ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1513/2021

Ședința publică din data de 11 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. 6123/*6/28.02.2019, emis de pârâta Agenția Națională de Integritate, obligarea pârâtei la retragerea de pe website-ul a propriu a comunicatului de presă din 28 februarie 2019 intitulat "Comunicat - Incompatibilitate - poziția 3 - A., Secretar al comunei Gura Văii, Județul Bacău" și "obligarea Agenției Naționale de Integritate la publicarea pe website-ul propriu, în cadrul secțiunii "Hotărâri definitive și irevocabile ale instanțelor de judecată" a hotărârii pronunțată în prezenta cauză.

Prin sentința nr. 65 din data de 11 iunie 2019, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și a dispus anularea Raportului de evaluare nr. x/28.02.2019.

Împotriva sentinței nr. 65 din data de 11 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate.

În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488

8

alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă arată că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material și a prevederilor:

- art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, "Calitatea de funcționar public este incompatibilă cu orice altă funcție publică decât cea în care a fost numit, precum și cu funcțiile de demnitate publică";

- art. 94 alin. (2) lit. c) din același act normativ, "Funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nun pot desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate, după cum urmează: (...) c) în cadrul regiilor autonome, societăților comerciale ori în alte unități cu scop lucrativ din sectorul public".

Dispozițiile art. 95 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 stipulează "Raportul de serviciu se poate suspendă la cererea motivată a funcționarului public, pentru un interes personal legitim, în alte cazuri decât cele prevăzute la alin. (1) și la art. 94 alin. (1), pe o perioadă cuprinsă între o lună și 3 ani", iar art. 96 alin. (3) "Pe perioada suspendării raportului de serviciu autoritățile și instituțiile publice au obligația să rezerve postul aferent funcției publice. Obligarea acestuia se face, pe o perioadă determinată, în condițiile legii. Pe perioada suspendării, raporturile de serviciu ale funcționarilor publici nu pot înceta și nu pot fi modificate decât din inițiativa sau cu acordul funcționarului public în cauză", fapt constatat și prin modificările raportului de serviciu al persoanei evaluate intervenite pe perioada suspendării.

Potrivit art. 117 din același act normativ "Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice, coroborat cu art. 49 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 53/2003 Codul muncii:

- alin. (2) "Suspendarea contractului individual de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat și a plății drepturilor de natura salariala de către angajator".

- alin. (3) "Pe durata suspendării pot continua sa existe alte drepturi și obligații ale părților decât cele prevăzute la alin. (2), dacă prin legi speciale, prin contractul colectiv de muncă aplicabil, prin contracte individuale de muncă sau regulamente interne nu se prevede altfel".

Astfel, recurenta-pârâtă arată că au fost încălcate dispozițiile art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003 întrucât, în perioada 31.10.2016 (data angajării în funcția de consilier juridic la societatea comercială) - 02.05.2018 (data încetării contractului individual de muncă), persoana evaluată a deținut concomitent funcția publică de secretar al comunei Gura Văii, Județul Bacău și funcția de consilier juridic în cadrul S.C. B. S.A., societate comercială de interes public local, al cărui acționar unic este municipiul Onești.

Astfel, nu poate constitui cauză de înlăturare a acestui caz de incompatibilitate cele reținute de instanța de fond că în perioada suspendării raporturilor de serviciu nu a îndeplinit nicio activitate din fișa postului specifică funcției publice de pe care a fost suspendat și a beneficiat doar de remunerația specifică personalului contractual, întrucât suspendare raporturilor de serviciu reprezintă în realitate o suspendare a principalelor sale efecte - prestarea muncii și plata salariului - ce se manifestă printr-o încetare temporară a ducerii la îndeplinire a atribuțiilor specifice din fișa postului, restul drepturilor și obligațiilor (printre care și obligația respectării regimului incompatibilităților aplicabile funcției publice) are rezultă din contract continuând să se aplice.

Având în vedere că un funcționar public al cărui raport de muncă a fost suspendat nu își pierde calitatea de funcționar public, ci doar întrerupe exercitarea funcției publice, recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluție s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 11 martie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va admite recursul, pentru următoarele considerente:

Intimatul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. 6123/*6/28.02.2019, emis de pârâta Agenția Națională de Integritate, obligarea pârâtei la retragerea de pe website-ul a propriu a comunicatului de presă din 28 februarie 2019 intitulat "Comunicat - Incompatibilitate - poziția 3 - A., Secretar al comunei Gura Văii, Județul Bacău" și "obligarea Agenției Naționale de Integritate la publicarea pe website-ul propriu, în cadrul secțiunii "Hotărâri definitive și irevocabile ale instanțelor de judecată" a hotărârii pronunțată în prezenta cauză.

Prima instanță a admis, în parte, cererea dedusă judecății și a dispus anularea Raportului de evaluare nr. x/28.02.2019, reținând în esență că, în perioada octombrie 2016 - mai 2018 intimatul-reclamant nu a exercitat nicio atribuție în calitate de secretar al U.A.T. Gura Văii, acestea fiind preluate de o altă persoană, precum și faptul că nu a primit nici un drept salarial și nici nu s-au reținut sau vărsat contribuțiile la bugetul de stat și la bugetul asigurărilor sociale și de sănătate.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Astfel, prin motivele de recurs recurenta-pârâtă a invocat încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor art. 94 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, a prevederilor art. 95 și 96 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, respectiv art. 117 coroborat cu art. 49 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.

Înalta Curte constată că potrivit motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest motiv este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este greșită.

Astfel, conform prevederilor art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței și exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare:

"Funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate, după cum urmează: în cadrul regiilor autonome, societăților comerciale ori în alte unități cu scop lucrativ din sectorul public", cu excepția exercitării funcției sau activității în domeniul didactic, al cercetării științifice, al creației literar-artistice, așa cum se menționează în mod expres la art. 96 din același act normativ. Aceste dispoziții sunt de strictă interpretare și nu permit funcționarului public să dețină două funcții în același timp, chiar dacă exercitarea funcției publice de secretar al U.A.T. Comuna Gura Văii ar fi fost preluată de către o altă persoană.

Cu privire la suspendarea din funcția publică deținută, cerere admisă prin Dispoziția 223/31.10.2011, Înalta Curte constată că potrivit art. 95 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, raportul de serviciu se suspendă la inițiativa funcționarului public în următoarele situații:

a) concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani, în condițiile legii;

b) concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap pentru afecțiunile intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani;

b^1) concediu de acomodare;

c) desfășurarea unei activități în cadrul unor organisme sau instituții internaționale, în alte situații decât cele prevăzute la art. 94 alin. (1) lit. c);

d) pentru participare la campania electorală;

e) pentru participarea la grevă, în condițiile legii.

Aceste dispoziții reglementează în mod concret cazurile în care raportul de serviciu se suspendă la inițiativa funcționarului public, iar în speța de față intimatul-reclamant nu s-a aflat în niciuna dintre situațiile menționate.

Potrivit art. 96 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, pe perioada suspendării raportului de serviciu autoritățile și instituțiile publice au obligația să rezerve postul aferent funcției publice. Ocuparea acestuia se face, pe o perioadă determinată, în condițiile legii. Pe perioada suspendării, raporturile de serviciu ale funcționarilor publici nu pot înceta și nu pot fi modificate decât din inițiativa sau cu acordul funcționarului public în cauză. Perioada suspendării raporturilor de serviciu în condițiile art. 94 alin. (1) lit. c) și art. 95 alin. (1) lit. a)-c) se consideră vechime în funcția publică.

Din perspectiva acestor dispoziții legale, instanța de control judiciar constată că soluția instanței de fond, de admitere a acțiunii intimatului-reclamant a fost fundamentată pe un raționament de interpretare greșit, în contradicție cu dispozițiile Legii nr. 188/1999 și Legii nr. 161/2003 cu modificările și completările ulterioare, menționate mai sus, care sunt de strictă interpretare și aplicare.

Potrivit acestor dispoziții legale, starea de incompatibilitate nu este condiționată de exercitarea efectivă a funcției publice, de faptul că funcționarul public este remunerat sau nu, ci prevede în mod clar că deținerea cumulativă a unor funcții atrage incompatibilitatea persoanei în cauză.

Nu poate fi reținută motivarea instanței de fond cu privire faptul că în perioada octombrie 2016 - mai 2018 intimatul-reclamant nu a exercitat atribuții în calitate de secretar al U.A.T. Gura Văii, acestea fiind preluate de o altă persoană, precum și faptul că nu a primit nici un drept salarial și nici nu s-au reținut sau vărsat contribuțiile la bugetul de stat și la bugetul asigurărilor sociale și de sănătate, întrucât pe perioada suspendării raportului de serviciu funcționarul public își păstrează, respectiv deține în continuare funcția publică în care a fost numit prin act administrativ, cât și calitatea de funcționar public, independent de exercitarea efectivă a funcției publice, respectiv a atribuțiilor aferente acesteia, ori de faptul că este remunerat sau nu.

Această soluție rezultă și din interpretarea teleologică a textelor de lege, având în vedere scopul urmărit de legiuitor în momentul elaborării acesteia, starea de incompatibilitate nefiind condiționată de exercitarea efectivă a funcției publice și nici de remunerarea sau nu a funcționarului public, situații care ar fi fost prevăzute în mod expres în dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu modificările și completările ulterioare.

În fapt, pe perioada suspendării raportului de serviciu, se suspendă îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, respectivului funcționar public precum și drepturile salariale aferente respectivei funcții publice, regimul incompatibilităților cât și cel al conflictelor de interese, rămân aplicabile respectivului funcționar public pe perioada suspendării din funcția publică, pe care acesta o deține în continuare.

În acest sens, relevante sunt și dispozițiile art. 49 alin. (2) și alin. (3) din Codul muncii potrivit cărora, suspendarea contractului individual de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat și a plății drepturilor de natura salariala de către angajator.

Concluzionând, Înalta Curte constată că în perioada 31.10.2016 (data angajării în funcția de consilier juridic la societatea comercială) - 02.05.2018 (data încetării contractului individual de muncă), intimatul-reclamant a deținut atât funcția publică de secretar al Comunei Gura Văii, Județul Bacău, cât și funcția contractuală de consilier juridic în cadrul S.C. B. S.A., încălcând regimul incompatibilităților prin nerespectarea dispozițiilor art. 92 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003.

În consecință, Înalta Curte apreciază că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., aspect în raport de care hotărârea primei instanțe va fi casată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și rejudecând, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 65 din 11 iunie 2019 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 martie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.