ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3776/2023

Ședința publică din data de 12 septembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, la data de 27.12.2022, sub nr. x/2022, reclamanții A., încadrată în funcția de REFERENT DE SPECIALITATE gr.ll la U.M. 02000 Buzău, B., încadrată în funcția de REFERENT DE SPECIALITATE gr. III la U.M. 02000 Buzău, C., încadrată în funcția de ECONOMIST la U.M. 01847 Buzău, D., încadrată în de INSPECTOR DE SPECIALITATE 1 la U.M. 02000 Buzău, E., încadrată în funcția de economist II la U.M. 01847 Buzău, au solicitat în contradictoriu cu pârâtele MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, prin reprezentant DIRECȚIA GENERALĂ JURIDICĂ; MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE - DIRECȚIA GENERALĂ MANAGEMENT RESURSE UMANE prin reprezentant DIRECȚIAGENERALĂ JURIDICĂ; MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE - U.M. 02000 Buzău prin reprezentant DIRECȚIA GENERALĂ JURIDICĂ; MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE - U.M. 01847 Buzău, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună:

- obligarea pârâtelor să stabilească posturile contractuale pe care le ocupă ca funcții publice de stat - corespunzătoare clasei și gradului profesional ale funcției publice raportat la condițiile de vechime în specialitatea studiilor fiecăreia începând cu data de 22.11.2019 (trei ani anteriori plângerii prealabile) și să comunice ANFP modificările intervenite;

- obligarea pârâtelor să emită ordinele de numire a reclamantelor pe funcțiile publice de stat astfel stabilite, în condițiile prevăzute de art. 612 din actul normativ invocat, începând cu data de 22.11.2019;

- obligarea pârâtelor la achitarea diferenței dintre salariile efectiv încasate si cele datorate - corespunzătoare funcției publice rezultată in condițiile menționate anterior, actualizate cu dobânda legală penalizatoare și indicele de inflație, începând cu data de 22.11.2019 până la data plății efective.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Hotărârea Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 110/2023 pronunțată la data de 16.02.2023 în dosar nr. x/2022 Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a reținut, în esență că cererea de chemare în judecată poartă asupra refuzuluil pârâților, apreciat nejustificat de către reclamante, de a stabili posturile contractuale pe care le ocupă acestea ca funcții publice de stat.

Potrivit art. 2 alin. (2) C. proc. civ. Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

Potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ. Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Potrivit art. 406 C.adm. Autoritățile și instituțiile publice care au prevăzute în statele de funcții posturi de natură contractuală, care presupun desfășurarea unor activități dintre cele prevăzute la art. 370 alin. (1) - (3), stabilesc funcții publice în condițiile prevăzute la art. 407.

Potrivit art. 407 C. adm. Funcțiile publice se stabilesc pe baza activităților prevăzute la art. 370 alin. (1) - (3), pentru fiecare autoritate și instituție publică, prin act administrativ al conducătorului acesteia, respectiv prin hotărâre a consiliului județean sau, după caz, a consiliului local.

Reclamantele sunt angajate la Unitatea Militară 02000 Buzău și Unitatea Militară 01847 Buzău, iar finalitatea urmărită prin formularea primului capăt de cerere este aceea de modificare a organigramei unităților militare la care reclamantele sunt angajate, prin stabilirea posturilor de natură contractuală pe care reclamantele le ocupă, ca funcții publice.

Celelalte două capete de cerere sunt subsumate primului capăt de cerere.

Raportat la art. 1, art. 28 alin. (1), art. 6 alin. (1) lit. g), art. 17 alin. (1) din Legea nr. 346/2006 și art. 52 din Legea nr. 546/2006, dar și la obiectul cererii de chemare în judecată, competența soluționării cauzei aparține Curții de Apel Ploiești, secția SCAF, întrucât actul administrativ asimilat este emis de o autoritate publică centrală, respectiv Ministerul Apărării Naționale.

Dispozițiile art. 556 Cod adm., invocate de reclamante, concretizează voința legiuitorului de a da în competența instanțelor de contencios administrativ soluționarea litigiillor care vizează drepturi ale personalului din cadrul autorităților publice, chiar dacă acesta își desfășoară activitatea în temeiul unui contract individual de muncă.

Textul de lege face însă trimitere la instanța de judecată competentă potrivit legii.

Or, pentru considerentele expuse, în cauză, aceasta este curtea de apel.

Tribunalul Buzău nu apreciază ca incidente dispozițiile art. 356 Cod adm., potrivit cărora "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe."

Potrivit art. 371 alin. (1) C.adm. Funcționarul public este persoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică, iar potrivit art. 374 alin. (1) C.adm. Raporturile de serviciu se nasc și se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condițiile legii.

Or, prezenta cauză nu are ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, întrucât reclamantele fac parte din categoria personalului contractual.

Chiar dacă s-ar aprecia că litigiul este unul care vizează nașterea raportului de serviciu și ca atare, de competența tribunalului, finalitatea urmărită prin intermediul capătului principal de cerere se circumscrie mai degrabă art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât acesta are ca obiect emiterea, de către autoritatea publică centrală, a unui act administrativ prin care să se modifice organigrama unităților militare pârâte, nașterea raporturilor de serviciu ale reclamantelor fiind subsecventă acesteia.

Ca urmare a declinării competenței, dosarul a fost înregistrat la data de 16.03.2023 pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a de contencios administrativ și fiscal, sub același număr.

Hotărârea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 85 pronunțată la data de la 04.05.2023 Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a admis la rându-i excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secția de contencios administrativ și fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a reținut, în esență că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantele au solicitat obligarea pârâtelor să stabilească posturile contractuale pe care le ocupă ca funcții publice de stat - corespunzătoare clasei și gradului profesional ale funcției publice raportat la condițiile de vechime în specialitatea studiilor fiecăreia începând cu data de 22.11.2019 (trei ani anteriori plângerii prealabile) și să comunice ANFP modificările intervenite; obligarea pârâtelor să emită ordinele de numire a reclamantelor pe funcțiile publice de stat astfel stabilite, în condițiile prevăzute de art. 612 din actul normativ invocat, începând cu data de 22.11.2019;obligarea pârâtelor la achitarea diferenței dintre salariile efectiv încasate si cele datorate - corespunzătoare funcției publice rezultată in condițiile menționate anterior, actualizate cu dobânda legală penalizatoare și indicele de inflație, începând cu data de 22.11.2019 până la data plății efective.

Având în vedere statutul pe care il solicită în speță reclamantele (funcționar public) prin emiterea ordinelor de numire în funcția publică de stat prin prisma cauzei invocate, respectiv art. 406 din Codul administrativ (Autoritățile și instituțiile publice care au prevăzute în statele de funcții posturi de natură contractuală, care presupun desfășurarea unor activități dintre cele prevăzute la art. 370 alin. (1)-(3), stabilesc funcții publice în condițiile prevăzute la art. 407) precum și drepturile de natura salarială decurgând din acest statut, tinând cont de natura specifică a raportului juridic dedus judecății, a reținut curtea de apel că, în cauză devin aplicabile dispozițiile speciale ale art. 536 din Codul administrativ, ce reglementează Competența de soluționare a cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Față de aceste considerente, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și, în consecință, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe reclamantele A., B., C., D. și E., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale, prin Direcția Generală Juridică, Ministerul Apărării Naționale-Direcția Generală Management Resurse Umane, prin reprezentant Direcția Generală Juridică, Ministerul Apărării Naționale - U.M. 02000 Buzău, prin Direcția Generală Juridică, și Ministerul Apărării Naționale - U.M. 01847 Buzău, prin Direcția Generală Juridică, în favoarea Tribunalului Buzău, secția de contencios administrativ și fiscal.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Analizând prezentul conflict negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate, de obiectul litigiului și de normele legale incidente cauzei, Înalta Curte stabilește competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

În speță, conflictul privește competența materială de soluționare a cauzei și s-a ivit în soluționarea cauzei în primă instanță.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că obiectul prezentei cauze îl constituie cererea reclamantelor prin care solicită:

Potrivit art. 407 din Codul administrativ, "Funcțiile publice se stabilesc pe baza activităților prevăzute la art. 370 alin. (1) - (3), pentru fiecare autoritate și instituție publică, prin act administrativ al conducătorului acesteia, respectiv prin hotărâre a consiliului județean sau, după caz, a consiliului local."

Așadar, finalitatea urmărită prin formularea primului capăt de cerere este aceea de modificare a organigramei UM 02000 Buzău și UM 01847 Buzău, la care reclamantele sunt angajate, prin stabilirea posturilor de natură contractuală pe care le ocupă, ca funcții publice.

Celelalte două capete de cerere sunt subsumate acestui prim capăt de cerere care vizează obligarea unei autorități publice centrale la emiterea unui act administrativ, astfel cum permit dispozițiile art. 407 din Codul administrativ. Abia după emiterea acestui act administrativ se naște calitatea de funcționar public al reclamantelor, putând fi exercitate și celelalte drepturi care vizează emiterea ordinelor de numire în funcțiile publice de stat și, respectiv, plata unor eventuale diferențe salariale.

Nu pot fi reținute ca incidente cauzei prevederile art. 536 din Codul administrativ, eronat reținute de Curtea de Apel Ploiești, întrucât aceste prevederi stabilesc competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public (cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe).

Așadar, competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului este atrasă de calitatea reclamantului de funcționar public.

Or, reclamantele sunt încadrate în funcții contractuale, calitatea de funcționar public a acestora fiind dependentă și subsidiară emiterii de către conducătorii autorităților angajatoare a actului administrativ prevăzut de art. 407 din Codul administrativ și, ulterior, emiterii actului administrativ de numire în funcțiile publice astfel stabilite.

Potrivit art. 371 alin. (1) din Codul administrativ, "Funcționarul public este persoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică.", iar, potrivit art. 374 alin. (1), "Raporturile de serviciu se nasc și se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condițiile legii."

În lipsa emiterii anterioare a unui act administrativ de numire, raportul de serviciu avut în vedere de prevederile art. 536 din Codul administrativ nu s-a născut, astfel că nici competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului nu poate fi reținută.

A aprecia în sens contrar presupune a admite, anterior administrării probelor și deliberării în baza acestora, că, prin simpla formulare a unor pretenții printr-o cerere de chemare în judecată, reclamantele au calitatea de funcționar public sau, cel puțin, că activitățile stabilite în baza unui contract de muncă sunt specifice unei funcției publice.

Or, în condițiile în care reclamantele nu au calitatea de funcționar public, raportat la dispozițiile art. 371 alin. (1) din Codul administrativ, prezenta cauză nu are ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, reclamantele făcând parte din categoria personalului contractual.

Așadar, în acord cu Tribunalul Buzău și Înalta Curte, în regulator de competență constată că cererea de chemare în judecată constă în refuzul pârâtului, apreciat nejustificat de către reclamante, de a stabili posturile contractuale pe care le ocupă acestea ca funcții publice de stat, raportat la dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ce prevăd că " Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal."

Prin urmare, întrucât finalitatea urmărită prin intermediul capătului principal de cerere constă în emiterea, de către o autoritate publică centrală - Ministerul Apărării Naționale - a unui act administrativ prin care să se modifice organigrama unităților militare pârâte, nașterea raporturilor de serviciu ale reclamantelor fiind subsecventă acesteia, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ce atrag competența materială de soluționare a cauzei în favoarea curții de apel.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va stabili competența materială de soluționare în primă instanță a cauzei având ca obiect cererea formulată de cererea formulată de reclamantele A., B., C., D. și E. în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Apărării Naționale prin Direcția Generală Juridică, Ministerul Apărării Naționale - Direcția Generală Management Resurse Umane prin reprezentant Direcția Generală Juridică, Ministerul Apărării Naționale - U.M. 02000 Buzău prin Direcția Generală Juridică, Ministerul Apărării Naționale - U.M. 01847 Buzău prin Direcția Generală Juridică în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența materială de soluționare a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamantele A., B., C., D. și E. în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Apărării Naționale prin Direcția Generală Juridică, Ministerul Apărării Naționale - Direcția Generală Management Resurse Umane prin reprezentant Direcția Generală Juridică, Ministerul Apărării Naționale - U.M. 02000 Buzău prin Direcția Generală Juridică, Ministerul Apărării Naționale - U.M. 01847 Buzău prin Direcția Generală Juridică în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 12 septembrie 2023.