe o greșită reținere a situației de fapt și pe o interpretare și aplicare eronată a prevederilor legale incidente, în ceea ce privește starea de incompatibilitate a intimatului în raport de relația comercială dintre S.C. C. S.R.L. și S.C. B. S.R.L..

Astfel, arată recurenta că în perioada deținerii de către A. a calității de consilier local în cadrul Consiliului Local al orașului Târgu Neamț, județul Neamț, au fost emise de către S.C. C. S.R.L., societate comercială în cadrul căreia persoana evaluată deține calitatea de asociat, iar soția pe cea de asociat și administrator, către S.C. B. S.R.L., societate comercială înființată de UAT Târgu Neamț, un număr de 6 facturi pentru care a fost achitată în total sumă de 5.364 RON, fiind încălcate astfel prevederile art. 90 din Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, din înscrisurile existente la dosar, transmise de către S.C. B. S.R.L., prin adresele nr. x/01.09.2016 și y/29.12.2016 rezultă faptul că au fost achitate următoarele facturi emise de S.C. C. S.R.L.: factura nr. x/12.03.2013 în sumă de 3.782,83 RON, nr. 2492/12.03.2013 în sumă de 64,98 RON, nr. 269/12.03.2013 în sumă de 644,80 RON și nr. 270/12.03.2013 în sumă de 49,60 RON, care nu au nicio legătură cu contractul de prestare a serviciului de salubrizare nr. 3069/01.02.2010 încheiat între aceste societăți, așa cum a reținut instanța de fond.

Susține recurenta că din analiza dispozițiilor art. 1166, 1171, 1178, 1174, 1225, 1240 și 1270 din C. civ. și art. 155 alin. (1) și (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal rezultă că factura este documentul care face dovada încheierii între părți, a unui contract în formă nescrisă, raportul comercial dintre acestea luând naștere în forma simplificată a comenzii urmată de executare.

Or, așa cum s-a arătat, S.C. C. S.R.L. și S.C. B. S.R.L., societate comercială înființată de UAT Târgu Neamț au înțeles să încheie contracte comerciale de furnizare produse, raporturile juridice dintre aceste părți desfășurându-se în forma simplificată a comenzii urmată de executare, astfel că au fost încălcate prevederile art. 90 din Legea nr. 161/2003.

În cauză nu au fost formulate apărări de către intimatul A..

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis în sensul și pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Sintetizând circumstanțele cauzei, Înalta Curte constată că reclamantul intimat a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea raportului de evaluare nr. x/13.06.2018, prin care recurenta pârâtă a reținut că acesta s-a aflat în incompatibilitate, întrucât, în perioada exercitării mandatului 2012-2016 de consilier local în cadrul Consiliului local al orașului Târgu Neamț, au fost emise de către S.C. C. S.R.L., societate comercială în cadrul căreia persoana evaluată deține calitatea de asociat, iar soția pe cea de asociat și administrator, un număr de 4 facturi către Colegiul tehnic "D." Târgu Neamț, și un număr de 6 facturi către S.C. B. S.R.L., societate comercială înființată de UAT Târgu Neamț, încălcând astfel prevederile art. 90 din Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Instanța de fond a admis în parte contestația și a apreciat că intimatul-reclamant nu se află în stare de incompatibilitate în raport cu operatorul S.C. B. S.R.L. deoarece, deși facturile au fost emise în perioada mandatului de consilier local, perfectarea contractului de prestări servicii a avut loc în anul 2010, când acesta nu avea această calitate, lipsind astfel una din cerințele obligatorii pentru existența stării de incompatibilitate.

Cu privire la acest aspect Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, "Consilierii locali și consilierii județeni care au (...) calitatea de acționar sau asociat la societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu capital privat (...) nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse (...) cu societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înființate de consiliile locale sau consiliile județene respective".

Textul citat consacră în termeni imperativi, de strictă aplicare și interpretare, o stare de incompatibilitate a consilierului local, care există în orice situație în care societatea la care acesta este asociat furnizează bunuri sau prestează servicii către o societate înființată de consiliul local din care acesta face parte, având astfel anumite beneficii materiale.

Reținând că nu este dată starea de incompatibilitate a reclamantului intimat raportat la S.C. B. S.R.L., pe motiv că perfectarea contractului de servicii dintre cele două societăți s-ar fi încheiat în anul 2010, când acesta nu avea calitate de consilier local, prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale incidente, deoarece contractul la care s-a făcut referire este un contract de furnizare servicii de salubritate, în care S.C. B. S.R.L. are calitatea de prestator iar S.C. C. S.R.L. calitatea de beneficiar al serviciilor de salubrizare, neîncadrându-se astfel în categoria celor susceptibile să atragă o asemenea sancțiune.

Or, în fapt, starea de incompatibilitate a intimatului reclamant a fost reținută prin raportare la cele 6 facturi descrise în centralizatorul la fl. 90 vol. II dosar fond, fiind emise de către S.C. C. S.R.L. către S.C. B. S.R.L. pentru vânzarea de produse, facturi care, prin raportare la dispozițiile art. 1650 C. civ. și art. art. 155 alin. (1) și (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, sub imperiul cărora au fost emise, constituie contracte de furnizare de produse, ce se circumscriu interdicției prevăzute de art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Ca urmare, cum starea de incompatibilitate a reclamantului intimat exista și prin raportare la S.C. B. S.R.L., soluția instanței de fond cu privire la acest aspect apare ca fiind greșită.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul formulat de recurenta pârâtă Agenția Națională de Integritate și, rejudecând, va respinge acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 112 din 27 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, respinge acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 3 iunie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.