ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3556/2023

Ședința publică din data de 28 iunie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10 iulie 2020, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, a solicitat desființarea rezoluției Inspectorului-Sef al Inspecției Judiciare din data de 16.06.2020, nr. lucrare C20-722 și a rezoluției de clasare nr. 185/A, nr. lucrare 19-5574 din data de 17 ianuarie 2020, emisă de Direcția de inspecție pentru judecători, precum și trimiterea dosarului către Inspecția judiciara în vederea completării verificărilor.

Prin sentința civilă nr. 1433 din 21 decembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1433 din 21 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în tot a sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru lipsa dovezii calității de reprezentant, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată și recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Cererea de recurs formulată în cauză de reclamanta A. S.R.L. a fost semnată de directorul general B., fiind depusă prin serviciul poștal, la data de 09 septembrie 2021.

La termenul de judecată din 22 martie 2023, Înalta Curte a constatat că, prin încheierea din 18 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul București, secția a VII-a civilă a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței în privința recurentei-reclamante A. S.R.L., desemnând administrator judiciar provizoriu pe C.. Totodată, prin încheierea din 12 decembrie 2022, judecătorul sindic a ridicat dreptul de administrare al debitoarei, dispunând ca activitatea societății să fie condusă integral de administratorul judiciar.

În raport de mențiunile din cuprinsul cererii de recurs și de împrejurarea deschiderii procedurii insolvenței și ridicării dreptului de administrare, Înalta Curte a dispus citarea recurentei-reclamante A. S.R.L. prin administrator judiciar C., la sediul acestuia din urmă, cu mențiunea ca administratorul judiciar să precizeze dacă își însușește recursul declarat în cauză de partea pe care o reprezintă.

Prin adresa înaintată la dosarul instanței de recurs la data de 12.04.2023, administratorul judiciar C. a învederat în mod expres că nu își însușește recursul declarat de reclamantă în prezenta cauză.

Înalta Curte constată că, potrivit art. 155 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 41 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, după deschiderea procedurii insolvenței, citarea și reprezentarea în litigiu a părților supuse procedurii se realizează potrivit legii speciale. În cazul de față, vor fi avute în vedere prevederile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora atribuțiile manageriale privind debitorul supus procedurii insolvenței se exercită de administratorul judiciar, precum și dispozițiile art. 58 din Legea nr. 85/2014, care reglementează atribuțiile administratorului judiciar. Totodată, sunt incidente și dispozițiile art. 53 din aceeași lege, care reglementează situația ridicării dreptului debitorului de administrare a activității. Din cuprinsul acestor texte de lege rezultă că, după deschiderea procedurii generale a insolvenței și ridicarea dreptului de administrare, administratorul judiciar conduce activitatea persoanei juridice debitoare, deciziile luate în exercitarea activității fiind supuse controlului de oportunitate al comitetului creditorilor.

În cauză, recursul a fost declarat la data de 09 septembrie 2021, însă, ulterior acestui moment, societatea recurentă a intrat în insolvență și i-a fost ridicat dreptul de administrare, astfel că reprezentarea sa în procedurile judiciare nu mai poate fi realizată prin organele de conducere statutare ori desemnate de acestea din urmă. Este necesar, așadar, ca actele procesuale întocmite de aceste organe până la momentul intrării în insolvență să fie însușite și continuate de administratorul judiciar desemnat să realizeze procedura de insolvență, acesta fiind cel care reprezintă voința persoanei juridice la momentul soluționării căii de atac. Or, în termenul acordat în acest sens conform art. 82 alin. (1) teza I C. proc. civ., administratorul judiciar desemnat de judecătorul sindic să reprezinte debitoarea nu și-a însușit recursul semnat de directorul general, manifestarea sa de voință fiind clară în sensul necontinuării demersului judiciar inițiat de reclamantă.

În consecință, în raport de prevederile art. 82 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., pentru lipsa calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1433 din 21 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 28 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.