ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3600/2021

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.07.2018, reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 14870/25.05.2018, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând anularea deciziei și obligarea FGA la plata sumei de 1882,04 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare acordate persoanei vătămate A., sume stabilite in dosarul nr. x/2016.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 5132/07.12.2018, Curtea de Apel București – secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea, a anulat decizia nr. 14870/25.05.2018 și a obligat pârâtul să emită o nouă decizie prin care să dispună plata sumei de 1.882,04 le reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței civile nr. 5132/07.12.2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În esență, criticile recurentului au vizat soluționarea cauzei de către prima instanță cu încălcarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 213/2015, art. 320 din Legea nr. 95/2006 și art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 503/2004. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurentul-pârât a apreciat că au fost interpretate și aplicate gresit dispozițiile prin care sunt definite creanța de asigurare și creditorul de asigurare, arătând că suma pretinsă de spitalul reclamant nu este o creanță de asigurare, nerezultând dintr-un contract de asigurare. F.G.A. nu are calitatea de asigurator, nu este succesor în drepturi și obligații al niciunei societăți de asigurare aflată în faliment și nici nu preia patrimoniul acestora, astfel cum rezultă din prevederile Legii nr. 213/2015 și Norma A.S.F. nr. 16/2015, care reglementează scopul constituirii Fondului, modul de funcționare și procedura administrativă de urmat. A mai apreciat recurentul-pârât că interpretarea dată de instanța de fond prevederilor art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 213/2015, privind definiția creanței de asigurări, adaugă nepermis la lege, în contextul în care acest articol nu face referire la cheltuieli de spitalizare/cheltuielile cu tratamentul medical, iar creditorul de asigurare și creanța de asigurare sunt definite expres în același art. 4, dar și în art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 503/2004. Unitatea medicală nu se încadrează în categoria persoanelor îndrituite să solicite direct despăgubiri de la asigurător, nefiind o persoană păgubită prin vătămare corporală sau deces, ori prin avarierea sau distrugerea de bunuri. De asemenea, aceasta acordă asistență medicală victimei în baza contractului de asigurare de sănătate și, fiind un furnizor de servicii, are dreptul, potrivit legii, la recuperarea cheltuielilor de spitalizare, însă aceasta nu înseamnă că asigurarea de răspundere civilă auto încheiată de persoana asigurată se extinde și asupra unor asemenea prejudicii, atât timp cât nu există prevederi legale în acest sens. Nu în ultimul rând, recurentul a susținut și faptul că unitățile medicale nu pot acționa direct asigurătorul, astfel cum rezultă din prevederile art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, interpretate și prin Decizia nr. 22/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii.

Apărările formulate de intimat Intimatul-reclamant Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ decizia nr. 14870/25.05.2018, prin care pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a respins cererea de plată nr. x/22.03.2018, pentru suma de 1882,04 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare acordate persoanei vătămate A., stabilite în cadrul dosarului penal nr. x/2016 Soluția primei instanțe, de admitere a acțiunii în sensul solicitat de reclamant, este împărtășită de către instanța de control judiciar, care reține că hotărârea atacată nu este rezultatul unei aplicări și interpretări greșite a normelor de drept material și nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților. Astfel, recurentul a arătat, în esență, că instanța de fond a interpretat/aplicat greșit dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 213/2015, art. 320 din Legea nr. 95/2006 și art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 503/2004, critici pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind neîntemeiate și cărora le va răspunde prin considerente comune în raport de finalitatea concretă a acestora. Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 213/2015 în categoria creditorilor de asigurări, în cazul asigurării de răspundere civilă, intră și persoanele păgubite, respectiv persoana îndreptățită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă. Sub acest aspect, Înalta Curte constată că prin sentința penală nr. 436 din data de 07 februarie 2017 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă la data de 26.02.2018 conform deciziei nr. 10/11.01.2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, s-a recunoscut Spitalului Clinic Județean de Urgență Craiova, calitate procesuală în raportul juridic de dezdăunare, decurgând din angajarea de cheltuieli cu spitalizarea persoanei vătămate A., urmare a săvârșirii unui accident de circulație de către numitul B., asigurat de răspundere civilă societatea C. S.A., constatându-se că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a fi acordate despăgubirile în cuantumul solicitat, pe care societatea de asigurare a fost obligată să le acopere. În raport de aspectele relevate, rezultă fără putere de tăgadă că Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova are calitatea de persoană păgubită în sensul art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 213/2005, astfel că, în acest temei, este parte în raportul de drept administrativ cu Fondul de Garantare al Asiguraților. De asemenea, potrivit art. 3 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 503/2004 creanțele de asigurări sunt definite ca reprezentând "creanțele creditorilor de asigurări, care rezultă dintr-un contract de asigurare, inclusiv sumele rezervate pentru acești creditori atunci când unele elemente ale datoriei nu sunt cunoscute încă. Se consideră creanțe de asigurări creanțele Fondului de garantare, precum și primele datorate de către societatea de asigurare/reasigurare debitoare, rezultate din încetarea ori, după caz, din anularea contractelor de asigurare sau operațiunilor efectuate, conform legii aplicabile acestora, înainte de intrarea în procedura falimentului". Totodată, art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 213/2015 acordă creanței de asigurare aceeași definiție, respectiv "creanțele creditorilor de asigurări care rezultă dintr-un contract de asigurare, inclusiv sumele rezervate pentru acești creditori atunci când unele elemente ale datoriei nu sunt cunoscute încă. Se consideră creanțe de asigurări sumele achitate creditorilor de asigurări din disponibilitățile Fondului, reprezentând despăgubiri/indemnizații, precum și primele datorate de către asigurătorul debitor pentru perioada în care riscul nu a fost acoperit de acesta, ca urmare a încetării contractelor de asigurare". În raport de aceste norme, care reprezintă o transpunere în dreptul național a Directivei 2009/138/CE, în mod just a reținut instanța de fond că producerea riscului asigurat, respectiv producerea accidentului rutier anterior descris, a fost cauza determinantă în efectuarea de către spital a cheltuielilor de spitalizare cu victima accidentului, instanța învestită cu soluționarea litigiului decurgând din acest accident, valorizând în acțiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova pretențiile acestuia în cuantum de 831,42 RON în contradictoriu cu societatea de asigurare a persoanei vinovate de producere a accidentului. Prin urmare, despăgubirea menționată este o obligație izvorâtă din contractul de asigurare obligatoriu, încheiat de conducătorul auto culpabil (asiguratul) cu asigurătorul în faliment, reclamantului în calitate de parte civilă fiindu-i recunoscută și sancționată ca atare o acțiune directă împotriva asigurătorului întemeiată pe clauzele contractul de asigurare deținut de autorul prejudiciului. Instanța de control judiciar amintește că, în materie penală, este consacrat dreptul de opțiune al persoanei vătămate, care poate alege între soluționarea pretențiilor sale civile pe calea acțiunii civile promovate la o instanță civilă și promovarea unei acțiuni civile în cadrul procesului penal, prin constituirea de parte civilă în termenele prevăzute de lege, ambele variante juridice conferind părții vătămate posibilitatea de a acționa în justiție, în mod direct, asigurătorul pentru recuperarea prejudiciului cauzat prin producerea evenimentului stipulat în contractul de asigurare ca reprezentând riscul asigurat. Este adevărat că sentința penală nr. 436 din data de 07 februarie 2017 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2016 nu are autoritate de lucru judecat față de litigiul de față, având un obiect diferit, însă aspectele dezlegate se impun cu putere de lucru judecat și în această cauză. Deși dispozițiile Legii nr. 213/2015 și ale Legii nr. 503/2004 operează în aparență cu noțiuni autonome, acestea au același înțeles și întindere cu cele prevăzute de C. civ. și ale Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România. Noțiunile de persoană îndreptățită să primească despăgubiri sau de creanță de asigurare au fost analizate, discutate și soluționate de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2016, care, în soluționarea laturii civile cu care a fost învestită, a stabilit că Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova este îndreptățit a primi despăgubiri decurgând din contractul de asigurare încheiat de autorul prejudiciului. Înalta Curte constată că recurentul-pârât nu a fost parte în acest litigiu, însă aceste dezlegări sunt opozabile și acestuia, în calitate de garant al despăgubirii rezultate din contractul de asigurare obligatoriu încheiat, în condițiile legii, de autorul prejudiciului, în cazul falimentului societății C. S.A., în baza art. 2 din Legea nr. 213/2015. Astfel, în temeiul obligației de garanție legală pentru plata de indemnizații/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative și obligatorii, încheiate, în condițiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, recurentul Fondul de Garantare a Asiguraților are obligația plății despăgubirilor stabilite pe cale amiabilă și cu atât mai mult a celor stabilite pe cale judiciară, principiul securității juridice opunându-se a mai pune în discuție, în procedura administrativă de executare în concret a acestei obligații legale, calitatea de creditor de asigurare a solicitantului sau de creanță de asigurare a sumei pretinse, chestiuni dezlegate deja de o instanță judecătorească cu exigențele procesuale specifice. Într-adevăr, așa cum susține recurentul, plata despăgubirii se face în mod direct terței persoane prejudiciate, în măsura în care aceasta nu a fost despăgubită de către asigurat și asiguratului numai în cazul în care acesta dovedește că a despăgubit terța persoană prejudiciată, în conformitate cu art. 2226 din C. civ., însă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova este terța persoană prejudiciată, a cărei despăgubire pentru cheltuielile de spitalizare suportate datorită faptei ilicite a unei persoane, care reprezenta un risc asigurat, nu a fost făcută. În concluzie, intimatul-reclamant deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, stabilită prin sentința penală nr. 436 din data de 07 februarie 2017 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 10/11.01.2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, iar aceasta se încadrează în limita plafonului de 450.000 RON stabilit de dispozițiile art. 15 din Legea nr. 213/2015. Prin urmare, Înalta Curte constată că refuzul pârâtului Fondul de Garantare al Asiguraților de a aproba cererea de plată nr. x/22.03.2018, pentru suma de 1882,04 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare este nelegal, astfel că hotărârea instanței de fond care a sancționat această conduită este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material aplicabile. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.