ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 408/2017

Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 16.06.2014, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Călărași a formulat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Serviciul Soluționare Contestații Nereguli Fonduri Europene contestație împotriva Deciziei nr. 32/20.01.2014 emise de M.D.R.A.P. - Serviciul Soluționare Contestații Nereguli Fonduri Europene, prin care a fost respinsă contestația/plângerea prealabilă formulată de reclamantă, solicitând: - anularea Deciziei nr. 32/20.01.2014 emisă de M.D.R.A.P. - Serviciul Soluționare Contestații Nereguli Fonduri Europene, ca nelegală, nefondată și netemeinică; - anularea Notei de neîncadrare în prevederile O.G. nr. 14/2013 comunicată prin adresa nr. x/2013 și emiterea unei Note de încadrare a instituției reclamante pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare în conformitate cu art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 14/2013, - rambursarea sumei aferente corecției în procent de 5%, suportate în cazul Contractului nr. x/2009, precum și în cazul Contractului nr. x/2007 încheiate în cadrul proiectului având SMIS 1147 Axa 2, Domeniul Major de Intervenție 2.1.

Hotărârea curții de apel Prin sentința nr. 3543 din data de 19 decembrie 2014 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Călărași în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Serviciul Soluționare Contestații Nereguli Fonduri Europene . Prin încheierea din data de 3 februarie 2015 a fost îndreptată, din oficiu, eroarea materială strecurată în cauza soluționată prin sentința sus-menționată, Curtea de Apel București dispunând sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 2 alin. (4) lit. a) din O.G. nr. 14/2013 invocată de U.A.T. Județul Călărași.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Călărași, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea căii de atac, casarea hotărârii și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În motivarea recursului, s-a arătat, că hotărârea nu cuprinde motivele de fapt și de drept ce au condus la înlăturarea cererilor și apărărilor reclamantei, iar judecătorul fondului nu s-a pronunțat în nici un fel asupra legalității deciziei nr. 32/20.01.2014. Prin nota contestată Direcția Generală Programe Europene din cadrul ministerului pârât a informat instituția reclamantă asupra neîncadrării solicitării nr. x/20.11.2013 în prevederile art. 2 alin. (4) lit. a) din O.G. nr. 14/2013, deși rambursarea penalizării în procent de 5% din valoarea celor două contracte fusese solicitată în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (3) din actul normativ precizat. Recurenta a apreciat că a respectat prevederile legale pe perioada derulării procedurilor și încheierii contractelor și nu putea fi sancționată pentru o inacțiune atâta timp cât nu exista obligația informării sau înștiințării M.F.P. reglementată de dispozițiile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 30/2006. Un al doilea motiv de recurs a vizat interpretarea greșită a normelor de drept material și reținerea eronată a temeiului de drept invocat de reclamantă, Unitatea Administrativ Teritorială Județul Călărași solicitând rambursarea sumei reprezentând penalizare în procent de 5% din valoarea contractelor în baza art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 14/2013 și nu în baza art. 2 alin. (4) lit. a) din actul normativ precizat.

Apărările formulate de intimat Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a depus întâmpinare la data de 9 aprilie 2015, solicitând în principal anularea recursului ca nemotivat, iar în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond. În esență, s-a arătat că situațiile prevăzute de legiuitor prin dispozițiile art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 14/2013 sunt incidente și cererilor întemeiate pe dispozițiile art. 2 alin. (3) din același act normativ, astfel încât actele administrative contestate sunt temeinice și legale.

Procedura derulată în recurs Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de dispozițiile art. 493 C. proc. civ., iar prin încheierea din 13 octombrie 2016, în temeiul art. 493 alin. (7) din același cod, completul de filtru a respins excepția nulității recursului, a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, la data de 9 februarie 2017.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a normelor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Călărași a învestit instanța de contencios administrativ cu examinarea legalității deciziei nr. 32/20.01.2014 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice în soluționarea contestației formulate împotriva Notei de neîncadrare în prevederile O.G. nr. 14/2013 comunicată prin adresa nr. x/2013, urmată de solicitarea de emitere a unei Note de încadrare a instituției reclamante pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare în conformitate cu art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 14/2013 și de rambursare a sumei aferente corecției în procent de 5%, suportate în cazul Contractului nr. x/2009 precum și în cazul Contractului nr. x/2007 încheiate în cadrul proiectului având SMIS 1147 Axa 2, Domeniul Major de Intervenție 2.1. Art. 2 din O.G. nr. 14/2013, privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice, statuează următoarele: (1) Creanțele bugetare rezultate din corecțiile financiare și sumele de recuperat rezultate în urma stabilirii corecțiilor, în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările și completările ulterioare, pentru neregulile constatate în desfășurarea procedurilor de achiziție publică, se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, de la o poziție distinctă din cadrul titlului 56 "Proiecte cu finanțare din fonduri externe nerambursabile (FEN) postaderare", în situațiile prevăzute la alin. (4). (2) Sumele rezultate sau care vor rezulta din reducerile procentuale stabilite, în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările și completările ulterioare, pentru neregulile constatate în desfășurarea procedurilor de achiziție publică, se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, de la poziția distinctă menționată la alin. (1), în situațiile prevăzute la alin. (4). (3) Sumele recuperate atât în cazul proiectelor finalizate care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe sunt contestate sau în litigiu, cât și în cazul proiectelor aflate în implementare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, în urma stabilirii corecțiilor financiare, în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările și completările ulterioare, pentru neregulile constatate în desfășurarea procedurilor de achiziție publică, se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, de la poziția distinctă menționată la alin. (1), în situațiile prevăzute la alin. (4). (4) Prevederile alin. (1) - (3) se aplică: a) numai în cazul contractelor de achiziție publică, a căror procedură de atribuire a fost inițiată înainte de data de 10 iunie 2011 de beneficiarii prevăzuți la art. 1, care a făcut obiectul verificării Unității pentru coordonarea și verificarea achizițiilor publice/compartimentelor de verificare a achizițiilor publice, denumite în continuare UCVAP/CVAP, și pentru care nu există un aviz consultativ emis de acestea, în conformitate cu art. 4 lit. d) din O.U.G. nr. 30/2006 privind funcția de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, valabilă până la această dată; …." În prezenta cauză, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Călărași a solicitat suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecției financiare de 5% aplicată pentru abaterile de la legislația în domeniul achizițiilor publice pentru contractele nr. x/3.08.2009 încheiat cu S.C. A. S.R.L. și nr. x/27.07.2009 încheiat cu S.C. B. S.R.L. Autoritatea pârâtă a verificat solicitarea de plată, a constatat neîndeplinirea condiției impuse de art. 2 alin. (4) lit. a) din O.G. nr. 14/2013, în sensul că procedura de atribuire nu a făcut obiectul verificării UCVAP/CVAP și a emis nota de neîncadrare nr. x/20.11.2013, iar contestația administrativă formulată împotriva acesteia a fost respinsă potrivit deciziei nr. 32/20.01.2014. Primul motiv de recurs formulat de reclamantă împotriva soluției instanței de fond, de constatare a legalității actelor administrative sus-menționate, vizează lipsa motivelor pe care se întemeiază hotărârea atacată și nepronunțarea asupra deciziei nr. 32/20.01.2014, caz de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Argumentele recurentei sub acest aspect nu se circumscriu ipotezelor prevăzute de norma procedurală menționată. Sentința atacată îndeplinește exigențele prevăzute de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., iar judecătorul fondului a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale. Instanța de control judiciar constată că sentința recurată conține o analiză detaliată a dispozițiilor legale aplicabile, a situației de fapt și a actelor administrative contestate, inclusiv a deciziei de soluționare a contestației. În mod corect, judecătorul fondului a apreciat că solicitarea de plată formulată de reclamantă în baza O.G. nr. 14/2013 nu îndeplinește toate condițiile impuse de actul normativ. Astfel, suma solicitată de U.A.J.T. Călărași a rezultat din aplicarea unei corecții financiare conform O.U.G. nr. 66/2011, procedura de achiziție a fost inițiată înainte de data de 10.06.2011, însă această procedură de atribuire nu a făcut obiectul verificării UCVAP/CVAP. Din acest motiv nu există un aviz consultativ emis de aceasta conform art. 4 lit. d) din O.U.G. nr. 30/2006, condiția impusă dispozițiile art. 2 alin. (4) lit. a) din O.G. nr. 14/2013 nu este întrunită în cauză, iar refuzul autorității pârâte exprimat prin nota de neîncadrare este justificat, fiind dat cu respectarea prevederilor legale. De asemenea, nu se poate vorbi despre o sancțiune aplicată recurentei pentru nerealizarea procedurii de informare/înștiințare a M.F.P. conform art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 30/2006, întrucât UCVAP/CVAP nu avea atribuții de verificare a contractelor de achiziție aflate sub pragul valoric prevăzut de lege, iar modul selectiv de verificare a unor proceduri de achiziție publică face parte din elementul de oportunitate lăsat la aprecierea organului administrativ. În privința celui de al doilea motiv de recurs formulat de recurentă, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond nu este rezultatul unei aplicări și interpretări greșite a normelor de drept material și nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Recurenta susține că temeiul cererii sale de plată a sumelor rezultate din aplicarea corecțiilor financiare a fost art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 14/2013 și nu art. 2 alin. (4) lit. a) din același act normativ, însă este evident că atât autoritatea pârâtă, cât și instanța de fond nu puteau aplica exclusiv dispozițiile alin. (3), câtă vreme textul alin. (4) reglementează condițiile concrete de încadrare în situațiile reglementate de alin. (1)-(3) . Nu în ultimul rând, Înalta Curte are în vedere și statuările Curții Constituționale din decizia nr. 570/15.09.2015 potrivit cărora, "împrejurarea că, în cazul O.G. nr. 14/2013, legiuitorul a condiționat suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare de îndeplinirea anumitor condiții, printre care și aceea că procedura de atribuire a contractelor de achiziție publică să fi făcut obiectul verificării UCVAP/CVAP, reprezintă o măsură legislativă pe deplin justificată, având în vedere sumele considerabile ce trebuie plătite de la bugetul de stat în contul creanțelor stabilite pentru neregulile constatate în desfășurarea procedurilor de achiziții publice." Pentru considerentele expuse, constatând că soluția primei instanțe reflectă o corectă aplicare și interpretare a normelor legale, iar sentința recurată nu este afectată de nelegalitate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.