ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3487/2022

Ședința publică din data de 15 iunie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în data de 23.04.2018, astfel cum a fost precizata în data de 27.11.2018, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Județul Călărași, prin Consiliul Județean Călărași a chemat în judecată pe paratii Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice si Fondurilor Europene - Direcția Generală AM POS MEDIU și Ministerul Fondurilor Europene, solicitand instantei ca prin hotărârea pe care o va pronunța, sa dispună:

1.2. Hotărârea Curții de Apel București

Prin sentința nr. 524 din 13.02.2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, admis excepția inadmisibilitatii capatului de cerere având ca obiect anularea adresei nr. x/13.11.2017 și, pe cale de consecință,

a respins capătul de cerere având ca obiect anularea adresei nr. x/13.11.2017, ca inadmisibil.

Totodată, a respins acțiunea în rest, formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Călărași, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Succesor în Drepturi și Obligații al Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Călărași, în condițiile art. 493 C. proc. civ.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 5, pct. 6 și pct. 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., recurenta-pârâtă, în esență, a criticat hotărârea recurată din următoarele motive:

În ceea ce privește motivul de recurs reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ., recurenta a apreciat că soluția primei instanțe a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente, inclusiv ale art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată în 2003, art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013, art. 3

l

alin. (11) din normele aprobate prin Ordinul nr. 2112/2013, art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, precum și art. 634 din C. proc. civ.

Se arată că aplicarea dispozițiilor art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013 trebuie realizată prin raportare la data intrării în vigoare a O.G. nr. 15/2013. Ordonanța nr. 15/2013 a fost publicată în Monitorul Oficial al României,Partea Inr. 496/7 august 2013, și a intrat în vigoare la 10 august 2013.

Apreciază că hotărârile definitive la care fac referire prevederile art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013 trebuie interpretate în sensul existenței unei restricții de aplicare a acestor dispoziții atunci când este vorba de corecții constatate și aplicate prin note de constatare care au rămas fost menținute prin sentințe și decizii judecătorești pronunțate anterior intrării în vigoare a dispozițiilor O.G. nr. 15/2013.

Așadar, data hotărârilor judecătorești definitive prevăzute la art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013 trebuie raportată la data apariției acestei ordonanțe iar nu la data efectuării solicitării de suportare de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare.

Prin raportare la prezenta cauză, observăm că presupusele Decizii nr. 1333/31.02.2017 și 1588/02.05.2017 sunt, din punct de vedere cronologic, pronunțate ulterior datei de 10 august 2013, adică ulterior intrării în vigoare a dispozițiilor O.G. nr. 15/2013.

Potrivit hotărârii recurate, prima instanță a respins această critică motivat de faptul că textul legal nu face o asemenea distincție. Or, prin raportare la prevederile art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată în 2003, respectiv faptul că legea dispune numai pentru viitor, este evident că situația de excepție reglementată de art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013 trebuie aplicată pentru actele și faptele realitate ulterior acesteia. Drept urmare, hotărârile definitive la care fac referire prevederile art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013 trebuie interpretate în sensul existenței unei restricții de aplicare a acestor dispoziții atunci când este vorba de corecții constatate și aplicate prin note de constatare care au rămas fost menținute prin sentințe și decizii judecătorești pronunțate anterior intrării în vigoare a dispozițiilor O.G. nr. 15/2013.

Se mai susține in continuare că hotărârea primei instanțe este nemotivată, fiind astfel incident dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

In acest sens, potrivit hotărârii recurate, prima instanță a respins această critică motivat de faptul că textul legal nu face o asemenea distincție. Or, prin raportare la prevederile art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată în 2003, respectiv faptul că legea dispune numai pentru viitor, este evident că situația de excepție reglementată de art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013 trebuie aplicată pentru actele și faptele realitate ulterior acesteia. Drept urmare, hotărârile definitive la care fac referire prevederile art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013 trebuie interpretate în sensul existenței unei restricții de aplicare a acestor dispoziții atunci când este vorba de corecții constatate și aplicate prin note de constatare care au rămas fost menținute prin sentințe și decizii judecătorești pronunțate anterior intrării în vigoare a dispozițiilor O.G. nr. 15/2013.

În ceea ce privește Decizia nr. 83262/27.12.2017, arătă că potrivit art. 3

1

alin. (11) din normele de aplicare a O.G. nr. 15/2013 (aprobate prin Ordinul nr. 2112/2013), " (11) Contestația prevăzută la alin. (10) se soluționează în termen de 30 de zile de la înregistrare, prin decizie aprobată de directorul general al AM POIM, care se comunică beneficiarului în termen de 5 zile de la aprobare. ". Așadar, contestația împotriva notei de neîncadrare se soluționează prin decizie aprobată de directorul general al părții adverse. Or, din examinarea nr. 83262/27.12.2017, recutrenta susține că aceasta a fost semnată de directorul general adjunct, contrar prevederilor art. 3

1

alin. (11) din normele aprobate prin Ordinul nr. 2112/2013.

E arată în continuare că legea (art. 3

1

alin. (11) din normele de aplicare a O.G. nr. 15/2013) reglementează în mod clar ("distinge") care e calitatea pe care o are persoana care are aptitudinea/capacitatea necesară pentru soluționate contestația prin decizie - respectiv "director general", legea neincluzând în această sferă și calitatea de "director general adjunct".

Or, prin soluția pronunțată, prima instanță de judecată a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 31 alin. (11) din normele aprobate prin Ordinul nr. 2112/2013, astfel că soluția pronunțată este nelegală.

In ceea ce privește modul de soluționare a excepției inadmisibilității referitor la capătul de cerere având ca obiect anularea adresei nr. x/13.11.2017, apreciează că această soluție a fost pronunțată cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor de drept din cadrul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel că în lipsa acestui act, notele în cauză nu aveau aptitudinea de a produce efecte juridice, sens în care apreciem că legiuitorul român a avut în vedere o sferă mult mai largă decât cea reținută de instanța de judecată atunci când a admis excepția inadmisibilității, astfel că inclusiv adresa nr. x/13.11.2017 va putea fi interpretată drept act în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel încât soluția primei instanțe referitoare la acest capăt de cerere este nelegală.

Față de acestea a solicitat admitere recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

1.4. Apărările formulate în cauză

Legal citat, intimatul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene - Direcția AM POS Mediu - succesor în drepturi și obligații al Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind în esență că hotărârea instanței de fond este dată cu interpretarea corectă a normelor de drept material incidente în speță.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 5 octombrie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 15 iunie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar și față de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reține că este nefondat recursul de față, astfel că urmează a fi respins, în temeiul art. 496 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed:

În prealabil, așa cum reiese din art. 483, art. 488 C. proc. civ., scopul recursului este acela de a supune instanței de recurs doar examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, ceea ce presupune realizarea doar a unui control de legalitate cu privire la hotărârea atacată, fără a se putea reaprecia starea de fapt stabilită de instanța de fond, și, în mod implicit, fără a se putea reanaliza probele întrucât reanalizarea probelor implică reanalizarea situației de fapt.

Înalta Curte constată că prin criticile de recurs formulate, recurenta procedează la reiterarea aspectelor invocate în fața instanței de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect în considerentele hotărârii recurate, condiții în care nu va relua argumentele expuse de judecătorul fondului, ci se va limita, doar, la analiza criticilor care se circumscriu unor veritabile motive de recurs.

Totodată, analizând sentința atacată prin prisma criticilor expuse de către recurentă, referitor la criticile de nelegalitate, prin prisma motivului de casare, cel reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., verificate de către instanța de control judiciar, au un caracter nefondat, nefiind relevată nicio încălcare sau aplicare greșită a normelor de drept material în chestiunea invocată de titularul căii de atac.

Considerentele curții de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situația de fapt care se degajă din înscrisurile administrate.

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar și față de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reține că este nefondat recursul de față, astfel că urmează a fi respins în temeiul art. 496 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed:

Criticile referitoare la nemotivarea sentinței, susceptibile de încadrare în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sunt neîntemeiate.

Prin această critica, recurenta-reclamantă a reproșat instanței de fond nemotivarea sentinței pronunțate, în condițiile în care nu au fost analizate apărările reclamantei expuse la pct. 24-28 prin cererea de chemare în judecată, ceea ce echivalează cu o motivare insuficientă și superficială, critică ce se încadrează în dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Motivul de recurs este nefondat în condițiile în care ceea ce critică recurenta este, în fapt, menținerea soluției din actele administrative atacate sub aspectul că instanța a ajuns la aceeași concluzie, împrejurare ce nu poate fi asimilată unei nemotivări a hotărârii.

Mai mult, judecătorul nu trebuie să răspundă fiecărui argument în mod separat, fiecărei nuanțe date de părți textelor pe care acestea și-au întemeiat cererile.

În condițiile în care instanța de fond și-a prezentat argumentele pentru care a considerat că sunt temeinice actele atacate nu se poate reține absența unei motivări care să mențină soluția pronunțată. Faptul că judecătorul interpretează elementele bazei factuale într-o altă manieră decât cea agreată de parte, relevanța acestora nu echivalează cu o nemotivare, în sensul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În prezenta cauză, instanța de fond a indicat ce reprezintă, în opinia sa indicii temeinice, respectiv argumentele care au stat la baza raționamentului său logico-juridic concretizat în dispozitivul sentinței, astfel că nu se poate susține, cu suficient temei, că hotărârea atacată în prezenta cauză ar fi nemotivată, contradictorie, sau că, prin prisma considerentelor sale, nu ar fi posibilă exercitarea controlului judiciar prin intermediul căii de atac a recursului.

Hotărârea judecătorească recurată explică în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a respins acțiunea.

Așadar, în mod incontestabil, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a realizat o justă expunere argumentelor care au condus la respingerea acțiunii, astfel că nu poate fi primită critica recurentului în sensul că hotărârea din fond nu răspunde exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. astfel că, vor fi înlăturate ca nefondate criticile întemeiate pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Cu privire la criticile de nelegalitate întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 proc. civ., acestea nu sunt fondate.

În primul rând Înalta Curte va avea ca premisă situația de fapt reținută de instanța de fond, asupra căreia, în actuala structură a dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., instanța de recurs nu poate reveni.

Este de necontestat că, în cadrul Programului Operațional Sectorial Mediu 2007-2013 a fost semnat contractul de finanțare nr. x/28.04.2011, aferent proiectului "Sistem integrat de management al deșeurilor solide în Județul Călărași", cod SMIS 30252, al cărui beneficiar a fost Unitatea Administrativ Teritorială Județul Călărași, prin Consiliul Județean Călărași.

În vederea implementarii proiectului, reclamanta a încheiat doua contracte, cu privire la care s-a constatat ca au fost încălcate prevederile legale în materia achizitiilor publie, astfel: contractul nr. x/28.08.2012, încheiat între reclamanta și S.C. A.-SC B. S.R.L. (devenită S.C. C. S.R.L.,), avand ca obiect "Construcția a 2 stații de transfer (Călărași și Oltenița) extinderea unei stații de transfer (Lehliu Gară) și construcția a 2742 platforme de colectare a deșeurilor menajere și 1157 platforme de colectare a deșeurilor reciclabile în județul Călărași", cu o valoare inițială a contractului de 10.473.366,51 RON (fără a se lua în calcul c./val. actelor adiționale ulterioare). Prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/24.09.2013 s-a dispus aplicarea UAT Județul Călărași a unei corecții financiare de 5% în valoare de 523.668,33 RON, asupra contractului de lucrări de mai sus .

Contestația administrativă a beneficiarului a fost respinsă prin Decizia nr. 134397/19.11.2013 .

Impotriva actelor administrative menționate, UAT Județul Călărași a formulat cerere de anulare în fața instanței judecătorești, sens în care s-a format pe rolul Curții de Apel București dosarul nr. x/2014, iar prin sentința civilă nr. 3209/25.11.2014, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de UAT Județul Călărași ca neîntemeiată. Această sentință a rămas definitivă, ca urmare a respingerii recursului formulat de UAT Județul Călărași ca nefondat, prin decizia civilă nr. 1333/31.03.2017, pronunțată de Inalta Curte de Casație și Justiție .

In ceea ce privește contractul nr. x/08.11.2012, încheiat între reclamant și D. S.R.L., având ca obiect "Asistență tehnică pentru supervizarea contractelor de lucrări și a furnizării de echipamente", cu o valoare inițială a contractului de 4.883.634 RON (fără a se lua în calcul c./val. actelor adiționale ulterioare).

Prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/23.10.2013 s-a dispus aplicarea UAT Județul Călărași a unei corecții financiare de 5% în valoare de 244.181,70 RON, la data întocmirii notei de constatare, asupra contractului de prestări servicii de mai sus .Contestația administrativă a beneficiarului a fost respinsă prin Decizia nr. 134531/20.12.2013 .

Recurenta reclamantă UAT Județul Călărași a formulat cerere de anulare împotriva actelor administrative menționate, sens în care s-a format pe rolul Curții de Apel București dosarul nr. x/2014.

Prin sentința civilă nr. 2372/15.09.2014, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de UAT Județul Călărași ca neîntemeiată care a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 1588/02.05.2017, pronunțată de Inalta Curte de Casație și Justiție, prin respingerea recusului promovat de UAT Județul Călărași.

Așa cum a reținut și instanța de fond, prin solicitarea nr. 15140/26.09.2017, înregistrată la Autoritatea de Management POS Mediu sub nr. x/02.10.2017, reclamantul a cerut ca toate corectiile financiare de mai sus, aplicate prin cele doua note de constatare, să fie suportate de la bugetul de stat, în conformitate cu O.G. nr. 15/2013 (privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice, pentru Programul operațional sectorial Mediu 2007-2013) - fila x, respectiv: suma de 353.459,87 RON, reprezentând Fondul European de Dezvoltare Regională; suma de 79.528,48 RON, reprezentând cofinanțare de la bugetul de stat; suma de 100.791,98 RON, reprezentând TVA., suma de 178.882,59 RON, reprezentând Fondul European de Dezvoltare Regională, suma de 40.248,59 RON, reprezentând cofînanțare de la bugetul de stat, suma de 52.907,61 RON, reprezentând TVA.

Pârâtul a respins solicitarea reclamantului, prin Nota nr. x/13.11.2017 privind neîncadrarea în prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2013, întrucât este incidenta situația de excepție prevăzută de art. 6. lit. c) din O.G. nr. 15/2013.

Așadar, față de starea de fapt și de drept existentă, solicitarea UAT Județul Călărași nr. 15140/26.09.2017 se încadrează în prevederile art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013 cu modificarile și completările ulterioare în ceea ce privește contractul de lucrări afectat de neregjli nr. x/28.08.2012 și contractul de prestări servicii afectat de nereguli nr. x/08.11.20'2, astfel încât sumele solicitate prin respectiva adresă nu pot face obiectul suportării de la bugetul de stat, potrivit dispozițiilor respectivului act normativ.

Recurenta a criticat sentința sub aspectul că hotărârile definitive la care fac referire prevederile art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013 trebuie interpretate în sensul existenței unei restricții de aplicare a acestor dispoziții atunci când este vorba de corecții constatate și aplicate prin note de constatare care au rămas fost menținute prin sentințe și decizii judecătorești.

Acest raționament nu poate fi reținut în condițiile în care potrivit art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013 "Nu fac obiectul prezentului act normativ sumele aferente contractelor finanțate din fonduri europene din cadrul Programului operațional sectorial Mediu 2007-2013, respectiv din cadrul Programului operațional Infrastructură mare 2014-2020:

…c) în situația în care corecțiile financiare și/sau creanțele bugetare stabilite prin note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, precum și sumele rezultate din aplicarea reducerilor procentuale au fost menținute de instanțele judecătorești în sarcina beneficiarilor prevăzuți la art. 1, prin hotărâri definitive".

Problema de drept ce face obiectul disputei este reprezentată de înțelesul sintagmei "au fost menținute de instanțele judecătorești în sarcina beneficiarilor prevăzuți la art. 1, prin hotărâri definitive".

Prima instanță a răspuns convingător la această problemă, în sensul că în speta de fata, după cum s-a arătat mai sus, cele doua corectii aplicate reclamantei, prin cele doua note de constatare, au fost mentinute prin hotarâri judecatoresti definitive, respectiv prin decizia nr. 1333/31.03.2017 și prin decizia nr. 1588/02.05.2017, ambele pronuntate de Înaltă Curte de Casatie și Justiție.

Sustinerea reclamantei în sensul ca hotărârile judecătoresti trebuie să fi rămas definitive înainte de intrarea în vigoare a O.G. nr. 15/2013 este neintemeiată, întrucât textul legal nu face nicio distinctie după cum rămânerea definitiva a intervenit înainte sau după intrarea în vigoare a ordonantei.

De altfel, în situația în care, prin hotărâre definitivă, nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare ar fi fost anulată, reclamantul nu ar mai fi avut interes să solicite aceste facilități instituite prin O.G. nr. 15/2013, fiind exonerată de plata acestora de către instanța judecătorească.

Astfel, pretinderea încălcării acestor dispoziții legale nu are o susținere în motivarea lor, fiind lesne de observat faptul că recurenta nu combate practic sentința, ci reia argumentele din cuprinsul întâmpinării, argumente de natură a conduce la introducerea arbitrariului în soluționarea cererilor având ca obiect solicitări de suportare de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate, în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 15/2013.

În ceea ce privește critica privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 3

1

alin. (11) din normele de aplicare a O.G. nr. 15/2013, motivat de faptul că Legea ar reglementa în mod clar calitatea de "director general" pe care trebuie să o dețină persoana care are capacita necesară pentru soluționarea contestației prin decizie nu poate fi reținut.

Cum bine a punctat judecătorul fondului, În ceea ce privește semnatarul deciziei nr. 83262/27.12.2017, sunt incidente prevederile art. 3 alin. (10) din anexa Ordinului MMSC nr. 2112/2013, potrivit cărora:

"Contestația prevăzută la alin. (9) se soluționează în termen de 30 de zile de la înregistrare, prin decizie aprobată de către conducerea Autorității de management POS Mediu, care se comunică beneficiarului, în termen de 5 zile de la aprobare."

În ceea ce privește modul de soluționare a excepției inadmisibilității referitor la capătul de cerere având ca obiect anularea adresei nr. x/13.11.2017, în mod corect judecătorul fondului a reținut că adresa de mai sus reprezintă doar o adresa insotitoare, de înaintare către reclamanta a Notei nr. x/13.11.2017, astfel încât acesta nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2, alin. (1), lit. c) din Legea nr. 554/2004, nefiind susceptibila de a fi contestată pe calea contenciosului administrativ.

Nu în ultimul rând, nici motivul de recurs reglementat de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. indicat de recurentă nu este incident, prin hotărârea dată, instanța nu a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., se pot include mai multe neregularități de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părți, nesemnarea cererii reconvenționale, nesocotirea principiilor publicității, oralității, contradictorialității etc.

De altfel, recurenta nici nu a indicat care anume regulă de procedură ar fi fost încălcată prin sentința pronunțată de curtea de apel.

Ținând seama de toate cele arătate și având ca fundament constatarea că instanța de fond a făcut o interpretare și aplicare corectă a legii, în temeiul prevederilor art. 496 coroborate cu cele ale art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se va dispune respingerea recursului declarat de reclamantă.

III. Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs

Față de toate considerentele de fapt și de drept arătate în cele ce preced, în temeiul art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Călărași împotriva sentinței nr. 524 din 13.02.2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iunie 2022.