ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 540/2022

Ședința publică din data de 1 februarie 2022

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin cererea înregistrată la data de 06.03.2020, sub nr. dosar de mai sus, părțile reclamante A., B., C., D., E., F. (grefier arhivar) - personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Stântu Gheorghc și G.- personal conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sfanții Gheorghe, H. (grefier pensionar), I., J. și K. - personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc și L.- personal conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc, G. și M.- personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria întorsura Buzăului și N. - personal conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria întorsura Buzăului, au chemat în judecată pe părțile pârâte Ministerul Public- Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație Și Justiție, Parchetul de pe Lângă Curtea De Apel Brașov, Parchetul de pe Lângă Tribunalul Covasna, Parchetul de pe Lângă Tribunalul Mureș, Parchetul de pe Lângă Curtea DE Apel Mureș, Școala Națională de Grefieri solicitând instanței să dispună obligarea pârâților la:

- la calcularea și plata drepturilor bănești reprezentând dobânda legală pentru sumele recunoscute administrativ - prin Decizia nr. 88 din 18.06.2018 și Decizia nr. 90 din 18.06.2018, emise de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov - ca fiind datorate și neplătite, începând cu data la care trebuia plătit fiecare venit salarial lunar astfel mărit și până la plata integrală a sumelor cuvenite;

- actualizarea drepturilor astfel rezultate în funcție de rata inflației calculată la data plății efective și cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin încheierea din data de 4 martie 2021 și încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 16 martie 2021, Tribunalul Covasna, secția Civilă a admis excepția necompetenței materiale a completului de litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Covasna și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de părțile reclamante A., B., C., D., E., F. (grefier arhivar) - personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Stântu Gheorghc și G.- personal conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sfanții Gheorghe, H. (grefier pensionar), I., J. și K. - personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc și L.- personal conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc, G. și M.- personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria întorsura Buzăului și N. - personal conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria întorsura Buzăului, toți cu domiciliul procesual ales la grefier M. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Întorsura Buzăului cu sediul în oraș Întorsura Buzăului, județul Covasna în contradictoriu cu părțile pârâte Ministerul Public- Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în București, b-dul x, nr. 14, Parchetul de pe Lângă Curtea de Apel Brașov, cu sediul în Brașov, județul Brașov; Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, cu sediul în municipiul Sfântu Gheorghe, strada x, nr. 7, județ Covasna; Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, cu sediul în municipiul Targu Mureș, județul Mureș, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Mureș, cu sediul în municipiul Târgu Mureș, strada x, nr. 23, județul Mureș, Școala Națională de Grefieri cu sediul în București București în favoarea favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul Covasna a reținut incidente dispozițiile art. 7 din Secțiunea I a Capitolului VIII din Anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017 și faptul că obiectul de chemare în judecată vizează dobânda legală pentru sumele recunoscute administrativ - prin Decizia nr. 88 din 18.06.2018 și Decizia nr. 90 din 18.06.2018, emise de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov - ca fiind datorate și neplătite.

Or, față de cererea reclamanților care contestă situația creată de cele două acte administrative, Decizia nr. 88 din 18.06.2018 și Decizia nr. 90 din 18.06.2018 emise de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și solicită plata de dobânzi pentru neexecutarea la termen a celor dispuse prin cele două acte administrative, acest litigiu este de competența instanței de contencios administrative, respectiv secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

Prin urmare, tribunalul a constatat că excepția de necompetență materială este întemeiată și, potrivit art. 132 alin. (3) C. proc. civ., a trimis dosarul Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 1454 din 19 octombrie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Covasna, a constatat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel București a reținut că instanța competentă este Tribunalul Covasna, raportul juridic pe care se grefează petitul acțiunii fiind un raport juridic de muncă sui generis care intră sub incidența dispozițiilor legale din Codul muncii, respectiv art. 1, art. 231, art. 278 alin. (2), art. 266, art. 269 din Codul muncii și art. 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Antamând și considerentele Deciziei nr. 16/26.09.2016 publicate în Monitorul Oficial nr. 110/09.02.2017, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a interpretat dispozițiile art. 1, art. 231 și art. 278 alin. (2) din Legea nr. 53/2003- Codul muncii, art. 55 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 și art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, Curtea a stabilit competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Covasna.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalului Covasna, secția civilă, având în vedere următoarele considerente:

Reclamanții A., B., C., D., E., F. (grefier arhivar) - personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Stântu Gheorghc și G.- personal conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sfanții Gheorghe, H. (grefier pensionar), I., J. și K. - personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc și L.- personal conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Secuiesc, G. și M.- personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria întorsura Buzăului și N. - personal conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria întorsura Buzăului prin acțiunea cu care a sesizat instanța au solicitat:

- calcularea și plata drepturilor bănești reprezentând dobânda legală pentru sumele recunoscute administrativ - prin Decizia nr. 88 din 18.06.2018 și Decizia nr. 90 din 18.06.2018, emise de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov - ca fiind datorate și neplătite, începând cu data la care trebuia plătit fiecare venit salarial lunar astfel mărit și până la plata integrală a sumelor cuvenite;

- actualizarea drepturilor astfel rezultate în funcție de rata inflației calculată la data plății efective și cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică. Înalta Curte, arată că obiectul acțiunii în contencios administrativ este configurat de dispozițiile exprese ale art. 52 din Constituția României și ale art. 1 alin. (1) și (8) din Legea nr. 554/2004, în sensul că persoana care se consideră vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ sau prin refuzul rezolvării unei cereri adresate unei autorități publice poate sesiza instanța de contencios administrativ pentru anularea, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei.

Problema care a generat conflictul de competența între cele două instanțe privește stabilirea competenței materiale procesuale, din perspectiva obiectului și a naturii juridice a litigiului, Tribunalul Covasna făcând aplicarea în cauză a dispozițiilor dispozițiilor art. 7 din Secțiunea I a Capitolului VIII din Anexa V a Legii-cadrul nr. 153/2017, iar Curtea de Apel București a dispozițiilor art. 1, art. 231, art. 278 alin. (2), art. 266, art. 269 din Codul muncii și art. 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011.

În raport de pretențiile reclamanților din cererea introductivă, Înalta Curte apreciază că prezentul litigiu se află în competența de soluționare a instanței specializate în litigii muncă/civile, nefiind o cauză de contencios administrativ și fiscal.

Așa fiind, în contenciosul administrativ, cererea privind recunoașterea unui drept sau a unui interes legitim și repararea pagubei cauzate este subsecventă cererii îndreptate împotriva unui act administrativ tipic sau asimilat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în caz contrar, competența revenind instanțelor civile.

Înalta Curte constată că, obiect al contestării, în acțiunea de față, îl reprezintă, astfel cum rezultă din petitele cererii de chemare în judecată obligarea pârâților la plata unor drepturi bănești, constând în diferențele de drepturi salariale pretins cuvenite lor reprezentate de dobânda legală pentru sumele recunoscute administrativ ca fiind datorate și neplătite, începând cu data la care trebuia plătit fiecare venit salarial lunar și până la plata integrală a sumelor cuvenite și actualizarea drepturilor astfel rezultate în funcție de rata inflației calculată la data plății efective și cu indicele prețurilor de consum.

Astfel, chiar dacă reclamanții se raportează la Deciziile nr. 88 din 18.06.2018 și nr. 90 din 18.06.2018, emise de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, ca fiind actele administrative care recunosc drepturile salariale restante pentru perioada 09.04.2015 - 31.12.2017 și neachitate, nicăieri în cuprinsul cererii cu care a fost învestită instanța de contencios administrativ nu se face referire la anularea unui act administrativ, în cazul de față al ordinului antemenționat sau la un refuz de rezolvarea a unei cereri sau la vreo vătămare adusă reclamantului printr-un act administrativ, în sensul pe care Legea contenciosul administrativ îl dă acestor concepte.

Așadar, obiectul cauzei nu se circumscrie prevederilor art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, respectiv nu privește anularea unui act administrativ emis de pârât, cu consecința recunoașterii dreptului pretins sau a interesului legitim și reparării pagubei cauzate reclamantului prin emiterea actului administrativ pretins vătămător și nici refuzul nejustificat de a soluționa o cerere adresată autorității. Reclamanții pretind plata/acordarea unor sume de bani, ca urmare a neplății la timp a unor drepturi salariale recunoscute anterior, iar acțiunea în despăgubiri vizează diferențe salariale pe care susțin că nu le-ar fi fost acordate, nefiind, așadar, formulată ca un petit accesoriu al unei acțiuni în anularea unui act administrativ.

În același sens, nu sunt incidente nici dispozițiile art. 7 Cap. VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017, aceste prevederi neputând fi extinse prin analogie la orice litigii având ca obiect drepturile salariale ale personalului din familia ocupațională Justiție, întrucât, fiind norme speciale, se aplică strict în ipoteza reglementată de către legiuitor. Or, atunci când legiuitorul a dorit ca litigiile privind anumite categorii profesionale să nu intre sub jurisdicția muncii, ci să fie soluționate de către instanțele de contencios administrativ, a prevăzut-o expres, prin instituirea unor norme speciale de atribuire a competenței.

În concluzie, cererea de chemare în judecată are ca scop ocrotirea unor drepturi bănești, prin obligarea pârâtului la aplicarea unor decizii deja emise, motiv pentru care Înalta Curte constată că prezentei cauze îi sunt aplicabile dispozițiile Codului muncii și art. 208 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind conflictele individuale de muncă.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., G., M., N. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Mureș, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, Școala Națională de Grefieri, în favoarea Tribunalului Covasna, secția civilă.