ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2082/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Călărași a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Direcția Generală AM POS MEDIU, ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea Deciziei nr. 128686/19.02.2014 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare încheiat la data de 17.01.2014, emis de Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Direcția Generală AM POS Mediu sub nr. x/2014.

Prin sentința nr. 3532 din 19 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Călărași, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Direcția Generală AM POS MEDIU.

A fost anulată Decizia nr. 128686/19.02.2014 și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/17.01.2014.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Ministerul Fondurilor Europene (în prezent Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate cu consecința respingerii acțiunii, arătându-se că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

S-a susținut de către recurent că soluția a fost dată cu interpretarea eronată a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, H.G. nr. 875/2011, O.U.G. nr. 34/2006 și H.G. nr. 925/2006, republicate, cu modificările și completările ulterioare.

Referitor la aprecierea instanței de fond în sensul că cele două acte administrative contestate au fost emise cu exces de putere, în raport cu dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011, s-a considerat că, atâta timp cât textul legal nu stabilește categoria de "cheltuieli necesare contractantului", per a contrario nu pot fi incluse în categoria cheltuielilor eligibile cheltuielile pentru amenajarea birourilor pentru beneficiar, acesta din urmă fiind, de fapt, autoritate contractantă, iar acest tip de cheltuială nu poate fi considerată din categoria "alte asemenea", deoarece aceasta trebuie să se subsumeze preambulului articolului.

Așadar, în opinia recurentului, argumentele instanței referitoare la H.G. nr. 759/2007 și Ordinul nr. 1415/2008 sunt nefondate.

S-a susținut, de asemenea, că eligibilitatea cheltuielilor, astfel cum aceasta este reglementată în art. 6 din contractul de finanțare nr. x din 28 aprilie 2011 încheiat între Ministerul Mediului și Pădurilor și Consiliul Județean Călărași se circumscriu prevederilor legale sus-menționate.

În drept, recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., O.U.G. nr. 66/2011, O.U.G. nr. 34/2006 și H.G. nr. 925/2006.

Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimata - reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Județul Călărași s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 8 decembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 27 februarie 2017 s-a admis în principiu recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene) reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 3532 din 19 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea reclamantei intimate la motivele de recurs și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării și la dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat în considerarea celor în continuare arătate.

6.1 Argumente relevante

În fapt, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Călărași a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 128686/19.02.2014 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare încheiat la data de 17.01.2014, emis de pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Direcția Generală AM POS Mediu sub nr. x/2014.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/17.01.2014 s-a stabilit că suma de 5000 RON fără TVA aferentă costurilor cu birourile beneficiarului inclusă în factura nr. x/26.07.2013, emisă în baza Contractului de lucrări CL 2, contract nr. 8126/28.08.2012, ID 66012, cod SMIS 30252, inclusă în Cererea de rambursare nr. 11/14.08.2013 reprezintă cheltuială neeligibilă întrucât se încalcă prevederile cuprinse la poziția 6 lit. a) pct. i) din Anexa nr. 1 a Ordinului comun nr. 1415/3399/2008 emis de ministrul mediului și dezvoltării durabile și de ministrul economiei și finanțelor, privind aprobarea listei cheltuielilor eligibile pentru proiectele finanțate în cadrul Programului operațional sectorial "Mediu" 2007-2013.

Prin Decizia nr. 128686/19.02.2014 emisă de Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Direcția Generală AM POS Mediu a fost respinsă ca neîntemeiată contestația administrativă formulată de către reclamanta UAT Județul Călărași prin Președintele Consiliului Județean Călărași împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare" înregistrat cu nr. x/17.01.2014 emis de Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - DG Am Pos Mediu.

Prima instanță a analizat prin perspectiva Ordinului ministrului mediului și schimbărilor climatice nr. 1415/2008, ale H.G. nr. 759/2007, precum și ale contractului de finanțare încheiat cu beneficiarul, dacă cheltuielile pentru amenajarea birourilor pentru beneficiar pot fi considerate eligibile.

Or, potrivit poz. 6 lit. a) pct. i) din Anexa nr. 1 a Ordinului comun nr. 1415/3399/2008 emis de Ministrul mediului și dezvoltării durabile și de ministrul economiei și finanțelor, privind aprobarea listei cheltuielilor eligibile pentru proiectele finanțate în cadrul Programului operațional sectorial "Mediu" 2007-2013, invocate ca fiind încălcate, reprezintă cheltuieli eligibile, cheltuieli aferente construirii provizorii sau amenajărilor la construcții existente pentru vestiare pentru muncitori, grupuri sanitare, rampe de spălare auto, depozite pentru materiale, fundații pentru macarale, rețele electrice de iluminat și forță, căi de acces - auto și căi ferate -, branșamente/racorduri la utilități, împrejmuiri, panouri de prezentare, pichete de incendiu și altele asemenea.

Constată instanța de recurs că la punctul 5 lit. e) din Anexa nr. 1 a Ordinului comun nr. 1415/3399/2008 sunt stabilite "cheltuieli pentru dotări, care cuprind cheltuieli pentru procurarea de, bunuri care, conform legii, intră în componența mijloacelor fixe, sau obiecte de inventar, precum mobilier, dotări P.S.I., dotări privind protecția muncii.

Totodată, dispozițiile art. 7.2.2.3.1 din Contractul de lucrări prevăd obligativitatea antreprenorului de a asigura un spațiu, în cadrul organizării de șantier, necesar pentru desfășurarea întâlnirilor de lucru/progres între reprezentanții Antreprenorului (Executantului), ai Beneficiarului (Autoritatea Contractantă) și ai Consultantului (Inginerului).

Apreciază Înalta Curte, în acord cu soluția pronunțată de prima instanță, că amenajarea unui spațiu pentru activitatea consultantului care urmărește la fața locului executarea în bune condiții și la termenele asumate a lucrărilor de construcții, este în interesul proiectului, încadrându-se în dispozițiile art. 1 alin. (4) lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 759/2007, care definește costurile directe eligibile ca fiind cele care pot fi atribuite unei anumite activități individuale din cadrul operațiunii și pentru care poate fi demonstrata legătura cu activitatea in cauza.

În aceste condiții, se desprinde ideea că intimata a interpretat excesiv prevederile cuprinse la poziția 6 lit. a) pct. i) din Anexa nr. 1 a Ordinului comun nr. 1415/3399/2008 emis de ministrul mediului și dezvoltării durabile și de ministrul economiei și finanțelor, privind aprobarea listei cheltuielilor eligibile pentru proiectele finanțate în cadrul Programului operațional sectorial "Mediu" 2007-2013, adoptând o soluție administrativă neconformă cu principiile care se degajă din jurisprudența CJUE.

6.2 Temeiul legal al soluției adoptate

În temeiul prevederilor art. 496 teza a II-a C. proc. civ., constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene) reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 3532 din 19 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și Fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 iunie 2017.