ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3488/2023

Ședința publică din data de 23 iunie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 22.03.2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, acesta să fie obligat să-i indexeze pensia, conform prevederilor Legii nr. 127/08 iulie 2019.

Judecătoria Craiova, pe cale administrativă, a dispus înaintarea dosarului către Tribunalul Dolj. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. x/2021.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la data de 31 martie 2021, s-a admis excepția necompetenței materiale-procesuale a secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Dolj și a fost declinată competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, având ca obiect indexare pensie, în favoarea secției conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Dolj.

Dosarul a fost înregistrat la secția de conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Dolj sub nr. x/2021* și a fost repartizat aleatoriu, după care completul legal investit a procedat la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârâtul Guvernul României.

La 27.04.2021 pârâtul a formulat întâmpinare, in care a invocat excepția inadmisibilității, excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

A arătat că de fapt reclamantul solicită majorarea punctului de pensie conform dispozițiilor Legii nr. 127/2019 și că această majorare s-a realizat deja, cu un procent de 14%, în cuantumul prevăzut de O.U.G. nr. 135/2020 prin care s-a modificat art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 127/2019.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare in care a solicitat înlăturarea apărărilor pârâtului și admiterea acțiunii .

În ședința publică de la data de 08.06.2021, procedând la verificarea competentei generale, materiale si teritoriale instanța a invocat din oficiu necompetența secției de conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Dolj.

Prin sentința civilă nr. 2017/08.06.2021 instanța a declinat competenta materiala de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 13.07.2021, sub nr. x/2021.

Prin sentința nr. 236/06.09.2019 instanța a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis dosarul la ICCJ, secția contencios administrativ și fiscal pt. soluționarea conflictului negativ.

Prin decizia nr. 5757/19.11.2021 ICCJ, secția contencios administrativ și fiscal a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 11.03.2022 cu nr. x/2021*.

Prin sentința civilă nr. 86 de la data de 31 martie 2022, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI.

Împotriva acestei soluții a promovat cerere de recurs reclamantul A., care a reluat în cadrul căii de atac o serie de argumente subsumate situației de fapt expuse și în cererea de chemare în judecată.

Astfel, a arătat recurentul-reclamant că a efectuat 46 de ani și 7 luni de muncă, timp în care i-au fost reținute contribuțiile obligatorii la fondul de pensii și a precizat că merită o pensie mai mare decât cea pe care o are în prezent în plată.

Nu este de acord recurentul cu modificările intempestive ale legilor în vigoare efectuate de Guvern, prin intermediul hotărârilor de guvern, modificări care îi afectează în mod direct dreptul la o pensie mai mare.

Pentru toate aceste considerente, a solicitat admiterea cererii de recurs în speranța că Înalta Curte de Casație și Justiție îi va face dreptate.

Deși legal citat cu copie a motivelor de recurs, pârâtul Guvernul României nu a formulat apărări în prezenta cauză.

II. Procedura de soluționare a recursului

Fiind luată spre examinare, cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității, invocată din oficiu de instanță, pentru neîndeplinirea cerinței motivării căii de atac, deoarece nerespectarea acestei condiții imperative atrage sancțiunea anulării cererii și exclude cercetarea oricăror alte aspecte, Înalta Curte urmează să o admită și să constate nulitatea recursului, având în vedere următoarele considerente:

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", lipsa acestor mențiuni fiind sancționată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

De asemenea, și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca și criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate de lege. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din disp. art. 483 alin. (3) C. proc. civ., obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, și respectiv arătarea probelor pe care se bazează.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

În speță, se constată că prezenta cale de atac, deși formal intitulată cerere de recurs, nu conține critici care să poată fi încadrate în textul legal anterior menționat, aceasta în condițiile în care, recurentul reiterează, în calea extraordinară de atac, aspectele subsumate situației de fapt expuse și în acțiunea cu care a învestit instanța de fond, fără să dezvolte motivele de nelegalitate ce privesc sentința atacată și normele de drept material încălcate sau greșit aplicate prima instanță.

Înalta Curte constată astfel că, în realitate, recurentul A. nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - greșita aplicare sau interpretare a legii, dar niciunui alt motiv de casare din cele expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recursul reprezentând o reluare, în parte, a criticilor din cererea de chemare în judecată. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

Față de criticile formulate de recurent în calea de atac a recursului, cât și prin raportare la considerentele sentinței de fond, Înalta Curte constată că, printr-o preluare a motivelor invocate și dezvoltate în cererea de chemare în judecată, recurentul - reclamant readuce spre analiză instanței de control judiciar probleme asupra cărora instanța anterioară a răspuns prin hotărârea atacată, fără a combate, însă, dezlegările punctuale cuprinse în sentință, ceea ce pune problema imposibilității încadrării susținerilor acesteia în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., câtă vreme nu se poate cenzura, în absența unor critici concrete împotriva dezlegărilor sentinței de fond, soluția acestei instanțe.

Astfel, expunerea în calea de atac a argumentelor din cererea de chemare în judecată nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ce impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestite cu verificarea legalității hotărârii atacate.

Pentru considerentele expuse, reținând că recurentul - reclamant A. nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., și cum, în cauză, nu pot fi reținute nici motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, admițând excepția nulității, invocată din oficiu, va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului, cu aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu.

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 86/2022 din 31 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iunie 2023.