ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3301/2022

Ședința publică din data de 8 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 3 mai 2019, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților ("FGA", "Fondul"), a solicitat anularea Deciziei nr. 19679 din 10.04.2019, emisă de pârât și obligarea pârâtului la plata sumei de 354,85 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

Prin sentința civilă nr. 511 din 1 octombrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 511 din 1 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

În motivarea recursului, reclamantul susține că a efectuat cheltuieli de spitalizare în beneficiul persoanei vătămate A., ca urmare a accidentului auto produs din culpa unei persoane asigurate RCA la B. S.A. ("B."). Acest aspect rezultă și din sentința penală nr. 3527/2013, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2013, prin care instanța a obligat asigurătorul B. la plata sumei de 354,85 RON către recurentul-reclamant.

Contrar celor reținute de prima instanță, recurentul-reclamant susține că are calitatea de creditor de asigurare conform art. 4 alin. (1) lit. b) pct. (iii) din Legea nr. 213/2015, fiind persoană îndreptățită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit, riscul acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă fiind un accident rutier, iar suma solicitată având temeiul într-un contract de asigurare. Invocă recurentul-reclamant și dispozițiile art. 49, art. 50 și art. 55 din Legea nr. 136/1995, arătând că asigurătorul este obligat a acorda despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și dispozițiile art. 13 alin. (1) și art. 18 din Legea nr. 213/2015, referitoare la efectuarea de către FGA a plăților cuvenite creditorilor de asigurări și subrogarea în drepturile acestor creditori până la concurența sumelor achitate.

În concluzie, recurentul-reclamant apreciază că îndeplinește cerințele legale pentru a avea calitatea de persoană păgubită și, implicit, calitatea de creditor de asigurare, fiind îndreptățit să primească despăgubiri din partea FGA pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc (accidentul rutier) acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă.

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Susține intimatul-pârât că, în raport de prevederile art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 213/2015, art. 3 alin. (1) lit. c) și art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 503/2004, Directiva 2001/17/CE și art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, Spitalul recurent nu se încadrează în categoria persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, fiind doar furnizor de servicii medicale. Acesta nu este îndreptățit la plata de despăgubiri conform art. 50 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, iar obligația stabilită prin sentința penală nr. 3527/2013 în sarcina inculpatului și/sau a asigurătorului nu se încadrează în textul de lege amintit, fiind o răspundere prevăzută de legea specială, respectiv de art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006.

În concluzie, intimatul-pârât consideră că spitalul nu este creditor de asigurare în sensul prevăzut de art. 4 din Legea nr. 213/2015, nefiind întrunite condițiile legale pentru ca acesta să beneficieze de plata despăgubirii de către Fondul de Garantare a Asiguraților.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (în ale cărui prevederi se încadrează criticile din calea de atac), Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin criticile formulate în recurs, reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova a susținut că instanța de fond a interpretat/aplicat greșit dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. b) pct. (iii) din Legea nr. 213/2015, cât privește calitatea de creditor de asigurare a unității spitalicești.

Pentru a răspunde acestui motiv de nelegalitate, Înalta Curte reține că, potrivit art. 3 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 503/2004, creanțele de asigurări sunt definite ca reprezentând "creanțele creditorilor de asigurări, care rezultă dintr-un contract de asigurare, inclusiv sumele rezervate pentru acești creditori atunci când unele elemente ale datoriei nu sunt cunoscute încă. Se consideră creanțe de asigurări creanțele Fondului de garantare, precum și primele datorate de către societatea de asigurare/reasigurare debitoare, rezultate din încetarea ori, după caz, din anularea contractelor de asigurare sau operațiunilor efectuate, conform legii aplicabile acestora, înainte de intrarea în procedura falimentului", iar art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 213/2015 acordă creanței de asigurare aceeași definiție, respectiv "creanțele creditorilor de asigurări care rezultă dintr-un contract de asigurare, inclusiv sumele rezervate pentru acești creditori atunci când unele elemente ale datoriei nu sunt cunoscute încă. Se consideră creanțe de asigurări sumele achitate creditorilor de asigurări din disponibilitățile Fondului, reprezentând despăgubiri/indemnizații, precum și primele datorate de către asigurătorul debitor pentru perioada în care riscul nu a fost acoperit de acesta, ca urmare a încetării contractelor de asigurare" (norme care transpun în dreptul național prevederile a Directivei 2009/138/CE).

Cât privește categoria creditorilor de asigurări, dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. b) pct. (iii) din Legea nr. 213/2015 stabilesc că în această categorie se include și persoana păgubită, respectiv persoana îndreptățită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă.

Înalta Curte constată că, prin sentința penală nr. 3527 din 31.10.2013, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2013 (definitivă prin nerecurare), a fost recunoscută calitatea procesuală a Spitalului Clinic Județean de Urgență Craiova în raportul juridic de dezdăunare decurgând din angajarea de cheltuieli cu spitalizarea persoanei vătămate A., ca urmare a săvârșirii unui accident de circulație de către numitul C., asigurat de răspundere civilă la B. S.A., constatându-se că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a fi acordate despăgubirile în cuantumul solicitat - 354,85 RON, pe care societatea de asigurare a fost obligată a le acoperi.

În acord cu considerentele și soluția instanței penale, Înalta Curte constată că Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova are calitatea de persoană păgubită în sensul art. 4 alin. (1) lit. b) pct. (iii) din Legea nr. 213/2005, în acest temei deținând o creanță de asigurare și fiind parte în raportul de drept administrativ cu Fondul de Garantare al Asiguraților. Producerea riscului asigurat, respectiv a accidentului rutier amintit, a fost cauza determinantă în efectuarea de către spital a cheltuielilor de spitalizare pentru îngrijirea persoanei vătămate, instanța învestită cu soluționarea litigiului decurgând din acest accident valorizând, în acțiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, pretențiile acestuia în cuantum de 354,85 RON, în contradictoriu cu asigurătorul persoanei vinovate de producere a accidentului.

Pentru a stabili dacă reclamantul este creditor de asigurare, iar creanța invocată de acesta este o creanță de asigurare, trebuie avută în vedere cauza efectuării cheltuielilor de spitalizare ce fac obiectul cererii de plată adresate FGA. Or, despăgubirea solicitată prin cererea de plată reprezintă un prejudiciu pe care reclamantul l-a suportat ca urmare a producerii riscului asigurat (accidentul auto) și a cărui reparare cădea în sarcina asigurătorului falit, conform hotărârii definitive a instanței penale. În temeiul obligației de garanție legală, în cazul falimentului unui asigurător, pentru plata de indemnizații/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative și obligatorii încheiate în condițiile legii, intimatul Fondul de Garantare a Asiguraților are obligația plății despăgubirilor stabilite pe cale judiciară, principiul securității juridice opunându-se a mai pune în discuție, în procedura administrativă de executare în concret a acestei obligații legale, calitatea de creditor de asigurare a solicitantului sau de creanță de asigurare a sumei pretinse, chestiuni dezlegate deja de o instanță judecătorească cu exigențele procesuale specifice.

Înalta Curte mai reține că, deși intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților nu a fost parte în litigiul penal, dezlegările instanței îi sunt opozabile și acestuia, în calitate de garant al despăgubirii rezultate din contractul de asigurare încheiat de autorul prejudiciului, în cazul falimentului societății B. S.A., în baza art. 2 din Legea nr. 213/2015.

Intimatul-pârât a mai susținut, în cuprinsul deciziei atacate, că plata despăgubirii nu se poate face către unitatea medicală, ci, în conformitate cu art. 2226 din C. civ., se realizează în mod direct către terța persoană prejudiciată, în măsura în care aceasta nu a fost despăgubită de către asigurat sau către asigurat, în cazul în care acesta dovedește că a despăgubit terța persoană prejudiciată. Însă, acest argument al intimatului pornește de la ipoteza inexactă că unitatea medicală nu are calitatea de terță persoană păgubită, contrar celor anterior reținute de instanța de recurs, care a constatat că reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova este persoana prejudiciată, a cărei despăgubire pentru cheltuielile de spitalizare suportate ca urmare a faptei ilicite, care reprezintă un risc asigurat, nu a fost făcută.

Totodată, în justificarea refuzului de plată, FGA a invocat prevederile art. 320 din Legea nr. 95/2006, precum și hotărârea pronunțată de ÎCCJ în soluționarea recursului în interesul legii cu privire la interpretarea acestui text de lege. Înalta Curte constată că această hotărâre nu este relevantă în cauză, decizia nr. 22/2017 dezlegând o problemă de drept diferită de cea care constituie esența raportului juridic litigios de față. Astfel, prin recursul în interesul legii s-a stabilit că FGA nu este parte responsabilă civilmente în procesul penal. În cauza de față, plata despăgubirii nu are la bază o astfel de calitate a FGA, ci dreptul unităților spitalicești de a-și vedea satisfăcute creanțele în baza calității lor de creditori de asigurări.

Prin urmare, Înalta Curte constată că refuzul pârâtului Fondul de Garantare al Asiguraților de a aproba cererea de plată formulată de reclamant pentru suma de 354,85 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare, este nelegal, astfel încât hotărârea instanței de fond este dată cu greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material incidente cauzei, creanța pretinsă de reclamant fiind o creanță de asigurare, iar acesta având calitatea de creditor de asigurare.

Înalta Curte mai reține că pârâtul, în procedura administrativă, a analizat cererea de plată formulată de reclamant pe fondul pretențiilor, respingerea cererii de plată datorându-se nerecunoașterii calității reclamantului de creditor de asigurare. În aceste condiții, fiind epuizată procedura administrativă prin analizarea creanței de către FGA sub toate aspectele, și creanța rezultând dintr-o hotărâre judecătorească definitivă, Înalta Curte constată că nu mai este necesară reluarea acestei proceduri, instanța putând tranșa cauza atât sub aspectul legalității deciziei contestate, cât și sub aspectul obligării pârâtului la plata creanței.

Drept consecință, ca urmare a constatării calității de creditor de asigurare a reclamantului, Înalta Curte, în rejudecarea cauzei, va obliga pârâtul la plata despăgubirilor solicitate de reclamant, existența și cuantumul acestora fiind stabilite prin sentința penală definitivă nr. 3527 din 31.10.2013, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2013, creanța având un caracter cert, lichid și exigibil.

Pentru aceste considerente, constatând incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod, Înalta Curte, în condițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va admite cererea de chemare în judecată, va anula Decizia nr. 19679 din 10.04.2019, emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, emisă de pârât și va obliga pârâtul la plata sumei 354,85 RON RON către reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova împotriva sentinței civile nr. 511 din 1 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

Anulează Decizia nr. 19679 din 10.04.2019, emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

Obligă pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților la plata sumei de 354,85 RON către reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iunie 2022.