ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1588/2017

Asupra recursului de față;

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 13.05.2014, sub nr. x/2/2014, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Călărași a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Direcția Generală AM POS Mediu, anularea Deciziei nr. 134531 din 20 decembrie 2013 și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 134262 din 23 octombrie 2013, emise de Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Direcția Generală AM POS Mediu.

Prin sentința civilă nr. 2372 din 15 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Călărași.

Împotriva sentinței civile nr. 2372 din 15 septembrie 2014 a declarat recurs în termen legal reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Călărași, susținând că aceasta a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Astfel, recurenta a arătat că prima instanță nu a ținut cont de faptul că la momentul publicării răspunsului la clarificările solicitate, legislația în vigoare impunea ca la nivelul cerințelor de calificare și selecție să nu fie permise modificări ale criteriilor de calificare și selecție prevăzute în cadrul anunțului de participare și a documentației de atribuire, în caz contrar intervenind anularea procedurii de atribuire, conform art. 209 alin. (1) lit. c), coroborat cu alin. (4) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare.

Recurenta a apreciat că a respectat principiul tratamentului egal și nediscriminatoriu, precum și toate prevederile O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare, fapt ce a determinat publicarea în SEAP a documentației de atribuire după evaluarea și aprobarea acesteia de către ANRMAP, precum și aprobarea Raportului Procedurii de atribuire nr. x din 25 octombrie 2012 de către UCVAB, cu mențiunea "fără observații".

În continuare, recurenta a precizat că Nota de constatare a cărei anulare s-a solicitat a fost emisă la data de 23.10.2013, după apariția O.G. nr. 15/2013, iar Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice nu a făcut aplicarea prevederilor art. 8 alin. (1) din acest act normativ (forma în vigoare la acea dată) și a prevederilor art. 6 și art. 7 din Normele de aplicare a O.G. nr. 15/2013.

În concluzie, pentru motivele expuse, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, pe cale de consecință, anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 134262 din 23 octombrie 2013 și a Deciziei nr. 134531 din 20 decembrie 2013.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat de reclamantă

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:

În mod corect prima instanță a reținut ca fiind neîntemeiată susținerea reclamantei referitoare la incidența prevederilor art. 209 din O.U.G. nr. 34/2006 privind anularea procedurii.

Astfel, prin solicitarea de clarificări nu s-a urmărit modificarea criteriilor de calificare și selecție, ci obținerea de precizări referitoare la pozițiile 4 și 5 de experți principali (cheie), în sensul de a indica dacă se consideră a fi eligibili și diriginții de șantier cu autorizație pe domeniul Construcții civile, industriale și agricole - Categoria de importanță B pentru poziția 4 sau Drumuri, poduri, tunele, piste de aviație, transport pe cablu - de interes județean pentru poziția 5.

Prin răspunsul transmis la solicitarea de clarificări, autoritatea contractantă a acceptat îndeplinirea cerinței de la poziția 5 de către un expert care deține autorizație pe domeniul Drumuri, poduri, tunele, piste de aviație, transport pe cablu de interes județean.

În privința cerinței de la poziția 4, autoritatea contractantă a refuzat propunerea operatorului economic de numire a unui expert ce deține autorizație pe domeniul Construcții civile, industriale și agricole - Categoria de importanță B.

Aceasta, în condițiile în care, conform art. 10 alin. (2) și (3) din ordinul MDRT nr. 1406/2911 pentru aprobarea procedurii de autorizare a diriginților de șantier, pentru domeniile de autorizare 2 "Construcții civile, industriale și agricole", autorizația diriginților de șantier obținută pentru categoria de importanță B este superioară categoriei de importanță C, fapt ce îi permite dirigintelui de șantier autorizat în categoria de importanță B să desfășoare activități pentru categoria de importanță C.

Prin urmare, în mod corect prima instanță a validat constatările și concluziile autorității pârâte, în sensul că, prin răspunsul la Clarificarea nr. 18 din 25 mai 2012, autoritatea contractantă a încălcat atât prevederile Ordinului MDRT nr. 1496/2011, cât și prevederile art. 2 alin. (2) lit. a) și b) din O.U.G. nr. 34/2006 ce reglementează principiile tratamentului egal și al nediscriminării.

Este neîntemeiată și critica ce vizează publicarea documentației de atribuie în SEAP după verificarea și aprobarea acesteia fără obiecțiuni de către ANRMAP, întrucât controlul exercitat de această autoritate a intervenit anterior formulării răspunsului la clarificarea nr. 18 publicată în data de 25.05.2012.

De asemenea, nici aprobarea Raportului procedurii de către UCVAP nu are relevanță asupra legalității actului administrativ contestat în cauză, întrucât în activitatea de verificare UCVAP se pronunță doar asupra aspectelor procedurale conform O.U.G. nr. 30/2006, nu și asupra criteriilor de calificare și selecție din documentația de atribuire.

În ceea ce privește neaplicarea de către autoritatea pârâtă a prevederilor art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2013 și art. 6, art. 7 din Normele de aplicare a acestui act normativ, critica recurentei nu poate fi valorificată ca motiv de recurs, față de prevederile art. 494 rap. la art. 478 alin. (3) C. proc. civ. și de împrejurarea că acest motiv de nelegalitate nu a fost invocat în fața primei instanțe, pe calea acțiunii în anulare, în condițiile și termenele instituite de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În concluzie, pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că urmează să dispună respingerea recursului declarat de reclamantă, ca nefondat, în temeiul art. 496 din acest act normativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Călărași împotriva sentinței civile nr. 2372 din 15 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 mai 2017.