ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3494/2022

Ședința publică din data de 15 iunie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.05.19, sub nr. x/2019, reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 19683/10.04.2019 emisă de FGA și obligarea FGA la plata sumelor de 4.665,38 RON și 9389,81 RON reactualizate cu indicele de inflație reprezentând cheltuieli de spitalizare acordate persoanelor vătămate A. si B., suma stabilită în dosarul nr. x/2012.

1.2. Sentința pronunțată de Curtea de Apel București

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 509 din 30.06.2020, a admis în parte cererea formulată de reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a anulat Decizia nr. 19683/10.04.2019 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților și, în consecință a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 4665,38 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare.

Totodată, a respins în rest cererea, ca neîntemeiată.

1.3. Recursul declarat în cauză

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea în tot a cererii de chemare în judecată.

A criticat recurentul - pârât sentința atacată, în esență, sub următoarele aspecte:

În motivarea recursului, se arată că instanța de judecata a interpretat greșit legislația aplicabilă respectiv prevederile din art. 4 al Legii nr. 213/2015, art. 320 din Legea nr. 95/2006.

Legea nr. 213/2015 prevede că Fondul de garantare a asiguraților asigură efectuarea plații indemnizațiilor/despăgubirilor din disponibilitățile sale, către creditorii de asigurări deținători ai unei/unor creanțe de asigurare, potrivit condițiilor și plafonului de garantare prevăzut de aceasta lege.

Legea condiționează plata creditorului de asigurări de existența unei creanțe de asigurare în patrimoniul acestuia. Unitățile spitalicești nu sunt deținătoare de creanțe de asigurare, în condițiile în care acestea sunt definite în mod expres de lege prin raportare directă la contractul de asigurare.

Fondul garantează plata despăgubirilor în baza unei obligații izvorâte din contracte de asigurare, facultative si obligatorii, conform scopului prevăzut de Legea nr. 213/2015, și nu din alte raporturi juridice.

Unitatea medicală nu se încadrează în categoria persoanelor îndrituite să solicite direct despăgubiri de la asigurător (formulând o acțiune în pretenții civile sau o cerere de despăgubire), nefiind o persoana păgubită prin vătămare corporala sau deces ori prin avarierea sau distrugerea de bunuri.

A susținut recurentul - pârât că intimatul - reclamant s-a prevalat de dispozițiile sentinței penale care a consfințit că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în privința faptei asiguratului RCA pentru a solicita reparația.

În interpretarea a dispozițiilor art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, rezultă că reclamantul deține împotriva asigurătorului cel puțin o creanță chirografară, iar nu o creanță de asigurare ce poate fi acoperită din disponibilitățile fondului.

Fondul de Garantare a Asiguraților este o persoană juridică de drept public, constituită în baza Legii nr. 213/2015, cu rol și atribuții stabilite de actul normativ de înființare, distincte de cele ale unui asigurător, care nu preia ope legis obligațiile vreunui asigurător în faliment, ci are ca scop protejarea creditorilor de asigurare de consecințele insolvenței unui asigurător, raportat la faptul că Fondul de Garantare a Asiguraților este obligat să se comporte ca un profesionist în ceea ce privește utilizarea resurselor financiare de care dispune și în considerarea faptului că legiuitorul a obligat fondul să analizeze și să instrumenteze dosarele de daună și cererile de plată.

Nu în ultimul rând, recurentul-pârât a susținut că hotărârea instanței de fond încalcă competența funcțională primară a FGA de a analiza temeinicia cererii de plată.

1.4 Apărările formulate în cauză

În combaterea criticilor aduse în recurs, pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs formulate în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu menținerea sentinței civile atacate.

A arătat că furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.

A susținut faptul că subiectul activ al raportului juridic obligațional este furnizorul de servicii medicale, care are un drept de acțiune directă pentru recuperarea acestor cheltuieli, subrogându-se în toate drepturile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 26 octombrie 2020 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 15 iunie 2022, cu citarea părților.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cererea de recurs, prin prisma criticilor formulate, prin raportare la actele dosarului, precum și la dispozițiile legale și procedurale incidente, Înalta Curte constată că se impune admiterea acestuia, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., casarea sentinței recurate și, în rejudecare, obligarea pârâtului la soluționarea pe fond a cererii de plată.

Situația de fapt reținută de instanță din probele administrate

Este de necontestat că, prin sentința penală nr. 22/2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr. x/2012 a fost admisă acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova și a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă S.C. C. S.A. la plata către acesta a sumei de 9389,81 RON cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată B. și la plata sumei de 4665,38 RON cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată A., sume ce vor fi reactualizate până la data plății efective a debitului. Aceste dispoziții au fost menținute prin decizia penală nr. 1114/17.05.2013 a Curții de Apel Craiova.

Încheierea prin care s-a dispus deschiderea procedurii de faliment a asigurătorului C. S.A. a rămas definitivă la data de 28.04.2016.

Prin cererea înregistrată la pârât sub nr. x/24.11.2015, reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova a solicitat plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 4665,38 RON suportate de spital cu tratamentul acordat părții vătămate A., conform sentinței penale nr. 22/2013 pronunțată de Judecătoria Novaci.

Prin Decizia nr. 19683/10.04.2019 pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a respins cererea reclamantului Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova întrucât acesta nu are calitate de creditor de asigurare.

Curtea de Apel București, a admis în parte cererea formulată de reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a anulat Decizia nr. 19683/10.04.2019 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților și, în consecință a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 4665,38 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare.

Față de faptul că reclamantul nu a solicitat pârâtului plata sumei de 9389,81 RON, întrucât aceasta nu a fost avută în vedere la emiterea Deciziei nr. 19683/10.04.2019, instanța a concluzionat că nu poate obliga pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților direct la plata acestei sume, atâta timp cât nu a făcut obiectul deciziei contestate și nici nu a existat o solicitare de plată a acestei sume.

Pe de altă parte, din actele prezentate de părți (sentința penală nr. 22/2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr. x/2012, prin care a fost admisă acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova și a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă S.C. C. S.A. la plata către acesta a sumei de 9389,81 RON cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată B. și la plata sumei de 4665,38 RON cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată A., sume ce vor fi reactualizate până la data plății efective a debitului) instanța a constatat că reclamantul nu a solicitat de la pârâtul Fondul de garantare a asiguraților plata sumei de 9389,81 RON, ci doar a sumei de 4665,38 RON cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată A..

Or, în cadrul unui proces penal separat care a fost finalizat prin decizie definitivă, fapta sau delictul civil este deja stabilit de instanța penală care a motivat întemeiat pe disp. Legii nr. 136/1995, în sensul că pretențiile părții civile Spitatul Clinic de Urgență Craiova sunt pe deplin justificate și întemeiate pe Legea nr. 136/1995 din domeniul asigurărilor, iar răspunderea civilă propriu-zisă a fost stabilită în sarcina persoanei responsabile civilmente S.C. C. S.A. la plata către acesta a sumei de 9389,81 RON cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată B. și la plata sumei de 4665,38 RON cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată A., sume ce vor fi reactualizate până la data plății efective a debitului.

Acest aspecte juridice nu mai pot fi puse în discuție din punct de vedere obiectiv, datorită autorității de lucru judecat a sentinței penale, creanța există și se întemeiază pe norme din materia asigurărilor.

În speță, prima instanță nu a procedat corect, pe considerentul menționat anterior, având în vedere că din hotărârea penală evocată rezultă că suma solicitată cu titlu de despăgubiri a fost stabilită în mod definitiv, prin admiterea acțiunii civile formulată în procesul penal de către reclamant în contradictoriu cu persoana asigurată. În considerentele hotărârii penale s-a reținut, în esență, că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale în privința faptei asiguratului RCA, fiind avute în vedere dispozițiile art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora "Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.

Este adevărat că principiul rolului activ al judecătorului nu poate înlocui implicarea părților în exercitarea propriilor obligații și, din această perspectivă, Înalta Curte constată că un examen asupra temeiniciei cererii de plată formulată de reclamant nu a fost efectuat în primul rând de instituția pârâtă, în temeiul plenitudinii de competență funcțională primară ce îi revine potrivit legii, fondul rezumându-se la a respinge cererea reclamantului pentru considerentul formal al faptului că acesta nu ar deține calitatea de creditor de asigurare deoarece suma solicitată nu rezultă dintr-un contract de asigurare.

Reținând așadar ca validă argumentația potrivit căreia în dosarul penal menționat anterior, s-a stabilit cu putere de lucru judecat calitatea sa de creditor de asigurare, Curtea constată că se impune ca pârâtul să analizeze în fapt, în concret, temeinicia cererii de plată formulată de reclamant.

Nu în ultimul rând este de menționat că în ceea ce privește solicitarea reclamantului de actualizare a sumei de 4665,38 RON cu indicele de inflație, în mod corect instanța fondului a constatat că legea specială nu a prevăzut o garanție legală și în ceea ce privește actualizarea sumelor cu indicele de inflație, iar reclamantul nu poate pretinde stabilirea în sarcina pârâtului a altor obligații decât cele expres prevăzute de lege, în condițiile în care acesta nu preia toate drepturile și obligațiile asigurătorului, nefiind succesor universal sau cu titlu universal al acestuia.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței nr. 509 din 30.06.2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va casa în parte sentința recurată și va obliga pârâtul să soluționeze pe fond cererea de plată.

Totodată, va menține în rest sentința.

De asemenea, în raport de soluția pronunțată în recurs, dată fiind culpa procesuală a intimatului-reclamant în prezenta cauză, Înalta Curte îi va obliga pe acesta la plata către recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată in recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței nr. 509 din 30.06.2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată.

Obligă pârâtul să soluționeze pe fond cererea de plată.

Menține în rest sentința.

Obligă intimatul-reclamant la plata sumei de 100 RON către recurentul pârât, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iunie 2022.