ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5921/2021

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 11.04.2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Ministerul Turismului a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Fondurilor Europene: anularea Deciziei nr. 335/05.10.2016 privind respingerea contestației nr. 2562/07.09.2016 și anularea titlului de creanță, reprezentat de nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/29.07.2016

Prin sentința civilă nr. 4141 din 16 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune ca nefondată și a respins cererea formulată de reclamantul Ministerul Turismului, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 4141 din 16 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul Ministerul Turismului, în prezent Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, rejudecarea fondului și modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii acțiunii introductive.

Recurentul-reclamant prezintă starea de fapt din speță și arată că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, în condițiile în care instanța a reținut că au existat modalități diferite de calcul în privința indicatorului GPR, care ar fi condus la respingerea a două oferte ca neconforme, alegerea ofertantului câștigător apărând ca fiind arbitrară.

Consideră că instanța de fond, cu aplicarea greșită a normelor de drept material, a apreciat faptul că obiectul contractului este insuficient definit, fără a reieși faptul că la calculul C. proc. pen. trebuia avut în vedere indicatorul GRP total garantat.

Astfel fiind, consideră că în cauză sunt întrunite condițiile pentru anularea actului administrativ atacat, precum și a celor subsecvente.

Intimatul-pârât Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea actelor administrative atacate.

II. Soluția instanței de recurs

2.1. Analizând cu prioritate excepția nulității cererii de recurs formulate de către reclamantul Ministerul Turismului, în prezent Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât dezvoltarea motivelor de recurs nu se încadrează în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Mai mult, examinând cererea de recurs formulată de către reclamantul Ministerul Turismului, în prezent Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, se constată că aceasta reprezintă o redare fidelă a cererii de chemare în judecată depuse la instanța de fond la filele x din vol. I al dosarului Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, aspectele invocate făcând obiectul analizei primei instanțe, prin cererea de recurs nefiind adus niciun argument suplimentar care să se circumscrie motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate.

Cu titlu exemplificativ, se constată că paragrafele 1-4 de la dosarul de recurs au preluat paragrafele 1-3 de la fila x din vol. I al dosarului de fond și paragrafele 1 și 2 de la fila x din același volum.

În speță, instanța de recurs constată că recurentul-reclamant nu a arătat care sunt normele de drept material ce au fost, în opinia sa, încălcate sau aplicate greșit de către prima instanță și nici argumentele pentru care a apreciat în acest mod. Cu alte cuvinte, recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică concretă adusă hotărârii recurate, care să poată fi încadrată în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Din această cauză, nici paragrafe ce nu se regăsesc în cererea de chemare în judecată, nu constituie, prin ele însele, critici de nelegalitate în sensul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., câtă vreme recurentul-reclamant nu a prezentat argumentele pentru care a apreciat că prima instanță a aplicat sau interpretat greșit legea.

Mai mult, susținerile invocate prin cererea de recurs vizează aspectele de fapt și au caracter general, fără a arăta în concret care sunt textele de lege apreciate ca fiind aplicate ori interpretate greșit de către instanța de fond.

Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind verificarea aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de față.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de Ministerul Turismului, în prezent Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului împotriva sentinței civile nr. 4141 din 16 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de Ministerul Turismului, în prezent Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului împotriva sentinței civile nr. 4141 din 16 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 25 noiembrie 2021.