ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3669/2023

Ședința publică din data de 29 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, secția Civilă - complet de fond specializat în soluționarea cauzelor în materie de litigii de muncă și asigurări sociale la data de 26.10.2022, sub nr. x/2022, reclamanții A., B., C., D., E., F. (grefier arhivar) - personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe și G.- personal conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe, H. (grefier pensionar), I., J. și K. - personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc și L.- personal conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc, M. și N.- personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria întorsura Buzăului și O. - personal conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Întorsura Buzăului au chemat în judecată pe părțile pârâte Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Mureș, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Prahova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, solicitând instanței să dispună obligarea pârâților la:

2.1. Hotărârea Tribunalului Covasna, secția Civilă, Complet de fond specializat în soluționarea cauzelor în materiile litigii de muncă și asigurări sociale

Prin sentința civilă nr. 130 din data de 2 februarie 2023, pronunțată de Tribunalul Covasna, secția Civilă, Complet de fond specializat în soluționarea cauzelor în materiile litigii de muncă și asigurări sociale s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că litigiul nu este unul clasic de dreptul muncii, prin cerere fiind contestată situația creată de niște acte administrative, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 7 din Secțiunea I a Capitolului VIII din Anexa V a Legii nr. 153/2017.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 617 din data de 7 aprilie 2023, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale, a declinat competența de soluționare cauzei în favoarea Tribunalului Covasna, secția Civilă, Complet de fond specializat în soluționarea cauzelor în materiile litigii de muncă și asigurărilor sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că, prin raportare la petitul acțiunii, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 7, Cap. VIII din Anexa VI la Legea-cadru nr. 153/2017 și că nu există alte dispoziții speciale prin care să fie instituită competența materială a instanțelor de contencios administrativ.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că "există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior și-au declarat necompetența".

Reclamanții au învestit instanța cu o acțiune prin care au solicitat obligarea pârâților la acordarea unui număr de 50 de zile de concediu de odihnă suplimentar, aferent perioadei 2018-2022, precum și pentru viitor a câte 10 zile pe an de concediu de odihnă suplimentar, până la eliberarea din funcție a reclamanților, obligarea pârâților Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, Pachetul de pe lângă Curtea de Apel Prahova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, la plata indemnizației de concediu aferente acestor zile, cu aplicarea actualizării și a dobânzii legale penalizatorii începând cu data nașterii dreptului și până la plata efectivă.

Față de obiectul acțiunii, astfel cum a fost indicat de reclamanți, plata unor diferențe de drepturi salariale prin raportare la concediu anual suplimentar, precum și temeiul de drept indicat, printre care și dispozițiile art. 149, art. 38, art. 272 din Codul muncii, Înalta Curte reține că prezentul litigiu nu se circumscrie sferei contenciosului administrativ, așa cum este definit de legiuitor prin dispozițiile art. 2 lit. f) si art. 8 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că în cuprinsul acțiunii nu se formulează critici de nelegalitate ale actelor administrative emise de ordonatorul de credite, nu se solicită anularea unor astfel de acte și nu se critică un eventual refuz de emitere a unor acte administrative prin care să se stabilească o altă salarizare, ci se solicită, în principal, obligarea pârâților la plata unor drepturi salariale pe care reclamanții le considera cuvenite și neplătite.

Totodată, Înalta Curte reține că legiuitorul a prevăzut competența materială și teritorială exclusivă a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal doar în cazul litigiilor având ca obiect plângerile formulate de personalul vizat împotriva hotărârilor prin care se soluționează contestația împotriva actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale.

În ceea ce privește litigiile privind drepturile salariale ale personalului din familia ocupațională Justiție, în afara situației circumstanțiate prevăzute la art. 7, Cap. VIII din Anexa VI la Legea-cadru nr. 284/2010 și la art. 7 alin. (1) Capitolul VIII din Anexa V din Legea-cadru nr. 153/2017, legiuitorul nu a instituit alte norme speciale, prin care să atribuie competența de soluționare instanțelor de contencios administrativ, astfel că acestea urmează a intra sub jurisdicția muncii.

Acestea fiind stabilite, Înalta Curte constată că instanța competentă material a soluționa litigiul de față este instanța specializată în dreptul muncii, raportul juridic dedus judecății intrând în categoria conflictelor de muncă, iar nu a contenciosului administrativ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Covasna.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanții C., G., K., O., D., H., L., B., F., J., N., A., E., I., M. și pe pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Prahova, Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Mureș, în favoarea Tribunalului Covasna.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 29 iunie 2023.