ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4410/2021

Ședința publică din data de 5 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal la data de 17.03.2017 reclamanta A. a chemat în judecată pârâta Administrația Fondului Imobiliar solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligată pârâta să îi comunice o copie de pe actul administrativ nr. 16626/8.05.2014.

Prin sentința civilă nr. 4464/12.07.2017 a Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 31.08.2017.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 3837 pronunțată în data de 20 octombrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului Imobiliar, având ca obiect "obligația de a face", ca neîntemeiată.

Cererea de recurs

Reclamanta A. a exercitat calea de atac a recursului împotriva sentinței de mai sus și, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a solicitat casarea sentinței atacate, întrucât aceasta cuprinde motive contradictorii și străine cauzei.

În dezvolvarea criticilor sale a susținut recurenta că sentința atacată cuprinde motive contradictorii pentru respingerea cauzei.

Astfel, pe de o parte, susține instanța că cererea adresată pârâtei " a fost soluționată", iar, pe de altă parte, reține că pârâta i-a comunicat faptul că nu-i poate elibera actul administrativ solicitat, în condițiile în care partea a cerut actul ca atare (în copie), nu un răspuns că nu -i poate comunica respectivul document.

Instanța susține, pe de o parte, că răspunsul pârâtei este legal, iar pe de altă parte susține că partea nu a invocat nici un motiv de nelegalitate legat de acest răspuns, ori, motivul de nelegalitate rezidă tocmai din încălcarea Legii nr. 554/2004 (art. 1 alin. (1), care trimite la un interes legitim, interes legitim ce a fost dovedit prin faptul că, la data emiterii actului 16626-08.05.2014 avea domiciliul în București.

În ceea ce privește cea de-a doua critică circumscrisă tot motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta susține că sentința atacată cuprinde și motive străine cauzei, având în vedere faptul că instanța reține că înscrisul nu cuprinde informații de interes public și, deci, nu poate admite cererea.

Ori, arată recurenta - reclamantă că nu a susținut niciodată că documentul cerut cuprinde informații de interes public, dimpotrivă, a susținut și a dovedit că înscrisul respectiv este în interesul său legitim legat de domiciliul său.

În continuare, recurenta face referiri la un alt dosar, respectiv dosarul nr. x/2014 în care doamna judecător ce a pronunțat hotărârea ce face obiectul controlului judiciar de față este parte, doamna judecător pronunțându-se și într-un alt dosar aflat pe rolul Tribunalului București ce avea ca obiect " pretenții".

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamanta A., intimata-pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu nu a formulat întâmpinare, deși cererea de recurs i-a fost comunicată în termenul legal în cadrul procedurii de regularizare.

Procedura de soluționare a recursului

În această etapă procesuală s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 19 mai 2020 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 13 octombrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților, când, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa părților, precum și faptul că niciuna dintre acestea nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a suspendat judecata recursului.

La data de 05.04.2021 recurenta -reclamantă A. a transmis prin poștă cerere de repunere pe rol a cauzei, înregistrată de instanță la data de 07.04.2021.

Prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 22.04.2021 s-a fixat termen pentru discutarea cererii recurentei-reclamante A., de repunere a cauzei pe rol, pentru data de 05 octombrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților, iar la acest moment procesual, în temeiul dispozițiilor art. 415 alin. (1) C. proc. civ., a repus cauza pe rol, urmare a cererii de redeschidere formulată de recurenta - reclamantă și, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând cauza spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii dedusă judecății.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Argumentele de fapt și de drept relevante

Recurenta - reclamantă A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat să fie obligată pârâta Administrația Fondului Imobiliar -AFI să-i comunice copie de pe actul administrativ nr. 16626/08.05.2014, arătând în esență că acest act a stat la baza întabulării domiciliului său de 25 de ani pe numele B., care nu deține titlu de proprietate și nu a avut niciodată vreo acțiune de evacuare împotriva sa din domiciliul său.

Curtea de Apel București a respins cererea formulată de reclamanta A., reținând în esență că cererea reclamantei a fost soluționată, prin Adresa nr. x/6.12.2016 comunicându-i-se că actul administrativ a cărui comunicare o solicită nu îi poate fi comunicat, deoarece conține date cu caracter personal, conform Legii nr. 677/2001 și a Deciziei nr. 37/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Constatând că, prin cererea de face obiectul judecății, reclamanta nu a invocat vreun motiv de nelegalitate legat de răspunsul dat de autoritatea pârâtă, în sensul de a face susțineri cu privire la caracterul informațiilor (de interes public sau privat) deținute de respectivul înscris, judecătorul de fond a reținut netemeinicia cererii reclamantei, răspunsul pârâtei fiind legal.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar care constată că sunt nefondate criticile recurentei, întemeiate exclusiv pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În cadrul acestui motiv de recurs, recurenta - reclamantă a susținut ca fiind contradictorie reținerea instanței de fond, care, pe de o parte a constat că cererea reclamantei a fost soluționată, iar pe de altă parte, a reținut că pârâta i-a transmis faptul că nu-i poate comunica actul administrativ solicitat, în condițiile în care recurenta a solicitat actul ca atare și nu un răspuns.

De asemenea, a mai susținut recurenta că, pe de o parte instanța a reținut că răspunsul pârâtei este legal, iar, pe de altă parte, a susținut că reclamanta nu a invocat nici un motiv de nelegalitate a respectivului răspuns, partea susținând că motivul de nelegalitate rezidă tocmai din încălcarea articolului 1 alin. (1) a Legii nr. 554/2004.

Aceste critici nu pot fi reținute de către instanța de control judiciar, teza prevăzută la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. referindu-se la situațiile în care există contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acțiunea este întemeiată, iar din altă parte, că nu este întemeiată, astfel că nu se poate ști ce anume a decis instanța; există contradicție între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că este întemeiată; motivarea soluției cuprinde considerente ce nu au legătură cu pricina în care a fost pronunțată soluția respectivă, atunci când considerentele reflectă un caracter antagonic, nefiind posibil de urmărit raționamentul care a stat la baza pronunțării soluției.

Analizând hotărârea ce face obiectul controlului judiciar de față, Înalta Curte nu a regăsit niciuna din aceste ipoteze, nefiind contradictorie reținerea instanței din considerentele hotărârii în sensul că cererea reclamantei a fost soluționată prin Adresa nr. x/06.12.2016 " comunicându-i-se că actul administrativ . . . . . . . . . . . . .nu îi poate fi comunicat deoarece conține date cu caracter personal".

Nici considentele " răspunsul pârâtei este legal, reclamanta neînvederând vreun motiv de nelegalalitate legat de acest răspuns" nu sunt contradictorii, instanța apreciind ca fiind legal răspunsul pârâtei și raportat la faptul că reclamanta nu a invocat vreun motiv de nelegalitate a acestuia.

Contrar susținerilor recurentei, Înalta Curte, analizând hotărârea pronunțată de prima instanță, constată că soluția adoptată este motivată și nu există contradicție între considerente sau între considerente și dispozitiv, argumentele avute în vedere în fundamentarea soluției pronunțate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reținut.

Deopotrivă, nici reținerea instanței în sensul că " înscrisul nu cuprinde informații de interes public" nu poate fi apreciată ca străină de natura cauzei, ca și când nu ar avea legătură cu pricina, acesta constituind, de fapt, motivul pentru care instanța a respins acțiunea reclamantei, neputându-se astfel reține ca fiind nejustificat refuzul pârâtei de a-i elibera documentul solicitat - " actul administrativ nr. 16626/08.05.2014".

Faptul că recurenta -reclamantă este nemulțumită de cele reținute de instanța de fond cu privire la refuzul pârâtei de a da curs cererii sale, în sensul de a-i comunica "copie de pe actul administrativ nr. 16626/08.05.2014", apreciind răspunsul acesteia, ca fiind justificat, în contextul în care documentul solicitat nu conținea informații de interes public, nu înseamnă că hotărârea cuprinde motive contradictorii sau " motive străine cauzei", pentru a fi incidente în cauză dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., cum eronat susține recurenta.

În condițiile în care reclamanta, prin cererea de chemare în judecată nu a combătut susținerile pârâtei din cadrul Răspunsului dat de autoritate, pentru a dovedi nelegalitatea acestuia, în mod corect judecătorul de primă jurisdicție a constatat că refuzul pârâtei de comunicare a actului administrativ solicitat nu poate fi apreciat ca nejustificat, neputându-se reține nesoluționarea cererii sale, raportat la dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Chiar dacă raționamentul instanței de fond este prezentat pe scurt, rezultă foarte clar de ce instanța a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Așadar, constată Înalta Curte că judecătorul fondului a motivat corespunzător soluția pronunțată și a furnizat un răspuns pertinent solicitărilor reclamantei. Chiar dacă a făcut acest lucru pe scurt, în opinia instanței supreme, judecătorul fondului s-a conformat exigențelor impuse de art. 425 din C. proc. civ.

Așa fiind, Înalta Curte reține că soluția adoptată a fost motivată corect și corespunzător, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamanta A., ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate, ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 3837 din 20 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 octombrie 2021.