ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3649/2022

Ședința publică din data de 21 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 17.09.2020 sub nr. x/2019 reclamantul A., în contradictoriu cu Fondul de Garantare a Asiguraților (F.G.A.) a formulat contestație împotriva Deciziei F.G.A. nr. 10.783/07.11.2017, solicitând instanței să dispună:

Prin sentința civilă nr. 375/2020 din 5 iunie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: "A admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare A Asiguraților.

A anulat în parte decizia nr. 10783/07.11.2017 în ceea ce priveste solutia referitoare la cererea privind acordarea daunelor materiale.

A obligat pe parata sa emita o decizie motivata în ceea ce priveste cererea reclamantului privind acordarea daunelor materiale.

A menținut decizia în ceea ce privește solutia pronunțată cu privire la acordarea daunelor morale.".

Împotriva sentinței civile nr. 375/2020 din 5 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a formulat recurs în temeiul dispozițiilor art. 488 pct. 5 și 6 din C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În susținerea motivului prevăzut de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat că prin nepronunțarea instanței de fond asupra solicitării de efectuare a unei expertize medico-legale s-au încălcat principiile procesului civil, respectiv dreptul la apărare și principiul contradictorialității.

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut în esență că instanța de fond nu s-a pronunțat pe o cerere în probațiune esențială în soluționarea justă a cauzei, respectiv pe solicitarea de efectuare a unei expertize medico-legale care să dovedească starea de sănătate actuală. În acest mod a fost încălcat dreptul la un process echitabil în sensul art. 6 paragraf 1 din CEDO, mai susține recurentul.

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, apreciind că hotărârea recurată este temeinică și legală.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și raportat la prevederile legale, Înalta Curte reține că recursul este nefondat, în limitele și în considerarea celor în continuare arătate.

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 5) C. proc. civ., "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității", este nefondat. Acesta vizează neregularități de ordin procedural sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., care definește nulitatea ca fiind sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă, fiind absolută, atunci când cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes public, și relativă, în cazul în care cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes privat.

Concret, s-a imputat primei instanțe faptul că a încălcat dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare și principiul contradictorialității, prin aceea că nu s-a pronunțat pe o cerere în probațiune esențială în soluționarea justă a cauzei, respectiv pe solicitarea de efectuare a unei expertize medico-legale care să dovedească starea de sănătate actuală a recurentului.

Raportat la motivele invocate de recurent, Înalta Curte constată că nu există neregularități de ordin procedural care să fie sancționate cu nulitatea.

Înalta Curte apreciază că nu au fost încălcate prevederile art. 13, art. 14 C. proc. civ. și dreptul la un proces echitabil, în maniera în care a procedat prima instanță la soluționarea fondului cauzei.

Lecturând încheierile de ședință aflate la dosarul cauzei rezultă că instanța de fond a făcut toate demersurile necesare în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele invocate.

Astfel, prin încheierea de ședință din data de 21.05.2020, pentru asigurarea respectării dreptului la apărare și a principiului contradictorialității, instanța de fond a dispus comunicarea către avocatul reclamantului a notelor scrise depuse de pârât și acordat cuvîntul pe probe.

Avocatul reclamantului a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză medico-legală cu obiectivele așa cum au fost indicate în cererea de chemare în judecată.

Potrivit aceleiași încheieri instanța a rămas în pronunțare asupra probelor și pe fondul cauzei.

Actele dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel București demonstrează că participanții la proces au fost legal citați și prezenți în sala de ședință, iar instanța de judecată în virtutea rolului activ a depus toate diligențele în vederea stabilirii stării de fapt și de drept din speță, în scopul aflării adevarului și pentru justa soluționare a cauzei.

În acest context, nefondat se reclamă încălcarea dreptului de la un proces echitabil, sau a dispozițiilor art. 13 și 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Faptul că instanța a apreciat sau nu utilitatea unor probe nu poate fi în niciun caz imputat acesteia ca și o încălcarea a dreptului la apărare sau la un proces echitabil, față de dispoziții art. 264 C. proc. civ. potrivit cărora "În vederea stabilirii existenței sau inexistenței faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviințate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare.".

Sarcina aprecierii probelor revine instanței, care va trebui să analizeze toate probele administrate, atât în mod individual, cât și în ansamblul lor. Urmare a analizei efectuate, motivat, instanța va putea înlătura anumite probe în funcție de utilitatea lor, de convingerea pe care acestea i-o creează, de conduita părților, manifestată cu privire la proba în cauză, ceea ce înseamnă că o atare măsură procesuală este lăsată la aprecierea judecătorului.

Totodată, probele aflate la dosar se vor aprecia ținându-se seama și de refuzul nejustificat al unei părți de a prezenta probele scrise certe, a căror administrare nu poate avea loc decât cu acordul ei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte conchide că nefondat reclamă recurentul în calea de atac, încălcarea dreptului la un proces echitabil.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui text de lege: "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Un atare motiv de casare se justifică prin prisma faptului că în lipsa oricăror considerente, a unor considerente contradictorii sau străine de natura pricinii, nu se poate aprecia dacă soluția adoptată este sau nu rezultatul cercetării fondului cauzei.

Observând textul art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., pretins a fi încălcat de către instanța de fond, se desprinde necesitatea arătării motivelor de fapt și de drept ce au format convingerea instanței, precum și a celor pentru care au fost înlăturate cererile părților. Concluzionând, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar, ea constituind astfel o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și, implicit, singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.

Un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanțiile date de art. 6.1 din Convenția Europeană privind Drepturile Omului, include, printre altele, dreptul părților de a fi în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, aceasta implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv, real și consistent al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența în determinarea situației de fapt (a se vedea hot. CEDO din 28.04.2005 în cauza Albina c. României și hot. CEDO din 15.03.2007 în cauza Gheorghe c. României).

În speță, în susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant a invocat nemotivarea asupra solicitării de efectuare a unei expertize medico-legale care să dovedească starea de sănătate actuală a recurentului.

Circumstanțiind aspectele de ordin teoretic la speța dedusă judecății, instanța de control judiciar constată că judecătorul fondului a făcut analiza susținerilor părților și a probatoriului administrat, prin prisma normelor legale incidente în materie, expunând în mod logic si gradual considerentele care au fundamentat soluția adoptată, raportat la criticile formulate prin cererea introductivă.

Astfel, motivarea hotărârii atacate este clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar, sub acest aspect Înalta Curte constatând că sentința primei instanțe cuprinde o motivare adecvată soluției pronunțate, cu arătarea considerentelor de fapt și de drept care au condus la adoptarea acestei soluții și a arătat care sunt motivele pentru care a respins solicitările reclamantului.

Pe de altă parte, susținerile părții referitoare la inexistența unor argumente concrete referitoare la proba solicitată, reflectă dezacordul acesteia în privința argumentelor care au stat la baza soluției pronunțate, fără a susține motivul de casare invocat.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 375/2020 din 5 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 iunie 2022.