ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3503/2023

Ședința publică din data de 23 iunie 2023

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 17.03.2017 reclamanta A. a chemat în judecată pârâta Administrația Fondului Imobiliar, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligată pârâta să îi comunice o copie de pe actul administrativ nr. 16626/8.05.2014.

Prin sentința civilă nr. 4464/12.07.2017 a Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 31.08.2017.

1.2. Prin sentința civilă nr. 3837 pronunțată în data de 20 octombrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului Imobiliar, având ca obiect "obligația de a face", ca neîntemeiată.

1.3. Împotriva sentinței anterior menționate a declarat recurs reclamanta A., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., cu solicitarea de casare a sentinței atacate, întrucât aceasta cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei.

1.4. Prin decizia civilă nr. 4410 din 5 octombrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 3837 din 20 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2023, la data de 1 februarie 2023, recurenta - reclamantă A. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., solicitând anularea deciziei menționate la pct. I.1.4., cu consecința rejudecării recursului promovat în cauză împotriva sentinței civile nr. 3837 pronunțată în data de 20 octombrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2017.

Susținând incidența dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., contestatoarea a invocat faptul că în partea introductivă a deciziei civile nr. 4410/2021, în cadrul referatului magistratului -asistent. s-ar fi consemnat faptul că Administrația Fondului pentru Mediu a lipsit de la judecată.

În concret, față de împrejurarea că nu s-a judecat niciun moment în contradictoriu cu Administrația Fondului Mediu ci cu Administrația Fondului Imobiliar, recurenta - reclamantă A. a precizat că decizia în care s-a strecurat respectiva eroare materială este lovită de nulitate.

Își întemeiază aceste susțineri și pe dispozițiile art. 424 C. proc. civ., considerând că în mod intenționat s-a omis a se menționa numele părții procesuale adverse deoarece s-ar fi ajuns la concluzia că judecata, în realitate, se efectua în contradictoriu cu o altă parte procesuală.

Față de cele anterior arătate, a menționat că judecătorii au dat dovadă de rea-credință la soluționarea cauzei în recurs și a solicitat admiterea prezentei contestații în anulare așa cum a fost formulată.

Intimata Administrația Fondului Imobiliar, deși legal citată cu copie a contestației în anulare, nu a formulat întâmpinare în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Înalta Curte constată că prezenta contestație în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora:"(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: (…) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; (...)"

Referitor la prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., în doctrină și jurisprudența instanțelor de judecată s-a reținut că, acest motiv de contestație în anulare specială, vizează greșeli de fapt iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretarea a dispozițiilor legale sau de rezolvare a unui incident procedural. În acest sens, cu titlul exemplificativ se impune a indica că au fost apreciate ca greșeli materiale: respingerea unui recurs ca tardiv în raport de data înregistrării la instanță deși din plicul atașat rezultă că recursul a fost depus în termen la oficiul poștal, anularea recursului ca netimbrat deși la dosar se afla atașată dovada de achitare a taxei de timbru sau pentru unul din motivele de casare nu era necesară timbrarea, pronunțarea asupra legalității unei alte hotărâri, etc. .

Ccontestația în anulare nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părții care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. Legiuitorul nu a intenționat ca, pe calea contestației în anulare, să deschidă părților posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie și/sau legalitate ale hotărârii judecătorești, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ.

În speță, contestatoarea a susținut că Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de recurs, ca urmare a unei erori materiale a reținut că judecata s-a efectuat în contradictoriu cu o altă parte procesuală pasivă diferită de cea indicată de contestatoare, respectiv cu Administrația Fondului pentru Mediu în loc de Administrația Fondului Imobiliar.

Contrar alegațiilor contestatoarei, instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare constată că instanța de recurs a analizat motivul de casare formulat prin cererea de recurs, respectiv cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în considerentele deciziei, fiind prezentate argumentele care au fundamentat soluția de respingere a recursului, ca nefondat.

Așadar, nu poate fi vorba de eroare materială la soluționarea recursului, nefiind întrunită ipoteza textului procedural prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ.

Or, prin cercetarea motivelor de casare, se înțelege analiza motivelor de recurs astfel cum au fost formulate de parte prin calea de atac declarată, eroarea materială de consemnare a numelui uneia dintre părți neputând fi remediată pe calea prezentului demers procedural, partea având la dispoziție prevederea legală a îndreptării erorii materiale. Prin urmare consemnarea eronată a numelui părții intimate nu reprezintă în viziunea normei legale de a art. 502 alin. (2) pct. 2 o critică care să poată fi analizată în cadrul contestației în anularea așa cum tinde să acrediteze ideea contestatoarea.

În plus, se reține că, prin exercitarea căii extraordinare de atac a contestației în anulare pentru motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., nu poate fi cenzurat modul în care instanța de recurs, analizând motivul de casare, a înțeles să răspundă acestuia.

De altfel, din modul de redactare, dar și din conținutul motivelor contestației în anulare, contestatoarea tinde la anularea unei hotărâri cu consecința rediscutării cauzei pentru că, în opinia sa, aceasta nu a fost bine soluționată, or, o astfel de abordare nu poate fi primită.

În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a conturat ideea potrivit căreia redeschiderea procesului judecat irevocabil poate fi determinată numai de circumstanțe substanțiale și imperative, care au făcut ca erorile de fapt să devină vizibile doar la finalul unei proceduri judiciare (cauzele Mitrea c. România și Stanca Popescu c. România), ceea ce nu este cazul în speță.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că în cauză nu este incident motivul prevăzut de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., va respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 4410 din 05 octombrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, ca nefondată.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iunie 2023.