ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3495/2022

Circumstanțele cauzei 1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la data de 09.01.2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ si Fiscal, sub nr. x/2020, reclamantul Spitalul Clinic Județean De Urgență Craiova în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 21623/18.11.2019 emisă de F.G.A. prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa dispună anularea acesteia și obligarea FGA la plată sumei de 26.235 RON (reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru A.), suma stabilită în dosarul nr. x/2018. 1.

Sentința pronunțată de Curtea de Apel București Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 913 din 7 octombrie 2020, a respins cererea formulată de reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca neîntemeiată. 1.

Recursul declarat în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată asfel cum a fost formulată. A criticat recurentul -reclamant sentința atacată, în esență, sub următoarele aspecte: Sentina instanței de fond este nelegală, având în vedere că producerea unui accident rutier a fost cauza determinata in efectuarea de către spital a cheltuielilor de spitalizare, motiv pentru care creanța solicitată îndeplinește condiția de a fi considerata o creanța de asigurare contrar celor reținute in decizia emisa de FGA. Despăgubirea ce decurge din contractul de asigurare fiind reprezentata si de contravaloarea pierderii suferite, prin producerea riscului asigurat, de către o terța persoana care intra în categoria "persoanei păgubite", conform art. 4 din Legea nr. 213/2015 și a art. 1 lit. b). din același act normativ. Acordarea despăgubirilor este solicitata in baza unui contract de asigurare de răspundere civila, astfel încât creditor de asigurare poate fi orice persoana îndreptățita sa primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civila. În consecință, apreciază recurentul că prejudiciul suferit de către reclamant a fost determinat de producerea riscului asigurat, rezultând ca acesta are calitatea de creditor de asigurare. 1.

Apărările formulate în cauză Intimatul- pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. În combaterea motivelor de recurs pârâtul a arătat că, prin recursul declarat s-au reluat criticile din fond. Astfel, precizează că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a normelor de drept material, în ceea ce privește interpretarea dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 213/2015 și a art. 1 lit. b), în) care este prevăzută definiția creditorilor de asigurare. Așadar, instanța de fond nu a încadrat instituția medicală în categoria creditorilor de asigurare și a respins acțiunea, prin care a fost contestată decizia Comisiei speciale de respingere a cererii de plată, formulate de recurentul-reclamant. 1.

Procedura de soluționare a recursului În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția din 20 ianuarie 2021 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 15 iunie 2022, cu citarea părților. În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând cererea de recurs, prin prisma criticilor formulate, prin raportare la actele dosarului, precum și la dispozițiile legale și procedurale incidente, Înalta Curte constată că se impune admiterea acestuia, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., casarea sentinței recurate și, in rejudecare, admiterea în parte a acțiunii formulată de reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova cu consecința anulării Deciziei nr. 21623/18.11.2019 emisă de pârâtul F.G.A. cu obligarea pârâtului la soluționarea pe fond a cererii de plată. Este de necontestatat că, în fapt, potrivit sentinței penale nr. 826/2018 pronunțate de Judecătoria Slatina (rămasă definitivă prin decizia penală nr. 247 din 22. 02. 2019 a Curții de Apel Craiova), instanța a dispus obligarea asigurătorului de răspundere civilă S.C. B. S.A.. prin lichidator judiciar C. la plată sumei de 26.235 RON. Prin cererea de plată formulată de reclamantul Spitalul de Urgență Județean Craiova la data de 14 martie 2019, acesta a solicitat în temeiul Legii nr. 213/2015, ca urmare a intrării în faliment a societății de asigurareig B. S.A. ca pârâtul FGA să procedeze la plata despăgubirilor în sumă de 26.235 RON, actualizate cu indicele de inflație, astfel cum s-a stabilit prin decizia penală menționată anterior. Pârâtul FGA a soluționat cererea de plată prin decizia Decizia nr. 21623/18.11.2019 prin care a fost respinsă cererea de plată a reclamantului cu privire la suma de 26.235 RON, reținându-se în esență că reclamantul nu se încadrează în categoria persoanelor îndrituite să solicite direct despăgubiri de la asigurator, nefiind o persoană păgubită prin vătămare corporală sau deces ori prin avarierea sau distrugerea de bunuri. În esență, Curtea de apel a respins cererea de chemare in judecată cu care a fost învestită, confirmând, astfel, decizia emisă de pârât, raportat la prevederile art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 213/2015, reținând că unitatea spitalicească trebuia să fie parte a unui contract de asigurare încheiat cu asigurătorul în insolvență, ulterior beneficiind de procedura prevăzută de dispozițiile Legii nr. 213/2015. A făcut referire la faptul că unitatea medicală nu se încadrează în categoria persoanelor care pot solicita direct despăgubiri de la asigurator, prin raportare la dispozițiile Legii nr. 213/2015. Raționamentul instanței de fond rezidă dintr-o interpretare eronată a dispozițiilor legale incidente în cauză. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 213/2015 în categoria creditorilor de asigurări, în cazul asigurării de răspundere civilă, intră și persoanele păgubite, respectiv persoana îndreptățită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă. Sub acest aspect, Înalta Curte constată că potrivit sentinței penale nr. 826/2018 pronunțate de Judecătoria Slatina, instanța a dispus obligarea asigurătorului de răspundere civilă S.C. B. S.A.. prin lichidator judiciar C. la plată sumei de 26.235 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare acordate părții civile A.. De asemenea, potrivit art. 3 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 503/2004 creanțele de asigurări sunt definite ca reprezentând "creanțele creditorilor de asigurări, care rezultă dintr-un contract de asigurare, inclusiv sumele rezervate pentru acești creditori atunci când unele elemente ale datoriei nu sunt cunoscute încă. Se consideră creanțe de asigurări creanțele Fondului de garantare, precum și primele datorate de către societatea de asigurare/reasigurare debitoare, rezultate din încetarea ori, după caz, din anularea contractelor de asigurare sau operațiunilor efectuate, conform legii aplicabile acestora, înainte de intrarea în procedura falimentului". Totodată, art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 213/2015 acordă creanței de asigurare aceeași definiție, respectiv "creanțele creditorilor de asigurări care rezultă dintr-un contract de asigurare, inclusiv sumele rezervate pentru acești creditori atunci când unele elemente ale datoriei nu sunt cunoscute încă. Se consideră creanțe de asigurări sumele achitate creditorilor de asigurări din disponibilitățile Fondului, reprezentând despăgubiri/indemnizații, precum și primele datorate de către asigurătorul debitor pentru perioada în care riscul nu a fost acoperit de acesta, ca urmare a încetării contractelor de asigurare". În raport de aceste norme, care reprezintă o transpunere în dreptul național a Directivei 2009/138/CE și ținând cont că pentru a se stabili dacă reclamantul este un creditor de asigurare, iar creanța invocată de acesta este sau nu una de asigurare, trebuie avută în vedere cauza efectuării cheltuielilor de spitalizare ce fac obiectul cererii de plată adresată Fondului de Garantare a Asiguraților, în mod just a reținut instanța de fond că producerea riscului asigurat, respectiv producerea accidentului rutier anterior descris, a fost cauza determinantă în efectuarea de către spital a cheltuielilor de spitalizare cu victima accidentului. În acest context normativ rezultă, așadar, că despăgubirea ce decurge din contractul de asigurare nu este reprezentată doar de contravaloarea pierderii suferite prin producerea riscului asigurat de persoana asigurată sau a beneficiarului asigurării, ci este reprezentată și de contravaloarea pierderii suferite de o terță persoană îndreptățită prin producerea riscului asigurat. În raport de aspectele relevate, rezultă fără putere de tăgadă că Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova are calitatea de persoană păgubită în sensul art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 213/2005, iar în acest temei este parte în raportul de drept administrativ cu Fondul de Garantare al Asiguraților. Prin urmare, despăgubirea menționată este o obligație izvorâtă din contractul de asigurare obligatoriu încheiat de conducătorul auto culpabil (asiguratul) cu asigurătorul în faliment, pârâtului în calitate de parte civilă fiindu-i recunoscută ca atare acțiunea directă împotriva asigurătorului întemeiată pe clauzele contractul de asigurare deținut de autorul prejudiciului. Totodată, deși dispozițiile Legii nr. 213/2015 și ale Legii nr. 503/2004 operează în aparență cu noțiuni autonome, acestea au același înțeles și întindere cu cele prevăzute de C. civ. și ale Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România. Noțiunile de persoană îndreptățită să primească despăgubiri sau de creanță de asigurare au fost analizate, discutate și soluționate de Judecătoria Slobozia în dosarul nr. x/2011, care a stabilit că Spitalul de Urgență Craiova este îndreptățit a primi despăgubiri decurgând din contractul de asigurare încheiat de autorul prejudiciului. Așa fiind, în temeiul obligației de garanție legală pentru plata de indemnizații/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative și obligatorii, încheiate, în condițiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, recurentul Fondul de Garantare a Asiguraților are obligația plății despăgubirilor stabilite pe cale amiabilă și cu atât mai mult a celor stabilite pe cale judiciară, principiul securității juridice opunându-se a mai pune în discuție în procedura administrativă de executare în concret a acestei obligații legale, calitatea de creditor de asigurare a solicitantului sau de creanță de asigurare a sumei pretinse, chestiuni dezlegate deja de o instanță judecătorească cu exigențele procesuale specifice. Într-adevăr, așa cum susține recurentul, plata despăgubirii se face în mod direct terței persoane prejudiciate, în măsura în care aceasta nu a fost despăgubită de către asigurat și asiguratului numai în cazul în care acesta dovedește că a despăgubit terța persoană prejudiciată, în conformitate cu art. 2226 din C. civ., însă Spitalul Clinic de Urgență Craiova este terța persoană prejudiciată, a cărei despăgubire pentru cheltuielile de spitalizare suportate datorită faptei ilicite a unei persoane, care reprezenta un risc asigurat, nu a fost făcută. Potrivit art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății (fost art. 313), "Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, precum și daune sănătății propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată", iar potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, în forma în vigoare în perioada de referință, "asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil". Este adevărat că pârâtul nu se subrogă în toate drepturile și obligațiile asigurătorului intrat în faliment, fiind ținut să efectueze plăți doar în cazurile în care sunt îndeplinite condițiile reglementate de Legea nr. 213/2015, însă în cauză aceste condiții sunt întrunite, reclamantul având calitatea de creditor de asigurare - persoană păgubită, iar suma pretinsă de acesta fiind o creanță de asigurare. III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Față de aceste considerente, constatând că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din același cod, Înalta Curteîn va admite recursul, va casa sentința, va admite în parte acțiunea, va anula Decizia nr. 21623/18.11.2019 emisă de pârâtul F.G.A. și va obliga pârâtul să soluționeze pe fond cererea de plată formulată de reclamant, urmând a respinge deci acțiunea în rest ca neîntemeiată.