ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 713/2022

Ședința publică din data de 9 februarie 2022

Deliberând asupra recursului de față,

Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017, astfel cum a fost completată, reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Asistență Tehnică, anularea Deciziei nr. 4450/23.02.2017 și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/29.12.2016.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Asistență Tehnică a invocat excepția inadmisibilității acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 10 din 8 ianuarie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității acțiunii.

A respins acțiunea completată formulată de reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Asistență Tehnică, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 10 din 8 ianuarie 2018, a formulat recurs reclamantul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației a solicitat, în temeiul art. 186 din C. proc. civ., repunerea sa în termenul de recurs.

Examinând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția tardivității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că sentința atacată a fost comunicată reclamantului Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației la data de 13.04.2018, iar recursul a fost declarat la data de 06.12.2019, când cererea de recurs a fost transmisă prin fax la Curtea de Apel București, deși, conform dispozițiilor citate, termenul în care legea permitea exercitarea căii de atac s-a împlinit la data de 30.04.2018.

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Potrivit art. 186 din C. proc. civ.:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

În ceea ce privește solicitarea de repunere în termenul de recurs, formulată prin declarația de recurs, instanța reține că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 186 din C. proc. civ., nefiind în ipoteza existenței unor motive temeinic justificate care să fi împiedicat recurentul să introducă recurs în termenul prevăzut de lege.

Împrejurarea relevată de parte potrivit căreia hotărârea instanței de fond a ajuns la dosarul instrumentat de celălalt minister, parte în cauză, nu este de natură a constitui motiv temeinic justificat care să impună repunerea părții în termen de declarare a căii de atac, întrucât hotărârea a fost comunicată la sediul din București, astfel cum rezultă din dovada de înmânare aflată la dosar de fond. Ori, aceasta este adresa indicată de parte în toate actele de procedură formulate și depuse la dosar și, mai mult, pe dovada aflată la fila anterior menționată este aplicată ștampila Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, reclamantul din cauză, hotărârea fiind primită de un funcționar din cadrul acestuia, conform mențiunilor făcute pe dovada de înmânare.

Prin urmare, instanța apreciază că depunerea recursului cu nerespectarea termenului de 15 zile, care are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut și a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac, nu este justificată.

Față de aspectele prezentate, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de reclamantul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, va admite excepția tardivității recursului, invocată din oficiu și, pe cale de consecință, va respinge recursul promovat de reclamantul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, ca fiind tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de reclamantul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației.

Admite excepția tardivității recursului, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de reclamantul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației împotriva sentinței civile nr. 10 din 8 ianuarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 februarie 2022.