ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3638/2022

Ședința publică din data de 21 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea declinată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia prin sentința nr. 189/CAF/2020 a Tribunalului Alba, reclamanta A., în contradictoriu cu parata Agenția Națională De Administrare Fiscala - Direcția Generala de Control Venituri Persoane Fizice, Direcția Persoane Fizice Risc Fiscal, Serviciul Verificări Fiscale Brașov, a solicitat instanței ca prin hotărâre ce va pronunța să dispună: anularea actului administrativ nr. x/10.12.2019 emis de către parata si obligarea acesteia la emiterea unui alt act administrativ prin care sa se dispună suspendarea inspecției fiscale.

Prin sentința civilă nr. 120/2020 din 7 octombrie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: "A admis în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agentia Natională de Administrare Fiscală și cu pârâtul Serviciul Verificări Fiscale Brasov.

A anulat răspunsul nr. x/10.12.2019, emis de pârâta Agenția Natională de Administrare Fiscală.

A respins ca rămas fără obiect petitul privind obligarea pârâtei la emiterea unui act administrativ prin care sa se dispună suspendarea inspecției fiscale.

A luat act că reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.".

Împotriva sentinței nr. 120/2020 din 7 octombrie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotararii și rejudecand cauza, în principal, admiterea exceptia inadmisibilitatii cererii și respingerea acțiunea ca atare, iar în subsidiar respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În susținerea cererii de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta pârâtă arată că prin întâmpinarea formulată la fond a solicitat, pe cale de excepție, respingerea cererii ca inadmisibilă motivat de faptul că reclamanta nu este subiectul unei proceduri de inspecție fiscală, ci de verificare fiscală, prevazută la Capitolul IV din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală cu modificările și completările ulterioare - Verificarea situației fiscale personale de către organul fiscal central, aspect în raport de care dispoziția legală indicată în cererea de suspendare, respectiv art. 127 lit. j) din Codul de procedură fiscală, nu este aplicabilă.

Așadar, adresa de răspuns x/10.12.2019 nu are caracterul unui act administrativ susceptibil de a fi atacat în temeiul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ însă motivele formulate în susținerea excepției inadmisibilității acțiunii vizau faptul că procedura suspendării verificării fiscale este specifică verificarilor în curs, ceea ce nu era cazul în speță, arată recurenta. I

În speta, reclamanta avea posibilitatea legală de a solicita amânarea datei de începere a verificării, pentru motive justificate, în conformitate cu art. 141 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 207/2015, aspect în legătura cu care a fost informată prin Avizul de verificare nr. x/162/30.10.2019.

Conform Avizului de verificare nr. x/162/30.10.2019, data stabilită pentru începerea verificării situației fiscale personale a fost 09.12.2019.

Prin cererea nr. x/02.12.2019, reclamanta a solicitat "suspendarea inspecției fiscale în baza art. 127 alin. (1) lit. j) și alin. (3) Codul de procedură fiscală,"

Prin adresa de raspuns nr. x/10.12.2019 organul de verificare a informat reclamanta că, în speță, nu este îndeplinită conditia prevazuta de art. 142 alin. (1) lit. c) din Legea 207/2015 din Codul de procedură fiscală referitoare la suspendarea verificării fiscale.

Având în vedere cele mai sus mentionate recurenta apreciază că instanța de fond nu a analizat și nu s-a pronuntat asupra excepției inadmisibilității cererii în raport de motivele invocate.

In conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Normele de drept material greșit aplicate în cauza sunt dispozitiile art. 141 alin. (1) lit. d) și art. 142 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 207/2015, susține recurenta.

În completarea celor anterior învederate arată recurenta că cererea reclamantei este inadmisibilă în raport de data formularii cererii de suspendare, data la care procedura de verificare nu era începută și că reclamanta avea posibilitatea legală de a solicita amânarea datei de începere a verificării, pentru motive justificate, în conformitate cu art. 141 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 207/2015, astfel cum organul de verificare i-a comunicat acesteia prin Avizul de verificare nr. x/162/30.10.2019.

În ceea ce privește informarea reclamantei cu privire la posibilitatea desemnării unui reprezentant în relatia cu organul de verificare fiscală, care să furnizeze informațiile solicitate, având în vedere ca cererea de suspendare a fost formulată prin avocat B., instanța de fond a apreciat în mod greșit ca acesta constituie refuzul nejustificat al organului de verificare fiscală.

Faptul ca organul de verificare a informat reclamanta cu privire la dispozitiile art. 138 alin. (14), asupra posibilității desemnării unui reprezentant în relatia cu organul de verificare fiscală, care să furnizeze informațiile solicitate, nu echivalează cu motivarea refuzului de soluționare favorabilă a cererii de suspendare formulată de reclamantă, cum în mod eronat susține instanța de fond.

Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând recursul, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prealabil, Înalta Curte respinge excepția nulității recursului pentru nemotivare invocată de intimata reclamantă apreciind că, în mod formal, criticile recurentei se circumscriu cazurilor de casare reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte constată că, deși recurenta-pârâtă și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., criticile sale nu se circumscriu decât cazului de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că invocarea acestor prevederi a fost făcută strict formal, întrucât recurenta-pârâtă nu a prezentat nicio critică ce poate fi subsumată acestui motiv de nelegalitate, respectiv nu a prezentat argumente privitoare la lipsa motivelor pe care se întemeiază hotărârea ori la prezentarea unor considerente contradictorii ori străine de natura cauzei.

Reține Înalta Curte că reclamanta a primit din partea pârâtei avizul de verificare fiscală nr. 162 aferent dosarului cu nr. x/30.10.2019, privind verificarea situației fiscale a reclamantei cu privire la impozitul pe venit.

Drept urmare, a formulat cererea cu nr. x/02.12.2019, prin care a solicitat suspendarea inspecției fiscale in baza art. 127 alin. (1) lit. j) si alin. (3) Cor procedură fiscală, menționând că o are în îngrijire pe minora C., nefiind în măsură să se deplaseze de la Alba Iulia la Brașov în repetate rânduri, din motive obiective și umane lesne de înțeles.

Conform adresei pârâtei cu nr. x/10.12.2019, a cărei anulare se solicită, cererea reclamantei de suspendare a inspecției fiscale a fost respinsă, pârâta apreciind că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 142 alin. (1) lit. c) Codul de procedură fiscală, respectiv pentru motivul că reclamanta este reprezentată de doamna avocat B. care îi acordă asistență juridică și o reprezintă în cadrul acțiunii de control despre care a fost înștiințată prin avizul inițial.

Primul set de critici formulat prin cererea de recurs vizând soluția instanței de fond de respingere a excepției inadmisibilității solicitării de anulare a adresei de răspuns nr. x/10.12.2019, în condițiile legale și procedurale permise de Codul de procedură fiscal, sunt nefondate.

Înalta Curte reține că este corectă aserțiunea instanței de fond în sensul că acestă adresă de răspuns nu reprezintă un act administrativ fiscal în sensul Legii nr. 207/2015 sau un act administrativ propriu-zis în sensul Legii nr. 554/2004, ci reprezintă refuzul explicit al pârâtei, exprimat prin adresa contestată, de a soluționa favorabil cererea reclamantei de suspendare a inspecției fiscale.

În ipoteza exprimării unui refuz de soluționare și pentru înlăturarea unei eventuale vătămări cauzate, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (2) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, remediul procesual recunoscut părții este cel prevăzut de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv o cerere în anularea acestui refuz înaintată direct instanței de contencios administrativ.

Totdată, potrivit dispozițiilor art. 2 alin 1 lit. i) din legea nr. 554/2004, reprezintă refuz nejustificat de soluționare a unei cereri - exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.

Or, este clar că urmare a formulării cererii de suspendare a inspecției fiscale, organul fiscal a comunicat reclamantei un refuz de soluționare a acestei cereri întemeiat pe un singur argument, refuz care constituie obiectul acțiunii promovate de reclamantă în prezentul dosar.

În ceea ce privesc crticile vizând încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 141 alin. (1) lit. d) și art. 142 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 207/2015, Înalta Curte le apreciază a fi întemeiate.

Așadar, potrivit dispozițiilor art. 141 - Avizul de verificare

(1) Avizul de verificare prevăzut la art. 138 alin. (5) cuprinde:

a) temeiul juridic al verificării;

b) data de începere a verificării;

c) perioada ce urmează a fi supusă verificării;

d) posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a verificării. Amânarea se poate solicita o singură dată, pentru motive justificate;

e) solicitarea de informații și înscrisuri pentru verificare, cu mențiunea că înscrisurile într-o limbă străină trebuie însoțite de traducerea în limba română, certificată de traducători autorizați de Ministerul Justiției, potrivit art. 8;

f) solicitarea de depunere a declarației de patrimoniu și de venituri.

(2) Cererea de amânare prevăzută la alin. (1) lit. d) se soluționează în termen de cel mult 5 zile de la data înregistrării acesteia. În situația în care organul fiscal central a aprobat amânarea datei de începere a verificării fiscale, comunică persoanei fizice data la care a fost reprogramată acțiunea de verificare fiscală.

(3) Prin avizul de verificare, persoana fizică este înștiințată că are dreptul de a beneficia de asistență de specialitate sau juridică.

Art. 142 - Suspendarea verificării dispune în sensul că:

(1) Verificarea situației fiscale personale poate fi suspendată când este îndeplinită una dintre

următoarele condiții și numai dacă neîndeplinirea acesteia împiedică finalizarea verificării:

a) pentru efectuarea unei expertize potrivit prezentului cod;

b) pentru efectuarea de cercetări în vederea identificării unor persoane sau în vederea stabilirii realității unor tranzacții;

c) la solicitarea scrisă a persoanei fizice ca urmare a apariției unei situații obiective, confirmată de organul fiscal central desemnat pentru efectuarea verificării, care conduce la imposibilitatea continuării verificării. Pe parcursul unei verificări, persoana fizică poate solicita suspendarea acesteia doar o singură dată;

d) pentru solicitarea unor informații suplimentare de la terțe persoane sau de la autoritățile fiscale similare din alte state;

e) la propunerea structurii care coordonează activitatea de verificare fiscală a persoanelor fizice, pentru valorificarea unor informații rezultate din alte verificări, primite de la alte autorități sau instituții publice ori de la terți.

(2) Data de la care se suspendă acțiunea de verificare este comunicată persoanei fizice prin decizie de suspendare.

(3) După încetarea condițiilor care au generat suspendarea, verificarea situației fiscale personale este reluată, data acesteia fiind comunicată în scris persoanei fizice.

Potrivit normelor legale anterior citate, reclamanta avea posibilitatea legala de a solicita amânarea datei de începere a verificării, pentru motive justificate, în conformitate cu art. 141 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 207/2015, astfel cum organul de verificare i-a comunicat acesteia prin Avizul de verificare nr. x/162/30.10.2019.

În sensul celor anterior învederate, potrivit cererii aflată la dosar fond, reclamanta a solicitat în baza art. 127 lit. j) Codul de procedură fiscală suspendarea inspecției fiscale.

Art. 127 alin. (1) lit. j) Codul de procedură fiscală prevede următoarele:,,(1) Conducătorul inspecției fiscale competent poate decide suspendarea unei inspecții fiscale în oricare din următoarele situații și numai dacă apariția acestei situații împiedică finalizarea inspecției fiscale: j) în alte cazuri temeinic justificate", nu este aplicabil în speță.

Așadar, reclamanta nu este subiectul unei proceduri de inspecție fiscală, ci de verificare fiscală, prevazută la Capitolul IV din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală cu modificările și completările ulterioare - Verificarea situației fiscale personale de către organul fiscal central, aspect în raport de care dispoziția legală indicată în cererea de suspendare, respectiv art. 127 lit. j) din Codul de procedură fiscală, nu este aplicabilă.

De asemenea, procedura suspendării este specifică procedurilor de verificare fiscală în curs de efectuare, or, în speță, data stabilită pentru începerea verificării situației personale a reclamantei este ulterioară datei formulării cererii de suspendare.

Prin Avizul de verificare nr. 162 emis sub nr. x/10.12.2019 organul de inspecție fiscală a înștiințat reclamanta cu privire la posibilitatea amânării datei de începere a verificării, pentru motive justificate, în conformitate cu art. 141 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 207/2015.

În ceea ce privește informarea reclamantei cu privire la posibilitatea desemnarii unui reprezentant în relația cu organul de verificare fiscală, care să furnizeze informațiile solicitate, având în vedere că cererea de suspendare a fost formulată prin avocat B., instanța de fond a apreciat în mod greșit ca acesta constituie refuzul nejustificat al organului de verificare fiscală.

Faptul că organul de verificare a informat reclamanta cu privire la dispozitiile art. 138 alin. (14), asupra posibilității desemnării unui reprezentant în relația cu organul de verificare fiscală, care să furnizeze informațiile solicitate, nu echivalează cu motivarea refuzului de soluționare favorabilă a cererii de suspendare formulată de reclamantă, cum în mod eronat susține instanța de fond.

Pe de altă parte, pentru prezentarea de documente reprezentând mijloace de probă, legislația fiscală nu prevede obligativitatea prezentării persoanei fizice verificate.

Contribuabilul verificat poate pune la dispoziție documente reprezentând mijloace de probă solicitate de echipa de verificare a situației fiscale personale prin mijloace electronice, prin reprezentant/împuternicit, asigurând autenticitatea originii, integrității conținutului în sensul dat de dispozițiile art. 58, art. 64 și 79 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală cu modificările și completările ulterioare:

- art. 58 alin. (1) "Contribuabilul/Plătitorul sau altă persoană împuternicită de acesta are obligația de a furniza organului fiscal informațiile necesare pentru determinarea stării de fapt fiscale.";

- art. 64 alin. (1) "În vederea stabilirii stării de fapt fiscale, contribuabilul/plătitorul are obligația să pună la dispoziție organului fiscal registre, evidențe, documente de afaceri și orice alte înscrisuri și (7) În cazul în care legea prevede depunerea de către contribuabil/plătitor de copii ale unor documente, acestea trebuie certificate de contribuabil/plătitor pentru conformitate cu originalul.";

- art. 79 alin. (1) "Contribuabilul/Plătitorul poate transmite organului fiscal competent cereri, înscrisuri sau orice alte documente și prin mijloace electronice de transmitere la distanță".

Conform împuternicirii avocațiale seria x nr. x/02.12.2019, avocat B. este împuternicita să execite următoarele activități: "asistență juridică și reprezentare control ANAF-DGCVPF-Direcția Persoane Fizice cu Risc Fiscal-Serviciul verificări fiscale Brașov, în legătură cu Aviz de verificare nr. 162 și să asiste/să reprezinte clientul în fața ANAF-DGCVPF - Direcția Persoane Fizice cu Risc Fiscal - Serviciul verificări fiscale Brașov", dosar fond.

Or, în conformitate cu dispozițiile statutului profesiei de avocat, reprezentanta reclamantei are dreptul de a asista, de a reprezenta ori de a exercita orice alte activități specifice profesiei care se nasc din contractul de asistență juridică.

În conformitate cu dispozițiile statutului profesiei de avocat, asigurarea asistenței juridice presupune furnizarea tuturor informațiilor date de client necesare asupra problemei în legătură cu care este solicitat să acorde asistență și/sau reprezentare juridică.

De asemenea, organul de verificare fiscală a informat reclamanta, prin avocat B., cu privire la dispozitiile art. 142 alin. (1) lit. c), din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la condițiile în care se poate dispune suspendarea verificării situației fiscale personale.

Dispozitiile art. 10 din Legea nr. 207/2015, privind Codul de procedură fiscală, prevăd obligația contribuabilului/plătitorului de a coopera cu organul fiscal, în vederea determinării stării de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de către acesta, în întregime, conform realității, și prin indicarea mijloacelor doveditoare care îi sunt cunoscute, cu respectarea prevederilor în materie penală și procesual penală.

De asemenea, contribuabilul/plătitorul este obligat să întreprindă măsurile în vederea procurării mijloacelor doveditoare necesare, prin utilizarea tuturor posibilităților ce îi stau la dispoziție.

Potrivit art. 73 alin. (1) din Legea nr. 207/2015, privind Codul de procedură fiscală, contribuabilul/plătitorul are sarcina de a dovedi actele și faptele care au stat la baza declarațiilor sale și a oricăror cereri adresate organului fiscal.

De asemenea, potrivit prevederilor Ordinului Președintelul Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 675/2018 privind aprobarea metodelor indirecte de stabilire a veniturilor și a procedurii de aplicare a acestora:

- art. 15 - verificarea situației fiscale personale se efectuează cu colaborarea persoanei fizice verificate;

- art. 17 - avizul de verificare se comunică persoanei fizice în conformitate cu dispozițiile art. 47 din Codul de procedură fiscală.

- art. 22 alin. (2) - Selectarea metodelor indirecte de stabilire a veniturilor se face în funcție de cerințele specifice ale acestora, de situația fiscală a persoanei fizice verificate și de natura informațiilor ori a documentelor disponibile.

Rezulta că, posibilitatea desemnării unui reprezentant în relația cu organul de verificare fiscală, care să furnizeze informațiile solicitate, nu echivalează cu lipsa unei colaborări directe între persoana fizică verificată și organul de verificare fiscală.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, va casa sentința recurată și rejudecând cauza va respinge cererea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului declarat de recurenta pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Admite recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței nr. 120/2020 din 7 octombrie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare, respinge cererea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 iunie 2022.