ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3498/2022

Ședința publică din data de 15 iunie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII- a contencios administrativ și fiscal la data de 27.03.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară a formulat plângere împotriva dispoziției inspectorului judiciar șef B. în dosarul x și în dosarul y și a solicitat instanței să dispună măsurile legale pentru a fi înlăturat din funcție și trimis in judecată Inspectorul Sef al Inspecției Judiciare pentru exercitarea cu rea credință a îndatoririlor de serviciu, constituindu-se și parte civilă cu suma de 1.000.000 RON.

1.2. Hotărârea pronunțată în cauză

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 941 din 12.10.2020, a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect plângere împotriva dispoziției Inspectorului judiciar șef în dosarele x și y, ca neîntemeiată.

A admis excepția de inadmisibilitate în privința capătului de cerere având ca obiect tragerea la răspundere a inspectorului judiciar sef și constituirea ca parte civilă și a respins acest capăt de cerere, ca inadmisibil .

Totodată, a respins în rest cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs reclamantul A., în condițiile art. 493 C. proc. civ.

Invocând ca temei al cererii de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin argumentele prezentate în susținerea motivelor de nelegalitate, recurentul a făcut trimitere la normele de drept prevăzute de Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, prevede la art. 74 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 317/2004, republicată care reglementează procedura plângerii adresate inspectorului-șef împotriva rezoluției de clasare prevăzute la art, 45 alin. (4), inclusiv soluțiile care pot fi dispuse și modalitatea/termenul de contestare la instanță.

Față de acestea a solicitat, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În continuare, recurentul expune nemulțumiri vizând dosarele în care aceasta a avut calitatea de parte, criticând modul de soluționare a unor cereri, administrarea probatoriului și soluțiile pronunțate în cauzele respective.

1.4. Apărările formulate în cauză

Legal citată, intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind în esență că hotărârea instanței de fond este motivată și dată cu interpretarea corectă a normelor de drept material incidente în speță.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 20 ianuxrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 15 iunie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar și față de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reține că este nefondat recursul de față, astfel că urmează a fi respins, în temeiul art. 496 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed:

Astfel, mai întâi, trebuie spus că așa cum reiese din art. 483, art. 488 C. proc. civ., scopul recursului este acela de a supune instanței de recurs doar examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, ceea ce presupune realizarea doar a unui control de legalitate cu privire la hotărârea atacată, fără a se putea reaprecia starea de fapt stabilită de instanța de fond, și, în mod implicit, fără a se putea reanaliza probele întrucât reanalizarea probelor implică reanalizarea situației de fapt.

Totodată, este de observat că, în motivarea recursului, recurentul-reclamant nu invocă critici de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, exprimându-și nemulțumirea față de soluția dată de instanța de fond, fără a arăta care sunt argumentele juridice pentru care apreciază că instanța a pronunțat o soluție care este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, adică nu a criticat soluția instanței de apel sub aspectul considerentelor prezentate în cuprinsul sentinței și care au condus la soluția contestată.

Verificând sentința recurată, prin prisma criticilor de nelegalitate formulate de recurentă, vizând modalitatea de soluționare a cererii adresate pârâtei, Înalta Curte reține următoarele:

Este de necontestat că, prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București sub nr. x/2020, reclamantul A. a formulat contestație împotriva dispozițiilor inspectorului șef din dosarul nr. x și din dosarul y, solicitând instanței să dispună măsurile legale pentru a fi înlăturat din funcție și trimis în judecată inspectorul-șef al Inspecției Judiciare pentru exercitarea cu rea-credință a îndatoririlor de serviciu, constituindu-se și parte civilă cu suma de 1.000.000 RON.

Curtea a avut în vedere împrejurare că reclamantul a înaintat la Consiliul Superior al Magistraturii plângeri prin care a contestat legalitatea rezoluțiilor de clasare nr. 9/A/03.01.2020 și nr. 4276/A/10.12.2019.

Consiliul Superior al Magistraturii, în condițiile art. 6

1

O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, a redirecționat plângerile formulate de reclamant către Inspecția Judiciară, iar aici au fost înregistrate în mod greșit ca petiții la Biroul Relații cu Publicul, primind numerele de înregistrate x și y.

În aceste împrejurări, Curtea de apel a constată că Biroul Relații cu Publicul a soluționat cele două plângeri din perspectiv O.G. nr. 27/2002 privind soluționarea petițiilor, respectiv a comunicat reclamantului care este calea procedurală pe care o poate urma o parte care este nemulțumită de rezoluția de clasare emisă de Inspecția Judiciară și de rezoluția inspectorului-sef prin care a fost soluționată plângerea prealabilă, conform art. 45

1

alin. (3) Legea nr. 317/2004.

Ulterior, raportat la conținutul plângerilor formulate de reclamant, acestea au fost înregistrate în cadrul Inspecției Judiciare ca plângeri prealabile împotriva rezoluțiilor de clasare nr. 9/A/03.01.2020 și nr. 4276/A/10.12.2019, soluția pe fondul plângerilor urmând a fi formulată de inspectorul șef, potrivit art. 45

1

alin. (1) și (2) Legea nr. 317/2004.

În ceea ce privește asupra excepției inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect plângere împotriva dispoziției Inspectorului judiciar șef în dosarele P 20-8918 și y, instanța a reținut în mod corect că adresele contestate cuprind răspunsul la plângerile adresate de reclamant și calificate de pârâtă inițial ca "petiții" în sensul O.G. nr. 27/2002 privind activitatea de soluționare a petițiilor, iar potrivit art. 8 din Legea 554/204(dreptul comun în materia contenciosului administrativ) partea care se consideră vătămată prin răspunsul formulat de autoritatea publică la cererea formulată, poate formula acțiune în fața instanței de contencios administrativ.

În acest context Curtea a reținut că, din punct de vedere procedural, cererea reclamantului de contestare a adreselor de răspuns P 20-8918 și y este admisibilă, astfel încât excepția invocată apare ca neîntemeiată.

În ceea ce privește răspunsurile formulate de pârâtă prin adresele nr. x din 02.03.2020 și nr. y din 02.03.2020, intanța a reținut că acestea corespund exigențelor O.G. nr. 27/2002 și nu se impune cenzurarea acestora, soluționarea pe fondul plângerilor urmând a fi efectuată de inspectorul-șef conform art. 45

1

alin. (1) și (2) Legea nr. 317/2004.

Astfel, așa cum s-a menționat anterior, reclamantul a înaintat la Consiliul Superior al Magistraturii două plângeri prin care a contestat legalitatea rezoluțiilor de clasare nr. 9/A/03.01.2020 și nr. 4276/A/10.12.2019.

Consiliul Superior al Magistraturii, în condițiile art. 6

1

din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, a redirecționat plângerile formulate de reclamant către Inspecția Judiciară, iar aici au fost înregistrate inițial ca petiții" la Biroul Relații cu Publicul, primind numerele de înregistrare x și y. Biroul Relații cu Publicul a soluționat cele două plângeri din perspectiv O.G. nr. 27/2002 privind soluționarea petițiilor, respectiv a comunicat reclamantului care este calea procedurală pe căFe^cT poate urma o parte care este nemulțumită de rezoluția de clasare emisă de Inspecția Judiciară și de rezoluția inspectorului-șef prin care a fost soluționată plângerea prealabilă, conform art. 45

1

alin. (3) Legea nr. 317/2004, republicată.

Ulterior, raportat la conținutul plângerilor formulate, acestea au fost înregistrate în cadrul Inspecției Judiciare ca plângeri prealabile împotriva rezoluțiilor de clasare nr. 9/A/03.01.2020 și nr. 4276/A/10.12.2019, soluția pe fond urmând a fi comunicată de inspectorul-șef, potrivit art. 45

1

alin. (1) și (2) din Legea nr. 317/2004, republicată.

Cu aceste argumente, Curtea în mod corect a reținut că răspunsurile formulate de Inspecția Judiciară prin adresele nr. x din 02.03.2020 și nr. y din 02.03.2020 corespund exigențelor O.G. nr. 27/2002, soluționarea pe fondul plângerilor urmând a fi efectuată de inspectorul-șef conform art. 45

1

alin. (1) și (2) Legea nr. 317/2004, republicată.

Asupra capătului de cerere având ca obiect tragerea la răspundere a inspectorului-șef și constituirea ca parte civilă, Curtea în mod justificat a reținut că este inadmisibil, având în vedere că stabilirea răspunderii penale a unei persoane, șî implicit stabilirea răspunderii civile a acesteia prin raportare la eventuala infracțiune săvârșită, se poate realiza doar în cadrul unui proces penal conform dispozițiilor C. proc. pen., iar nu în cadrul unei acțiuni formulate în fața unei instanțe de contencios administrativ și fiscal.

Considerentele curții de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situația de fapt care se degajă din înscrisurile administrate.

Este de menționat că art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează încălcarea legii de drept substanțial (material), încălcare ce poate îmbrăcă mai multe aspecte: aplicarea unui text de lege străin situației de fapt; extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia, textului de lege corespunzător situației de fapt i s-a dat o interpretare greșită; violarea unor principii generale de drept.

Instanța de control judiciar reține că din interpretarea textelor de lege aplicabile rezultă că instanța de judecată nu efectuează ea însăși o procedură disciplinară, neputând analiza dacă faptele imputate atrag sau nu o răspundere disciplinară a magistratului.

Instanța de judecată este chemată să analizeze exclusiv legalitatea actului administrativ contestat, în condițiile Legii nr. 554/2004.

Înalta Curte reține că, în raport cu elementele constitutive ale abaterii disciplinare reclamate.

Conform art. 97 din Legea nr. 303/2004:

"(1) Orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducătorii instanțelor ori ai parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligațiilor profesionale în raporturile cu justițiabilii ori săvârșirea de către aceștia a unor abateri disciplinare.

(2) Exercitarea dreptului prevăzut la alin. (1) nu poate pune în discuție soluțiile pronunțate prin hotărârile judecătorești, care sunt supuse căilor legale de atac."

Totodată, potrivit prevederilor art. 99 din Legea nr. 303/2004 "constituie abatere disciplinară:

t) exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni. Sancțiunea disciplinară nu înlătură răspunderea penală."

Înalta Curte arată că regimul juridic al soluționării petițiilor adresate unei autorități sau instituții publice este reglementat de O.G. nr. 27/2002.

Biroul Relații cu Publicul a soluționat cele două plângeri din perspectiva O.G. nr. 27/2002 privind soluționarea petițiilor, respectiv a comunicat reclamantului care este calea procedurală pe care o poate urma o parte care este nemulțumită de rezoluția de clasare emisă de Inspecția Judiciară și de rezoluția inspectorului-șef prin care a fost soluționată plângerea prealabilă, conform art. 45

1

alin. (3) Legea nr. 317/2004, republicată.

Ulterior, raportat la conținutul plângerilor formulate, acestea au fost înregistrate în cadrul Inspecției Judiciare ca plângeri prealabile împotriva rezoluțiilor de clasare nr. 9/A/03.01.2020 și nr. 4276/A/10.12.2019, soluția pe fond urmând a fi comunicată de inspectorul-șef, potrivit art. 45

1

alin. (1) și (2) din Legea nr. 317/2004, republicată.

Cu aceste argumente, Curtea în mod corect a reținut că răspunsurile formulate de Inspecția Judiciară prin adresele nr. x din 02.03.2020 și nr. y din 02.03.2020 corespund exigențelor O.G. nr. 27/2002, soluționarea pe fondul plângerilor urmând a fi efectuată de inspectorul-șef conform art. 45

1

alin. (1) și (2) Legea nr. 317/2004, republicată.

În concluzie, în mod corect a punctat judecătorul fondului că este neîntemeiat fondul cererii reprezentat de anularea adreselor de răspuns x din 02.03.2020 și y din 02.03.2020. Reclamantul a înaintat la Consiliul Superior al Magistraturii două plângeri prin care a contestat legalitatea rezoluțiilor de clasare nr. 9/A/03.01.2020 și nr. 4276/A/10.12.2019.

Nu în ultimul rând, asupra capătului de cerere având ca obiect tragerea la răspundere a inspectorului-șef și constituirea ca parte civilă, Curtea în mod justificat a reținut că este inadmisibil, având în vedere că stabilirea răspunderii penale a unei persoane, șî implicit stabilirea răspunderii civile a acesteia prin raportare la eventuala infracțiune săvârșită, se poate realiza doar în cadrul unui proces penal conform dispozițiilor C. proc. pen., iar nu în cadrul unei acțiuni formulate în fața unei instanțe de contencios administrativ și fiscal.

Pentru toate considerentele expuse, în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea recursului, se constată că susținerile reclamantului nu au relevanța atribuită prin motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Cum în raport de motivele invocate recursul nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte în baza dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. va respinge recursul promovat de reclamant ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 941 din 12.10.2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iunie 2022.