ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3482/2023

Ședința publică din data de 23 iunie 2023

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 28.12.2022 pe rolul Curții de Apel București, secția a -IX - a de contencios administrativ și fiscal reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Guvernului, suspendarea efectelor titlului de creanța executoriu nr. 20/35252/M.N./14.12.2022 emis de Secretariatul General al Guvernului României, până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității actului administrativ menționat.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 31 de la data de 13 ianuarie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a fost admisă cererea privind-o pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI.

A fost dispusă suspendarea executării titlului de creanță nr. x/14.12.2022 emis de Secretariatul General al Guvernului, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anulare.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat recurs întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurentul Secretariatul General Al Guvernului, solicitând admiterea căii de atac, cu casarea sentinței civile atacate, iar pe fondul cauzei, respingerea cererii de suspendare ca inadmisibile.

În esență, în motivare, a arătat că în mod nelegal a apreciat prima instanță de judecată faptul că ar fi îndeplinite în cauză condițiile cumulative de la art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv condiția cazului bine justificat și a pagubei iminente.

Cu privire la inexistența cazului bine justificat, a precizat că, prin aplicarea greșită a normelor de drept material, prima instanță a efectuat o calificare greșită a titlului de creanță nr. x/14.12.2022 deoarece acesta nu reprezintă un act administrativ în sensul cerut de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ ci este în realitate o notificare, care nu a fost emisă pentru punerea în executare a legii.

Referitor la cea de -a doua condiție a pagubei iminente, a susținut că argumentele avute în vedere de prima instanță cu privire la afectarea sau blocarea activității debitoarei sunt irelevante în cauza de față.

Pentru aceste motive, a reluat concluziile de admitere a căii de atac a recursului cu consecința casării soluției de la fondul cauzei și respingerea cererii de chemare în judecată.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata - reclamantă A. a formulat note scrise, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs ca nefondate, cu menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate în cauza de față aceasta fiind dată cu aplicarea dispozițiilor legale incidente cauzei.

A mai arătat că în cauză nu sunt îndeplinite, contrar opiniei exprimate de recurent, cele două condiții cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

2.1. Procedura de soluționare a recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate și a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Secretariatul General al Guvernului este nefondat, pentru următoarele considerente:

Reclamanta A. a încheiat cu pârâtul Secretariatul General al Guvernului contractul de prestări servicii nr. x/05.06.2020 având ca obiect "prestarea serviciilor de promovare a campaniei de informare publică derulata de beneficiar, în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea COVID-19, și/sau servicii de promovare a campaniilor de informare publică derulate de beneficiar privind modul de reluare a activităților economice și sociale după încetarea stării de urgență și a stării de alertă." Contractul de prestări servicii a fost în vigoare până la data de 05.10.2020.

La data de 07.08.2020 a intrat în vigoare Legea nr. 164/2020 care a aprobat cu modificări O.U.G. nr. 63/2020, una dintre modificări fiind instituirea posibilității executivului de a extinde perioada de derulare a campaniilor de informare și de creștere a bugetului aferent.

Urmare a anunțului privind prelungirea campaniei de informare publică, publicat de pârât pe site-ul propriu, prin care prestatorii erau invitați a solicita încheierea unui act adițional de prelungire a contractului inițial, între părți a fost încheiat cel de-al doilea contract de prestări servicii nr. x/24.11.2020 cu o durată de 37 de zile, până la data de 31.12.2020.

La data de 08.11.2022 pârâtul a emis notificarea nr. 20/31713/M.N./08.11.2022 prin care i-a solicitat reclamantului să le plătească în termen de 7 zile suma de "15.000 RON cu TVA inclus, reprezentând valoare încasata necuvenit în afara perioadei contractuale (17.10 - 23.11.2020) în vederea prestării unor servicii media, potrivit Contractului de prestări servicii nr. x2020 și potrivit Actului adițional nr. x2020."

Împotriva acestei notificări, reclamanta a formulat plângere prealabilă, dovada parcurgerii etapei premergătoare adresării instanței de judecată fiind atașată la dosarul cauzei.

Ulterior, reclamanta a solicitat, în cadrul demersului judiciar de față, suspendarea executării notificării nr. 20/31713/M.N./08.11.2022 iar prima instanță a admis cererea de chemare în judecată formulată și a dispus suspendarea executării titlului de creanță.

Nemulțumit de soluția primei instanțe a formulat recurs pârâtul Secretariatul General al Guvernului din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pornind la analiza cererii de recurs întemeiată pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată.

Înalta Curte amintește că art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede faptul că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată sau după sesizarea instanței de contencios administrativ, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Rezultă că, executarea unui act administrativ va putea fi suspendată numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: (1) cazul bine justificat, definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ce constă în anumite împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; (2) paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, definită ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Or, cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

În jurisprudența sa constantă, secția De contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Este adevărat că tot în practica instanței supreme s-a statuat că aparența de nelegalitate nu se limitează la verificarea regularității procedurii administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, ci poate fi circumscrisă unor motive ce țin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanțială a actului supus evaluării.

Dar îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să fie evidentă, să poată fi decelată cu ușurință printr-o cercetare sumară a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Astfel de împrejurări, cu titlu exemplificativ însă fără a fi limitative, au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul normativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.

În speța de față, cu privire la condiția cazului bine justificat, reclamanta a susținut că din cele două contracte încheiate cu pârâtul reiese durata acestora, respectiv din art. 6 al primului contract reiese că are o durată de 120 de zile(de la data semnării și până la data de 17.10.2022) iar din cel de-al doilea contract reiese că durata acestuia este până la data de 31 decembrie 2020. Mai mult, cu privire la intervalul de timp cuprins între data de 17.10.2020- 23.11.2020 reclamanta nu a negat și nici pârâtul nu a contrazis că a prestat serviciile, în condițiile în care pentru această perioadă între părți nu a existat un contract.

Astfel, reclamanta a procedat la prestarea serviciilor tocmai în considerarea anunțului pârâtului de la data de 27.08.2020, care a intervenit anterior expirării primului contract în care se stipula că "Referitor la situația furnizărilor de servicii media care sunt în prezent titulari ai unor contracte de prestări servicii, în vigoare până la 31 octombrie 2020, se vor încheia acte adiționale la solicitarea prestatorilor, în vederea alinierii (...). Aceste acte adiționale vor cuprinde clauze prin care se va prelungi durata contractelor, reclacularea sumelor, aplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 63/2020 astfel cum a fost modificată prin Legea 164/2020 precum și alte clauze în conformitate cu prevederile legale".

În concluzie, Înalta Curte reține că, din criticile expuse de reclamantă, așa cum a constatat și prima instanță, se conturează condiția cazului bine justificat cu privire la inexistența obligației de restituire a sumei de 15.000lei în condițiile în care părțile procesuale nu au poziții divergente în ceea ce privește prestarea serviciilor, astfel că nu devine incidentă instituția îmbogățirii fără justă cauză.

Prin urmare, se relevă aparența de nelegalitate a actului denumit notificare de restituire și emis de către pârât, care a beneficiat de serviciile prestate de către reclamantă și care, ca urmare a acestui comportament, nu s-ar putea susține că s-ar fi îmbogățit fără justă cauză câtă vreme ar fi continuat a executa obligațiile care au decurs dintr-un contract de prestări servicii care a expirat, în credința că va semna cu pârâtul un act adițional în condițiile ce reieșeau din anunțul publicat la data de 20.08.2020.

În continuare, instanța de control judiciar consideră că și cerința pagubei iminente ce s-ar produce intimatei - reclamante în cazul executării imediate este îndeplinită în cauză.

Conform art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Așadar, paguba iminentă presupune o anumită urgență pentru a opera suspendarea efectelor unui act administrativ.

Soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicțională, fără ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităților administrative prin care se impun particularilor o serie de obligații.

Suspendarea pronunțată de instanță nu afectează principiul caracterului executoriu al actului administrativ, ci tocmai îl confirmă, căci partea apelează la hotărârea justiției pentru a nu executa actul până la finalizarea tuturor procedurilor jurisdicționale.

Înalta Curte constată că în mod corect a apreciat instanța de fond că reclamanta nu deține disponibilitățile bănești necesare achitării sumei de 15.000lei aspect care poate determina poprirea conturilor și implicit imposibilitatea achitării salariilor celor 10 angajați precum și blocarea activității, în sprijinul acestor susțineri fiind depusă la dosar balanța de verificare. Prin urmare, plata acestei sume, dacă ar trebui onorată imediat alături și de celelalte datorii ale societății poate avea ca efect un prejudiciu material viitor și previzibil.

În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de pârâtul Secretariatul General Al Guvernului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Secretariatul General al Guvernului împotriva sentinței civile nr. 31 din 13 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iunie 2023.